Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

OMV Petrom - Ultima şansă pentru OLTCHIM şi ARPECHIM

12 February 2015

Și unica. Am fost tentat să scriu „o șansă mare”, sau (pentru că nu sunt fan OMV din mai mult de 2547 de motive!) să nuanțez mai puțin și să zic doar „o mare posibilitate”, dar părerea mea e că vorbim despre exact ultima șansă. Sigur că nu este cea mai bună soluție, însă din păcate alta nu mai există. Sigur că trebuie să fie de acord și compania austriacă - pentru asta trebuie ca oferta statului român să fie atractivă, mai exact spus - de nerefuzat. Sigur că nu se face ușor sau de la sine - însă la fel de sigur este că timpul nu mai are răbdare. Însă, odată cu tăierea rafinăriei Arpechim, posibilitatea de privatizare serioasă a Oltchim se duce asimptotic către zero. Implicit se duce în aceeași direcție speranța de reașezare a calității vieții în județele Vâlcea și Argeș la un nivel peste cel din ziua de azi.
Soluția concretă, în mare, pe care o văd, este ca statul român să cedeze OMV-ului dreptul de proprietate asupra combinatului Oltchim, în contrapartidă cu unele obligații pentru noul proprietar. Astfel, OMV ar ajunge să dețină un sistem petrochimic integrat, superprofitabil, așa cum a fost gândit (pe anul trecut combinatul Oltchim a înregistrat profit!). Iar statul român ar primi în schimb ceva ce îl interesează, cum ar fi menținerea de mâine în activitate a 5.000 de salariați și sarcina clară ca într-un timp rezonabil să ajungă la 7.000 sau 10.000 de salariați și pe care să-i păstreze pentru douăzeci, sau cincizeci, sau o sută de ani. Nu știu exact cifrele, totul trebuie negociat la milimetru. În plus, menținerea unor secții de producție de mare interes pentru statul român și care sunt evident profitabile, cum ar fi fabricarea bitumului, necesar pentru construcția de drumuri și care acum se importă. Și cred că noi avem de construit drumuri mai mult de o sută de ani. Un fel de concesiune, sau poate chiar o concesiune, însă executată ca și cum ar mai fi în vigoare condamnarea la moarte pentru prejudicii mai mari de x. Și fără vrăjeala care este și acum în legea concesiunii, cum că „statul este obligat să organizeze licitație, de regulă” (art. 15 din OG 54/2006). Poate ar fi potrivită chiar organizarea unui referendum pe temă în cele două județe. Vox populi vox dei.
Ca o paranteză, a circulat pe net cum, după Revoluție, statul român a retehnologizat hidrocentrala de la Porțile de Fier, cheltuind o sumă uriașă, câteva sute de milioane de dolari. Argumente științifice românești, uzură mare etc. Un ziarist român l-a întrebat totuși și pe directorul părții sârbe dacă nu face și el retehnologizarea, că și partea lor s-a construit odată cu partea românească”. Iar sârbul a răspuns că la ei în țară nu s-a abolit pedeapsa cu moartea.
Reamintesc câteva argumente în sprijinul ideii de parteneriat cu austriecii, la liniuță:
- cea mai mică redevență din lume (aproape pomană), pentru extracția de petrol și gaze
- neactualizarea acestei redevențe (exact pomană), după decembrie 2014, când a expirat perioada contractată
- având în vedere că nimeni nu știe cât petrol și gaze se exploatează, întrucât nu toate sondele au contor (mai grav decât pomană)
- relația bună a OMV cu Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef SIE și consilierul președintelui Klaus Iohannis
- ce naiba, Doamne iartă-mă, austriecii ăștia n-au un pic de obraz, profită în halul ăsta de prostia noastră?
- etc.
Și un argument că Oltchim-ul, pe piață, valorează aproximativ cât fierul vechi încorporat, minus ceva cheltuieli. Pentru că nu s-a făcut nici un audit, nu se știe ce datorii are, în concluzie nu știe nimeni nici cât să ceară nici cât să ofere. În încheiere, poate ar fi fost mai bine pentru statul român să accepte banii din punga lui Dan Diaconescu la tentativa de privatizare. Ar fi scăpat de-o grijă!
Cristian VASILE   

P.S. Decidenții politici ar putea apela și la sfatul lui Constantin Stroe de la Dacia. Cu siguranță acesta ar lua legătura cu firmele care au concurat cu OMV-ul la pseudo-cumpărarea Petrom.