85% din salariu pentru concediul de maternitate de doi ani

Saptamana viitoare si eu tb sa fac alegerea: unul sau doi ani. Ma revoltă nepăsarea cu care sunt tratați acesti copii, care in perioadele preelectorale devin "viitorul tarii", in rest nefiind decat o povară bugetară prea greu de suportat. Ar trebui sa spună o mama cam cat se simte ajutata/ descurajată sa aducă pe lume un copil. Pt mine raspunsul este 0/ 100 %. Eu voi alege 2 ani, pt ca îmi pasă cum creste copilul meu, pt ca vreau sa- i fiu alaturi când face primii pasi si invata primele cuvinte. Ma intreb ce rost a mai avut sa fac o facultate si sa ma străduiesc sa am un loc de munca cu un salariu decent daca in perioada cea mai importanta a vieții mele - venirea pe lume a copiilor si primii lor ani - mi se limitează atât de drastic veniturile. Practic mamicile sunt pedepsite ca au avut tupeu sa aducă pe lume un copil intr-o asemenea țară si trebuie sa se gândească la tehnici speciale de supraviețuire pt perioada pe care ar trebui sa o dedice in liniste cresterii si educării " viitorului" tarii. Oare cum s-ar simti alesii nostri care refuza/ taraganeaza semnarea acestei modificari daca, peste ani, copiii de acum i- ar lasa sa se descurce cu echivalentul lunar al i ndemnizatiei ce nu ajunge nici măcar pt pampersi si le-ar ingradi drepturile pentru vreo doi ani, care se pot nimeri a fi cei mai dificili din viata lor? Sau daca vor alege, cei mai mulți dintre ei, sa-si crească copiii intr-o tara in care acestia sa fie doriti si ajutati, iar astfel sa rămână fara contribuabilii care sa susțină pensiile lor atât de necesare.