Petitie drepturi salariale specifice pers. did. inv. preuniv.

Am semnat petiția pentru că sunt dascăl de 30 de ani și cunosc foarte bine stresul și uzura psihică pe care le cer această meserie. Pot să spun că în tot acest răstimp am făcut apostolat: am lucrat și încă lucrez în condiții nedemne secolului nostru și, zi de zi încerc prin mijloacele de care dispun să aduc lumina educației în medii defavorizate unde procurarea hranei și a celor necesare traiului zilnic este pe primul loc iar școala este pe plan secund, în cel mai fericit caz, dacă nu abandonată.

Mă străduiesc să-mi fac meseria cât pot de bine cu mijloacele modeste pe care le am la îndemână și este o mare realizare și faptul că aducem copii la școală unde pot găsi un dram de normalitate. Nu mă plâng, iubesc ceea ce fac și o fac din suflet, cu mult drag. Dar cât efort psihic, câtă frământare și implicare afectivă sunt investite în tot demersul didactic, doar un dascăl poate ști.

Suntem demult tratați ca ,,a șaptea spiță a căruței”atât noi, cei de la catedră cât și educația, în general, și, ca atare, am început să culegem roadele amare ale acestui sistem bolnav cronic, răvășit și răscolit periodic de o bună bucată de vreme.

Ajungem la pensie la vârste la care suntem epuizați psihic și fizic ajungând să purtăm la bătrânețe povara grijii pentru ziua de mâine. Oare asta merităm după o viață dedicată educării copiilor noști?