Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!


Musafir

/ #46766 Oameni bine informaţi vorbesc că, până în 2017, USG, Oltchim şi CET Govora vor avea acelasi stapan!

2016-04-25 07:02

 

CINE VA DETINE USG, OLTCHIM SI CET GOVORA, IN URMATORII ANI?

Data publicarii: 24-04-16
http://www.impactreal.ro/2016042421855

 

Platforma chimică vâlceană a fost mereu o ţintă pentru cei dornici de îmbogăţire rapidă. Ani de zile, Oltchim, CET Govora şi USG au fost vacile bune de muls ale multor politicieni şi afacerişti, care au făcut milioane de euro din cei trei giganţi aflaţi la sud de Râmnicu Vâlcea. Sute de firme au căpuşat mai bine de 20 de ani platforma chimică, aducând-o în pragul falimentului. Între timp, USG au fost cumpărate de polonezi, iar societatea Oltchim aproape a decedat sub greutatea datoriei de sute de milioane de euro, fără ca statul să se îndure, totuşi, să o vândă unor privaţi. 

 

Singurul uriaş cu picioare de lut care a continuat să fie exploatat până la sânge a fost CET Govora. În acest moment, însă, societatea este compromisă aproape total. Are datorii importante, se vorbeşte tot mai insistent despre insolvenţă şi faliment, iar concedierile colective bat la uşă. În continuare, politicienii obişnuiţi să prospere din contractele dubioase încheiate direct sau prin interpuşi cu CET pun presiune, sperând la câteva ultime tunuri, înainte de societatea să-şi dea obştescul sfârşit. 

 

Şi totuşi, nu acest jaf continuu este principalul pericol.
În realitate, se vorbeşte despre urmărirea unui plan laborios, început în urmă cu mai bine de un an şi jumătate.
Oameni bine informaţi vorbesc despre faptul că, până în 2017, USG, Oltchim şi CET Govora vor avea unul şi acelaşi proprietar. Este vorba, aţi ghicit, despre polonezii de la Ciech, care îşi doresc un control absolut asupra platformei chimice vâlcene.
Să nu uităm că, în urmă cu puţin timp, Consiliul Judeţean a renunţat să mai cotizeze la capitalul social al USG, prin intermediul CET. Era clar că se va ajunge aici, că un CET din ce în ce mai slăbit, cu din ce în ce mai puţine resurse, va înceta să mai opună rezistenţă unui investitor ambiţios, care îşi urmăreşte interesele până la capăt. 

 

Să nu ne mirăm, aşadar dacă, în maxim doi ani, vom putea vorbi despre un conglomerat industrial pe platforma chimică, sub aceeaşi umbrelă patronală. Polonezii au tot interesul să deţină un business integrat, care să corespundă planului lor pe termen lung. Cu siguranţă, nu vor reuşi de unii singuri să pună mâna pe întreaga platformă. Însă, în legătură cu toată această poveste, vom vorbi cu altă ocazie.

 

Un alt scenariu, de avarie, ar fi ca, în cazul în care afacerea nu va mai fi profitabilă, din punctul de vedere al resurselor şi investiţiilor de mediu, patronatul polonez să decidă să renunţe la afacerea dezvoltată la Vâlcea, iar atunci toată greutatea coloşilor industriali mulşi până acum până la refuz de politicieni va cădea, din nou, pe umerii statului, adică ai noştri, ai tuturor.