<In urma cu ceva timp, cand petitia inca nu avea 5.300 de semnaturi, am dat un interviu pe care, cu aprobarea reporterului, il voi posta (si) aici. Titlul fiecarei postari va fi intrebarea la care, in comentariu, veti gasi raspunsul meu.>
R: Ați pornit o petiție pentru familie, care până în acest moment a fost semnată de aproape 5.300 de oameni. Cum a apărut această idee?
DC: In urma cu circa trei ani, chiar in Postul Pastelui, in fata Patriarhiei Romane era amplasat un panou publicitar care infatisa Biblia central, iar dedesubt era un ursulet de plus strivit. Imaginea mi-a atras atentia in mod trist, caci copilaria este perioada in care, ca om, inveti sa te inalti si nimic n-ar trebui sa striveasca inocenta; iar credinta este singura cale de inaltare, mai intai prin esenta cu care se naste orice pui de om, iar mai apoi prin grija cu care adultii trebuie sa pastreze aceasta esenta de umanitate din orice copilas in coconul de caldura al traditiilor, in sensul iubirii si al sigurantei pe care, repet, doar credinta le poate descoperi, cultiva si dezvolta. Atunci am facut o petitie, fara pretentia de-a strange vreo semnatura, singurul resort fiind acela al unui semnal de alarma pe care am simtit nevoia sa-l trag.
Si acum a fost la fel, cu deosebirea ca, de data aceasta, aveam certitudinea ca foarte multi oameni vor acorda atentie aspectului delicat al tendintei de “modernizare”, tendinta care e delicata prin acel paradox ca homosexualitatea, desi este gandita sa patrunda ca un fapt firesc, ca o deschidere catre orizontul cunoasterii dincolo de limitele umanitatii, de fapt este o impunere chiar a limitelor pe care le poate atinge orice om, nemaivorbind de faptul ca astfel, nu-si mai poate depasi aceste limite. Pe scurt, a te situa in pozitia de-a accepta ca poti fi orice (recte homosexual/bisexual) inafara de-a fi intai de toate om, inseamna a te limita la un punct de vedere, iar Dumnezeu a lasat pentru om un intreg orizont, alcatuit (matematico-filosofic vorbind, daca doriti) din multe puncte de vedere. Consider ca homosexualitatea este, ca orice realitate, doar un punct in acest vast orizont al umanitatii si ca n-ar trebui, sub nicio forma, sa ne oprim asupra lui, pentru ca am pierde, spre nefericirea noastra sufleteasca, intregul fiintei umane care, prin aceasta viata, are sansa minunata de-a trai vesnic.
A te limita la un singur aspect al realitatii nu face decat sa ne limiteze existenta si, din nefericire, aceasta limitare constrange ireversibil omul, deoarece realitatea homosexualitatii nu este doar o realitate limitativa pentru fiinta omeneasca, dar este o realitate hidoasa, degenerata, pacatoasa, care ni se insinueaza, pe fondul nemultumirilor generale care ne-au slabit puterea de atentie la tot ce ne-nconjoara, in cele mai curate (pure) instante: in copilarie si in activitatile culturale! Ma refer aici concret la puterea pe care o are media (in speta televiziunea) ca formator de opinie/imagine; ma refer la sistemul de invatamant din ce in ce mai precar sub aspectul eticii deontologice, dar supus in permanenta schimbarilor prin propunerea unor activitati centrate pe sexualitate (desi copiii, d.p.d.v. fiziologic nu pot avea sexualitatea matura, caci sexualitatea este un proces); ma refer la activitatile asa-zise culturale care patrund sub forma unor spectacole in ceea ce ar trebui sa contribuie la construirea unui om ca intelectual, si nu la consumatorismul trairilor carnale exacerbate. Cultura care se face azi nu prea mai atinge categoria intelectualului, pentru ca nu-l mai satisface in sensul creativitatii personale, astazi servindu-i un “preparat” gata facut, el trebuind doar sa-l accepte in sensul “culturalizarii” internationale/europene.
Asadar, ideea a aparut dintr-un firesc gand al dorintei de-a TRAI in normalitate, simplu, lasand fiecarui om sansa unica de-a se descoperi intai ca om, apoi de-a se construi la fel, fara a pune la temelie (si, mai apoi, la motivatie) sexualitatea, apoi ideea a aparut dintr-o intelegere a faptului ca, d.p.d.v. legislativ si/sau al ralierii la normele internationale, aceasta este o lupta oarecum pierduta, insa ca OM, ca MAMA ma simt obligata sa lupt nu cu agresivitate, ci cu p erseverenta cu care respir, pentru pastrarea, in Romania, a unui climat, a unei atmosfere de normalitate dincolo de orice legislatie/norma care ni se/ni se va impune! Nimeni, chiar in conditiile in care homosexualitatea va fi normalizata, nu ma poate obliga sa si accept asta, si cred ca asta este ceea ce trebuie oamenii sa inteleaga despre normalitate. Caci normalitatea va fi un climat din ce in ce mai rarisim, insa asta nu ne impiedica sa-l cultivam si dezvoltam fie si doar la nivel individual.
Initial am vazut stirea pe internet, cum ca postul de televiziune ProTV pregateste emisiunea “Patru nunti si-o provocare” cu un cuplu de homosexuali. Mi-am spus ca trebuie sa fac ceva, atat cat pot eu, ca simplu om, din statutul de mama care doreste pentu copilul ei o lume a frumusetii simple, asa cum a si creat-o Dumnezeu, pentru iubire. Este greu, in zilele pe care le traim, sa mai traiesti o iubire simpla, curata, din care sa poti creea, doar cu resursele sufletesti sadite in fiinta noastra inca de la Geneza de Dumnezeu o lume proprie, asa cum faceau parintii nostri. Dar poate sa devina chiar imposibil, daca abstractizam viteza cu care se misca evenimentele in societate si daca lasam sa patrunda in mintea noastra acceptarea pacatului sau, daca vreti, acceptarea lipsei de auto-cenzurare asupra unor trairi absolut nefiresti.
Cand mi s-a spus ca o asemenea petitie va strange poate 500 de semnaturi, am zis “nu conteaza; si 2 semnaturi de s-ar strange, este un pas pe care, personal, trebuie sa-l fac”. L-am facut sau, mai bine spus, am deschis o usa care trebuia deschisa odata! Este foarte adevarat ca n-am facut-o cu curaj, ci mai degraba cu inconstienta, nestiind cate colturi intunecoase ascunde camera spre care dadea aceasta usa. Astazi stiu, si simt pe pielea mea ca am nevoie de mult curaj in continuare, pentru ca trebuie aprinsa Lumina in aceasta camera si pazita usa spre a nu fi inchisi in intuneric toti oamenii de bine, acesti 5.300 de oameni, urmasii lor, dar si toti ceilalti, care cred in aceleasi principii de viata bland revelate omului de catre Dumnezeu. Si va trebui ca grija noastra pentru Lumina aprinsa sa fie permanenta, fara odihna. Impreuna, uniti rezistam, dar grija trebuie sa fie individuala.