GATA DOMNULE PRIMAR ! IEŞENII S-AU SĂTURAT !

Preafericitul

/ #17 Minunile Sfântului Gheorghe Nichita

2014-02-07 12:04

Anno domini 2012, Iași. Sodomizat politic ani la rând, orașul celor 7 coline își găşește, finalmente, divinitatea protectoare. Se numește Nichita, Gheorghe Nichita. Subinginer din Dorohoi, combinator la RAJAC, dezastruos primar și, de curând, într-un puseu de onanism mental, autodeclarat sfânt.


Autocanonizarea fostului informator al Securităţii s-a consumat la revelionul pensionarilor partinici, în cursul unui amplu și jalnic exerciţiu de ipocrizie organizat unde altundeva decât la Centrul Providenţa al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Ca orice sfânt, sfântul Gheorghe Nichita are în CV-ul personal o serie de minuni săvârșite intru înalta lucrare. Sau, mai bine zis, lucrătură! Cum altfel de vreme ce averea primarului a sporit de la an la an, în timp ce Iașul o duce tot mai rău! Din cauza acestor minuni orașul a ajuns un adevărat iad. Însă, pentru că tupeul, nerușinarea și inconștiența primarului au atins, de-a lungul anilor, dimensiuni supranaturale, faptele acestea tot minuni se cheamă. Să trecem la ceaslov o parte din ele.


Minunea nr. 1 La braţ cu diavolul!


Precum atâţia alţi sfinţi, Gheorghe Nichita a trebuit să cunoască diavolul. și, că să-l cunoască mai bine, în 1978 a început să-l slujească. Notele informative semnate de „Mihăiță" pentru temuta Securitate, lașitatea cu care Nichita nu și-a recunoscut mărșava faptă decât pus în fața dovezilor, angajamentul semnat cu mâna sigură - toate acestea fac din trecutul sfântului nostru o pagină rușinoasă ce nu va putea fi niciodată ștearsă. Fără conștiinta, fără jenă, același Mihăiță se pupă, an de an, cu revoluționari ieșeni. Crede, probabil, că picurii de scuipat ai zemoaselor pupaciuni îi vor spăla păcatele.


Minunea nr. 2 Falimentarea regiilor ieşene


Cu sfântul concurs al mucenicilor de ieri ai Divinităţii Naţionale Anticorupţie, Marian Gheorghiţă şi Nicolae Ionaşcu, dar şi al mucenicului de azi, Sorin Calin, preasfântul primar Gheorghe Nichita a reuşit falimentarea cu succes a transportului în comun. De la lucrările de mântuială a liniilor din Tătăraşi şi până la autobuzele MAZ - achiziţionate la preţuri halucinante - implicarea lui Nichita în tragicomedia de la regia de transport a dus, în timp, la privilegierea pe faţa a unui singur operator privat, creşterea nesimţită a preţului biletelor şi abonamentelor, blocarea conturilor regiei urmare a datoriilor uriaşe acumulate. Ca bonus la această minune, RATP este pe cale să rateze o finanţare europeană nerambursabila de 20 de milioane de euro pentru construirea unei autogări în Tudor Vladimirescu.


La CET SA, situaţia are acelaşi miros de trandafiri, dar cu iz de votcă rusească, ţinuţi în aghiazma pentru gargara electorală. În 2004, o parte din cele 50 de miliarde lei vechi menite modernizării CET sunt reorientate către clubul de fotbal şi aşa zise reparaţii stradale. Licitaţiile bizare, datoriile tinzând spre plus infinit, gigacalorie la preţ de lux, şi transformarea fabricii de aburi în agent electoral au fost acoperite de mucenici de nădejde ai primarului Nichita: Victorel Lupu (fostul şef al Fânaţelor ieşene, adus apoi la Primăria Iaşi), loan Grigoriu (eternul adjunct al aceloraşi Finanţe), Vasile Iatco (şeful Curţii de Conturi Iaşi), Marian Gheorghiţă (fost prim procuror al DNA) şi feluritele conduceri ale regiei ieşene. În anul canonizării lui Nichita, 2012,
CET este practic în moarte clinică; cadavrul a fost băgat în formolul unui faliment încă nedeclarat.


Minunea nr. 3 Dezastrul Politehnicii


Sfântul de stadion Gheorghe Nichita a manipulat, ani la rând, miile de suporteri ieşeni băgându-le pe gât iluzia unei mari echipe de fotbal. Scopul său major - atragerea de capital electoral - a secătuit bugetul unui oraş pentru care fiecare meci de fotbal însemna sacrificarea altor priorităţi ale urbei. În timp ce, în 2004, se anunţă creşterea tarifului la apă rece, regia condusă de directorul-primar aloca sume uriaşe pentru refacerea arenei din Copou: până în 2005, RAJAC, administratorul stadionului, cheltuie 66 de miliarde de lei. În 2005, echipa a primit alte 30 de miliarde de la Primărie. În 2006, Consiliul Local intra ca asociat în SC Fotbal Club Politehnica Iaşi SĂ. Cu cele 15 miliarde lei aduse că aport de capital la societatea pe acţiuni, Consiliul Local, adică Gheorghe Nichita, a devenit acţionar majoritar, deţinând peste 95% din acţiunile clubului. Pentru nocturna stadionului "Emil Alexandrescu" se aloca aproape 1,77 milioane euro, fără TVA, cu 600.000 de euro mai mult decât nocturnă similară din Vaslui. Rularea banilor este dirijată de Nichita şi prin diverse contracte de publicitate: din 2004 până în 2006, CET Iaşi, în ciuda situaţiei economice dezastruoase, plătea Politehnicii reclama de 5,4 miliarde lei. Aceeaşi formulă de batjocorire a banului public o practică Salubris SA: 3, 9 miliarde lei între 2005 şi 2006. La fel Citadin SA care, în 2005, baga în conturile Politehnicii 1,2 miliarde lei. Managementul defectuos, orientat doar către interesele primarului, duce la inevitabilă intrare în insolventa a clubului. O ofertă serioasă, de milioane de euro, venită din partea Cotnari S.A., este aruncată la gunoi de un primar ce nu permite investitorilor să ştie cum se cheltuiesc banii lor. Datoriile de 5 milioane de euro au fost acumulate deci şi pe mâna unui primar a cărui dorinţă patologică de a controla totul a dus la alungarea investitorilor privaţi.
În 2010, Poli retrogradează în divizia B. Preşedinte al Consiliului de administraţie este numit Radu Petru - eminenţa economică a lui Iulian Dascălu, partener al primarului în proiectul scos de judecători în afara legii. Fiul lui Radu Petru, Leonard, e numit cenzor supleant.
În prezent, clubul plin de datorii a fost lepădat statului şi rebotezat, pentru iertarea păcatelor. Se numeşte Clubul Sportiv Municipal Studenţesc şi, în ciuda declaraţiilor sforăitoare, se luptă pentru evitarea retrogradării în divizia C. O divizie în care, printre alte echipe, ieşenii ar întâlni FCM Dorohoi. Iar Sfântul Nichita s-ar lăsa copleşit de nostalgiile originii.

Minunea nr. 4 Lucrările de la PALAS


În ciuda unor decizii definitive şi irevocabile ale Curţilor de Apel din Iaşi şi Oradea, lucrările de la Palas - scoase în afara legii - continuă. În aprilie 2010, rugăciunile sfântului Gheorghe Nichita şi ale sfântului Iulian Dascălu, care, în treacăt fie spus, are, în Tudor Vladimirescu, şi o biserică ce-i poartă numele, au fost ascultate de Divinitatea Naţională Anticorupţie. DNA a finalizat cu scoatere de sub urmărire penală dosarul deschis împotriva celor care, în 2004, au semnat asocierea în participațiune dintre Iulius Grup şi Consiliul Local Iaşi. În locul promisului „plămân verde" şi al mirificelor „regenerări urbane", Palas nu a însemnat decât haos, debandada urbană, sufocare vizuală a Palatului Culturii, minciună şi interes. O minune cum nu s-a mai văzut!


Minunea nr. 5
Iaşi: câinele mai scump ca porcul!


Din patrimoniul Iaşului, pe lângă sutele de lăcaşuri de cult şi miile de intelectuali, mai fac parte cei peste 40.000 de câini maidanezi. Informaţia, făcută publică chiar de sfântul ocrotitor al patrupedelor, ar trebui să înspăimânte. În Iaşi, un câine - luat sub ocrotirea prea-sfintei pulpane a municipalităţii - rupe din bugetul şi aşa sărac circa 130 de lei.
Cu alte cuvinte, pentru un dulău de 20 de kilograme se cheltuie, în acte, 130 de lei pentru tratamente medicale, sterilizare, cazare în padoc, hrană. În viu, un porc de 80 de kile ajunge la 150 de lei... Câinii de rasă ar trebui să turbeze de invidie pentru bugetul pe care îl au co-latratorii lor maidanezi. În realitatea, n-au motive. Banii se pierd undeva, pe traseu... Curat minune! În primăvara anului 2009, primarul Nichita aloca peste 1 milion de euro pentru construcţia unui nou padoc cu 3.000 de cuşti la Tomeşti. După doi ani de la licitaţia cu pricina, constructorii au executat abia 220 de cuşti. Din câte relatează localnicii, la padocul din Miroslava hrana hămăiturilor e furată şi vândută. Câinii urlă de foame...

Minunea nr. 6
Îngroparea turismului ieşean


Oraşul, poreclit de Nichita şi aplaudacii lui drept „capitala culturală", este turistic doar în mintea abulica a unora. Gara Iaşi: un loc împuţit. Aeroportul: o iluzie prin care zboară porci mistreţi. Palatul Culturii - închis, veşnic în renovare, la fel ca şi Biserica Trei Ierarhi. La Teatrul Naţional, trebuie să dai spaga ca să vizitezi ...un şantier. Piaţa Unirii este exemplul viu despre cum se pot toca miliarde bune pentru o lucrare care ar băga lejer în puşcărie orice constructor şi pe el care l-a plătit. Piaţa Independenţei reprezintă locul de rendez-vous al aurolacilor. Străzi desfundate, clădiri de pe care cade tencuiala, câini, boschetari, cerşetori agresivi, lipsa indicatoarelor, taxe pe turism mai mari decât în multe alte oraşe ale ţării...

Minunea nr. 7 Întuneric, pe bani mulţi...


După o licitaţie de pomină blagoslovită în 2005, Primăria Iaşi concesiona iluminatul public firmelor Luxten şi Flash, cărora le asigura, fiecăreia, contracte separate pentru iluminatul stradal. Per total, cele două firme au primit într-o primă fază 11 milioane de euro, fără TVA.
Ulterior, a urmat o suplimentare de aproape 5,5 milioane de euro - până la limita maximă permisă de lege. Dar asta nu a fost tot! Nichita a dorit o nouă suplimentare -1,8 milioane de euro. Tot Luxten a executat, cu peste jumătate de milion de euro în plus, instalaţia de iluminat la stadionul din Copou. Asta poate pentru că sfinţii au răsplătit întotdeauna „băieţii buni şi deştepţi"... Minunea este că nici Primăria Iaşi, nici EON nu ştiu exact câtă energie electrică e consumată prin iluminatul stradal. Ca atare, facturile plătite din banii ieşenilor sunt achitate după ureche. Sau după tot felul de revelaţii divine al căror sens scapă muritorilor simpli...

Minunea nr. 8
Iaşi 600 - o gogoaşă umplută!
Cu 3 milioane euro...


În 2008, cu puţin înaintea alegerilor locale, Nichita lansează cu fast programul "Iaşi 600". Manifestarea, dedicată împlinirii a şase secole de la prima atestare documentară a Iaşului, are în fond un cu totul alt scop: propaganda electorală şi recompensarea din bani publici a votanţilor din eşalonul cultural.
Pe ce s-au dus 3 milioane de euro? Pe jalnice mărunţişuri culturale.

Minunea nr. 9
Creditul DEXIA, numele risipei


Cele 200 de milioane de lei, accesate prin creditul DEXIA în 2009, au lăsat Iaşul îndatorat pentru următoarele două decenii. Şi mai grav, Primăria nu poate justifica modul în care au fost cheltuite 30 de milioane de lei - motiv pentru care prefectul Tomaseschi a propus DNA-ului să descindă la Sfântul Nichita în bătătură.
Cum au fost cheltuiţi banii?
Marea asfaltare - operaţiune prin care unele străzi au fost asfaltate de două ori, iar în altele au apărut deja gropi - a consumat cam jumătate din fonduri. Pentru gluma neagră numită „iluminat public" s-au cheltuit 27 de milioane lei.
Pentru pasajul de la Hala Centrală, început în urmă cu 12 ani, de Conest SA, pe atunci firma lui Constantin Orhei, un fost deputat PSD abonat la lucrări publice, au fost cheltuite deja alte 7 milioane de lei. Lucrarea trebuia terminată în 3 ani, iar costurile ar fi trebuit să fie de trei ori mai mici.
Ce s-ar fi putut face cu cele circa 50 de milioane euro ale creditului?
Aproape întreaga şosea de Centură a Bacaului, cu regim de autostradă.

Minunea nr. 10


Pentru toate faptele minunate descrise mai sus, orice muritor de rând ar fi ajuns de mult la răcoare. Sfântul Gheorghe Nichita, însă, a reuşit mereu să facă în aşa fel încât dosarele deschise pe numele său să se închidă cu zgomot de ceaslov peste care se aşterne praful. Curte de Conturi, Procuratura, DNA - sunt instituţii în care sfântul şi-a plasat mucenicii, transformându-le în societăţi secrete la care acţionar majoritar este Legea Tăcerii.

Un sfânt făţarnic şi păcătos


Dincolo de glumă, primarul Gheorghe Nichita este ieşeanul cel mai departe de sfinţenie. În zadar ai căuta vreo faptă cu adevărat creştină pe care primarul s-o fi făcut dezinteresat. Din 2004 încoace a demonstrat că sfinte, pentru el, sunt doar interesele personale, combinaţiile de tot felul, menite să-i aducă prosperitate şi capital politic. În rest, barbologie ipocrită.
Iaşul ar fi putut deveni un colţ de rai. Nu-i trebuia pentru asta un sfânt, ci doar un primar cinstit. N-a fost să fie...

VIDEO: http://youtu.be/fQ3kZz5GeFU