Tineri cu potential care pot vindeca sistemul social

vrem un sistem care sa ii ajute pe tineri care parasesc orfelinatu la varsta majoratului. statul ii si i a mana de pe ei ,iar o parte dintre tineri ajung in strada sau canale. vrem o romanie fara orfani.
VIATA LA CASA DE COPII

Ma numesc, Iulian Biţoiu,am 24 ani, de la varsta de 2 luni, am fost abandonat de parinti.Toata copilaria si adolecenta, mi-am petrecut la casa de copii.Cea care mi-a dat viata a murit pe 21 decembrie 2011 din cauza cancerul.
Am crescut la casa de copii, Ciresari baieti din Corabia in anul 1996 pana in anul 2001.
Am avut o copilarie foarte, cutremuratoare si trista,am fost legat cu lanturi pana a doua zi, si batut cu coada de matura de personalul de la casa de copii,fara niciun motiv, care ar trebui sa ma ocroteasca.
Mancarea la casa de copii, nu era buna deoarece ne dadea paine mucegaiti cu apa.
Cand mam vazut legat cu lanturi de mana,ma simteam ca sunt la puscarie .
Am vrut sa fug din casa de copii cu mai multi copii nu mai vroiam sa stau la casa de copii ne era teama si frica ca o sa luam bataie din nou.
Cel mai mult ma chinuit traumele pe care le am trait in casa de copii si bataia pe care am luato de la doamna IOANA M.
La casa de copii nu mi-a placut ca eram tinuti in camera cate 8 si eram batut in fiiecare zi stateam cate 2 in pat iar pe jos era numai fecale si minzerie.
Ne spalau cu apa rece iarna, fara sapun sau sampon,intram cate 4 la baie si punea furtunul cu apa pe noi fara mila se comportau foarte urat cu mine cat si cu ceil anti copiii de la casa de copii.
De mic copil, ii-mi doream sa primesc afectiune si iubirea parinteasca,dar nu a fost asa ,am primt numai bataie si clipe de cosmar, viseam sa am o familie sa nu mai stau la casa de copii.
Cand mergeam la scoala si vedeam copii cu parinti care ii tineau de mana ,ma simteam al nimanui si plangeam mereu .
Colegii de clasa se uitau foarte urat la mine si ii-mi spunea uit si pala de la casa de copii care este abandonat.
Colegii de clasa aveau un comportament, foarte urat asupra mea,ma amenintau ca ma bate cand termin orele de curs,eram nevoit sa plec din clasa cu o ora, ca sa nu ma prinde sa dea in mine.
Viata la casa de copii este foarte grea, am avut o copilarie cutremuratoare si foarte trista.
Casa de copii nu este o solutie buna pentru copii abandonati,la varsta majoratului suntem dati afara din casa de copii si aruncati in strada.
De mic ii-mi doream sa ma adopte cineva ,ma rugam la dumnezeu ca intr-o zi va veni si la mine cineva sa ma ia din casa de copii si sa cresc langa o familie pe care ii mi doream.
Nu ma cerut nimeni sa fiu adoptat de o familie din tara sau strainatate.
Zilele de nastere nu aveam parte de o masa festiva si aveam parte de bataie cu coada de matura si legat cu lanturi alaturi de alti copii fara niciun motiv.
Din pacate nu sa intamplat sa fiu adoptat de cineva ,am ramas tot la casa de copii pana in prezent.
Ma gandesc mereu la ziua cand va trebui sa mi fac bagaju si sa fiu aruncat in strada .
Va trebui sa ma descurc cum pot si sa lupt pentru un trai mai bun si sa mi fac o familie .
Institutionalizarea nu este solutia prea buna pentru copii abandonati,multa vreme s-a crezut ca la casa de copii este foarte bine,ca ofera hrana,apa si caldura,educatie.
Dar experienta a dovedit contrariul. Copii crescuti in casa de copii le este foarte greu sa-si gaseasca un rost in viata,sa aiba un loc de munca si un adapost deasupra capului.
Cei care au crescut la casa de copii au amintiri foarte neplacute si dureroase vor ramane marcati toata viata cum au crescut si cata suferinta .
Daca nu stii,nu-ti pasa ,dar acum stii ........casa de copii nu este o solutie buna .
Daca eram adoptat viata mea se schimba radical,aveam si eu o familie sa spun si eu mama si tata .
Este foarte bine sa fie adpotati copii cat sunt mici deoarece adoptia este o solutie foarte buna,fiiecare copil are dreptu la o familie.
Mi-a lipsit foarte mult dragostea de mama si de tata ,ii-mi doream foarte mult sa am o camera a mea, unde pot sa ma bucur de ea.
Imi doream foarte mult ,cand pleca de la scoala sa merg acasa nu la casa de copii sa am o familie .
Daca eram adoptat viata mea se schimba foarte mult,aveam cui sa ii spun si eu mama si tata ,aveam dragostea si mangaiere si afectiune de la familia adoptiva.
De ce este bine schimbarea legi adoptiei.
Sunt foarte multi copii in casa de copii care au nevoie de o familie si sa creasca intr un mediul placut alaturi de familia adoptiva.
Statul ii tine prizionieri in casa de copii pana la varsta majoratului,dupaia sunt dati afara ca pe niste animale in strada.
Toti copiii au nevoie de o familie!
Adoptia unui copil care nu are o familie a lui este cea mai buna solutie pentru a-i oferi dragostea si afectiunea de care are atata nevoie.
Sunt foarte multi copii in casa de copii care au nevoie de o familie .
Va rog sa schimbati legea adoptiei toti copii mici ar trebui sa fie adoptati cat sunt mici deoarece,familia adoptiva poate sa-l educa cat timp este mic si sa ii ofera dragostea si alinare.
Nu doresc la nimeni sa treaca prin ce am trecut eu la casa de copiii.