Opriti taierea padurilor din Romania ,sunt ale poporului

-pentru ca sunt revoltata ca se golesc Obcinile Bucovinei de padurile taiate de Egger-ii, privatii cu gatere ce sunt mama in mama cu padurarii!;
-pentru ca copii nostrii nu vor mai avea oxigenul necesar, iar muntii si dealurile o vor lua la vale din nepasare, pierxandu-se frumusetea unica a locurilor noastre;
-pentru ca si din acest motiv se accentueaza INCALZIREA GLOBALA. De aceea postez aici acest

PROTEST

Motto: Veniţi să vedeţi Bucovina cu toate minunile ce sunt în ea!



Bucovina - ţara de poveste nepovestită încă a copilăriei mele
plină de basme, eresuri, legende, izvoade şi izvoare
de netăgăduită frumuseţe!
Plină de arome îmbătătoare de lăcrămioare
şi de alte floricele, mii şi mii,
culese pe catrinţe şi de pe ii
cusute pe pânzele-nălbite în postul Sân`tei Mării
de mâinile crăpate de muncă,
la coada vacii,
la coada sapii,
de femeile odrăslitoare de fii.

Bucovina - ţara Obcinelor mele dragi
proiectate de Domnul ca să nu atingi cu ochiul
orizontul; linia aceea atât de fadă, de la câmpie!
ochiul să se odihnească pe creste
ca să-ţi mulţumească Tie Doamne-
pentru Tara mea de fagi
plină de caratele verdelui de smarald
al brazilor, molizilor, fagilor
alimentatoare cu seve ale sufletelor.
Camioanele Egger-ilor cară caratele verdelui tău.
Harnică, nebună alergătură, diurnă şi nocturnă.

Cară verdele tău, Bucovină, golindu-ţi frunţile!
Oamenii dorm încălţaţi, nemaifiind barzi
ai acestui plai, ai acestei guri de rai;
nemaiapărând acest pământ înobilat
de oasele bunilor-străbunilor...
Egger-ii transformă acest tărâm vecin cu divinul
din al zânelor loc,
din al inorogilor loc de păscut Cuvântul,
din al domnitorilor loc de liniştit somn
în trezire zbârnîietoare de motoare,
metalică muzică asurzitoare
a haosului.

Ii mulţumesc lui Dumnezeu în fiece zi
că mi-a dat să apar şi să trăiesc aici
pe această minunată Planată albastră: Pământ,
în această Grădină a Maicii Domnului: România,
în acest loc care cântă în culoare: Bucovina.
Aici albastrul a curs din cer şi a adus pe pământ
îngeri şi sfinţi fâlfâietori de avânt
pe pereţii de la Putna, Voroneţ, Suceviţa,
Humor, Arbore, Pătrăuţi, Moldoviţa...

Trăim într-un loc de o inestimabilă valoare!
Albastrul a curs, ce se sprijină pe a verdelui culoare,
aducând atâta LUMINA pe ale noastre pridvoare.
E verdele cu care ne hrănim, trăim, sprijinim, murim,
realimentând an de an verdele veşniciei material diafan.
De aceea: NU POT SA TAC.
Si nu pot lăsa ca tot acest aur verde
să curgă către Austria.
Ei de ce nu-şi taie pădurile lor,
râurile lor,
ramurile lor,
ca să le exporte?

Acesta este aurul generaţiei ce vine,
al generaţiei noastre
de la Stefan cel Mare încoace,
de la al lui Dragoş descălecat,
de la al dacilor zâmbet în faţa morţii neânfricat,
de la începutul-începuturilor noastre văleat.

NU POT SA TAC!

Corbu Lia
Jicovu de Sus
16 mai 2014