Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!
|
Musafir |
/ #28704 Re: Piperea despre insolventa Oltchim: este un caz de care voi putea vorbi studentilor 20 de ani de2014-11-07 13:10 Gheorghe Piperea, un Prof mai cool decât WhatsApp și Solitaire. Reportaj de la Facultatea de Drept Găsim amfiteatrul Dongoroz, salutăm sfios și ne luăm locurile, undeva sus. Profu’ e la catedră și încă își face încălzirea. Sala nu e plină, nici pe departe. Sunt 25 de suflete, studenți în anul III, dintre care 18 femei. Iar dacă femeile n-au suflet, cum speculau părinții Bisericii și cum indică ultimele mele despărțiri, suntem doar 9 suflete, într-o sală în care ar încăpea lejer 150. La revenirea de la cabine verific Wi-Fi-ul și găsesc două rețele interesante: una se cheamă "profu supărat", a doua e "Uzucapierea". Bag Piperea ca password la prima, dar nu se conectează. Poate și pentru că azi Profu’ e relaxat.
--- cititi in link: http://www.avocatura.com/
Povestea curcanului fericit "Știți povestea curcanului fericit? Nu? Curcanul primește în fiecare zi grăunțe de la proprietar. Și se întâmplă asta zi de zi, lună de lună, an de an. După ce primește aceste grăunțe, e o adevărată încântare să se plimbe prin ogradă. Își arată mușchii curcanilor... de sex feminin. Și nu are decât o grijă, să se facă soare a doua zi, pentru că grăunțele vor veni.", își începe Profu’ parabola. "Numai că proprietara ogrăzii este o femeie americană. Iar americanii au o sărbătoare numită Thanksgiving, Ziua Recunoștinței. Și ghici ce consumă americanii de Thanksgiving! Bietul curcan, care nu își imaginează nimic, e fericit. E fericit pentru că are o anumită libertate. Ograda e OK, poate e bio, poate grăunțele sunt umflate cu tot felul de E-uri, nici nu contează. Interesul e să mănânci, să arăți bine, să îți arăți mușchii aceia prin ogradă. Nu știe nimic, nu-și imaginează sub nici o formă că există și altceva dincolo de granițele ogrăzii. Nu știe cine e proprietarul, pentru că îi vin grăunțele, și nici nu știe ce i se pregătește. Puneți-vă voi în postura de curcan-consumator fericit. Care, când nu mai are bani, se împrumută la bancă cu buletinul, face o descoperire de cont, își face un card de credit, trage niște sume. În momentele în care face aceste gesturi, el este fericit. Pentru că își cumpără Lenovo, MacBook Air, își cumpără o mașină, își poate plăti facturile de utilități. Mai mult decât atât, toți din sistem sunt fericiți, pentru că atunci când consumi produci TVA, care merge la buget. Și din ei mai faci un pod în «U», ca cel de lângă mine, de lângă biroul de avocatură, la Mihai Bravu. Acolo poți să sari de pe pod dacă nu ești atent.
Dar dacă curcanul fericit se îmbolnăvește? Sau e dat afară? Sau divorțează proprietarii afacerii pentru care lucrează? Ei bine, vine creditorul și te execută silit, și te dă afară. Dar spre deosebire de curcan, care îl poate privi și sfida în ochi când i se taie gâtul, tu nu poți! E o stafie care nu știi dacă are suflet." Mă uit în sală. Tipul cu WhatsApp a trecut la cărți. Nu îmi dau seama dacă la poker sau Solitaire. Dintre colegii lui, unii vor fi avocați, alții judecători. Azi sunt modelați, și e impresionant să participi la proces cu detașarea ochiului critic al jurnalistului. Pentru că vezi profesioniști în cocon. Succese și "succesuri" - adică rateuri - umane în devenire. Băncile sunt incomode. După 2h și 30` nu îți mai simți curul, am vrut să zic fundul. Și îți vine să îți bagi picioarele, dar nu poți, pentru că băncile de sus sunt închise. Creierul însă, e mai excitat decât tipul care încingea chat-ul. Gheorghe Piperea - WhatsApp 10-1. În timpul regulamentar. Adică legal. PS: cu gol din "foarfecă"! | |
|