Petiţie referitoare la organizarea concursurilor academice didactice şi de cercetare
Accesul la funcţiile didactice din învăţământul superior din România este în mod vizibil îngreunat inutil de mai mulţi factori:
1. Digitalizarea este aplicată doar parţial şi în mod aproape bizar. De ce unele universităţi acceptă ca dosarele de înscriere pentru concursuri să fie transmise online dacă ele cer ca totuşi candidaţii să prezinte actele în original înaintea probelor de concurs? Acceptarea dosarelor de înscriere pe cale electronică (online) este o măsură menită să favorizeze participarea la concursuri a candidaţilor care domiciliază mai departe de locul unde se găsesc universitățile care organizează concursurile respective.
Cum se vine în sprijinul acestor candidați, dacă lor li se cere totuşi să depună actele şi în original, înainte ? În felul acsta ei nu sunt scutiţi de a face, uneori de departe, două drumuri în loc de unul : un drum pentru a se înscrie și altul pentru a participa efectiv la probele de concurs !
Formula aceasta hibridă de a accepta dosarele online, dar totuşi cu obligativitatea pentru candidaţi de a aduce piesele dosarului de concurs la sediul universităţilor înaintea probelor de concurs este o ipocrizie administrativă si nu aduce în niciun fel vreo schimbare în bine în viaţa candidaţilor. Este un fel de joacă de-a ‘’uite popa’’, ‘’nu e popa’’.
2. Adesea pentru simpla participare la un concurs didactic universitar, candidatul trebuie să achite o taxă care poate ajunge în anumite universităţi până la 500 RON sau chiar mai mult. Acest lucru este inacceptabil atâta vreme cât taxa aceasta nu este returnată în caz de nereuşită. Concursurile se desfăşoară în universităţi de stat, iar laureaţii concursurilor devin salariaţi plătiţi din bugetul statului român.
3. În vreme ce în imensă majoritate a ţărilor din Uniunea Europeană, recrutarea candidaților pe posturile didactice universitare se face prin evaluarea calităţii ştiinţifice a dosarelor şi printr-un interviu profesional, iar alte ţari extraeuropene precum Marocul au adoptat și ele deja aceasta modalitate de evaluare și de triere a candidatilor, România se încăpăţânează sa menţină încă cel puţin la nivelul funcţiei de asistent probele scrise, orale şi practice, iar la nivelul funcţiei de lector, proba scrisă, bazate pe memorare / toceală (cumplit meşteşug de tâmpenie la nivel academic !) dorind parcă să arate astfel Europei că românii sunt mai catolici decât papa.
4. Astfel, pentru a se prezenta la un concurs, un candidat trebuie să îşi pună practic în paranteze viaţa socială vreme de aproximativ două luni întrucât doar constituirea dosarului de concurs (întocmirea programului de dezvoltare a activităţii ştiinţifice şi didactice, procurarea adeverinţelor), ca să nu mai vorbim de pregătirea examenului propriu-zis necesită foarte mult timp. Între durata publicării unui post şi data desfăşurării probelor există un interval de două luni de zile.
Candidaţii au la dispoziţie deci în jur de două luni pentru a-şi depune dosarele şi a se pregăti pentru concurs. În condiţiile de concurs din acest moment, această perioadă este prea scurtă pentru o pregătire temeinică şi în acelaşi timp prea lungă pentru o parcurgere a bibliografiei doar în linii mari, dat fiind că majoritatea candidaţilor au deja o ocupaţie, fie în universitate, fie în alt domeniu de activitate.
Rezultatul este că într-un număr imens de cazuri, candidaţii ajung la probele de concurs într-o stare de confuzie, au emoţii, fac improvizaţii de moment, îşi etalează mai degrabă stângăcia şi neştiinţa decât ştiinţa de parcă acel concurs ar fi mai degrabă o probă a umilinţei şi ceea ce s-ar evalua cu adevărat prin el ar fi rezistenţa la o situaţie limită şi nu competenţele şi ştiinţa.
Cu alte cuvinte se face un adevărat tam-tam în jurul unui concurs academic didactic sau de cercetare şi viaţa unui candidat devine pentru două luni tot un adevărat tam-tam (ca să nu zic un adevărat calvar) de parcă nu s-ar duce la acel concurs pentru a avea un job, ci pentru a da un examen de bacalaurat sau de admitere la facultate. Iar dacă nu obţine postul din prima, dar se încăpăţânează să obţină un post de felul acesta, procedura se reia semestrul viitor în aceeaşi parametri.
5. Foarte adesea apar mai multe situaţii neadecvate :
-Bibliografiile indicate pentru concurs conţin o serie prea lungă de cărţi.
- Unele titluri indicate nu mai sunt de actualitate (de exemplu articole obscure de care nimeni nu a auzit)
- Există cărţi indicate degeaba întrucât ele nu acoperă nicio parte a tematicii de concurs,
sau, invers,
-Există elemente din tematica de concurs care nu se regăsesc în niciun titlu indicat în bibliografie.
- Informaţiile din bibliografie sunt uneori prezentate în mod foarte dispersat,
iar
- Temele propuse pentru probele practice sunt uneori adevărate subiecte de dizertaţie sau de eseuri.
- Un efort uriaş de sinteză, adesea imposibil, este necesar pentru parcurgerea bibliografiei şi pentru realizarea unui proiect de seminar în doar 48 de ore, care trebuie apoi prezentat ca seminar didactic în faţa unei comisii sau în faţa unei grupe de studenţi.
E de amintit aici că în cazul în care concursul se desfăşoară în semestrul al II-lea, studenţii au terminat la data desfăşurării concursului cursurile şi chiar şi sesiunea. De cele mai multe ori, candidatul este cel care trbuie să îi găsească aşa încât să aibă pe cineva să îi asiste la proba de predare. Iar în semestrul a doilea, asta est cam greu pentru că studenţii nu mai sunt la universitate în momentul concursului.
- Candidaţii au adesea dificultăţi în a-şi procura anumite titluri din bibliografie. Pentru unele titluri ar trebui să străbată kilometri întregi pentru a le găsi într-o bibliotecă (pentru că le desoperă doar prin cine ştie ce bibliotecă din străinătate), iar pentru altele trebuie să plătească bani pentru că aceasta este singura modalitate de a şi le procura. Or, participarea la un concurs într-o universitate de stat nu ar trebui să implice taxe. Şi pentru motivele de mai sus, participarea la un asemenea concurs nu e gratuită.
Situaţia este din multe puncte de vedere asemănătoare în cazul concursurilor din domeniul cercetării.
Prin urmare, pentru o mai bună desfăşurare a concursurilor didactice, propunem următoarele măsuri :
1. Desfiinţarea poziţiei de asistent pe durată nedeterminată de la baza ierarhiei universitare şi scoaterea la concurs a mai multor poziţii de lector, conferenţiar şi profesor, ca măsură împotriva precarizării meseriilor de cadru didactic în mediu academic şi de cercetător.
2. Eliminarea completă a taxei de participare la concursuri pentru toată lumea pe modelul concursurilor administrative la care o asemenea taxă nu se percepe. În cazuri bine justificate candidaţilor li s-ar putea cere o taxă modică, dar aceasta nu ar trebui să depăşească suma de 50 RON [sic, nu euro !]. Candidaţii sunt persoane în căutarea unui loc de muncă. Este absurd să li se ceară o taxă de participare la concurs, chiar în cazul acelora pentru care concursul est o etapă de promovare, nu de intrare în sistem.
3. Digitalizarea completă a procesului de depunere a dosarelor de concurs. În momentul depunerii dosarelor, candidaţilor ar trebui să li se ceară să declare faptul că toate informaţiile din documentele furnizate sunt veridice şi conforme cu originalele. În cazul în care există probleme, decanatele pot cere lămuriri suplimentare candidaţilor, iar acest lucru s-ar putea face la distanţă.
Dar în niciun caz nu ar trebui să li se ceară candidaţilor să prezinte actele în original imediat după ce le-au trimis online şi înaintea probelor de concurs. Dacă li se cere asta, demersurile online nu ar mai avea niciun sens. Este vorba de a uşura demersurile candidaţilor şi de a-i scuti să facă o deplasare la sediul universităţilor doar pentru a se înscrie. Actele în original ar trebui depuse doar în caz de reuşită, iar în cazul declarării unor date false sau imprecise în momentul înscrierii, rezultatul concursului s-ar anula imediat în virtutea declaraţiei completate în momentul înscrierii.
4. Datele personale ale candidaţilor ar trebui să fie anonimizate complet, ca în cazul tuturor concursurilor administrative şi ca în cazul altor concursuri sau examene organizate de Ministerul Educaţiei (bacalaureatul, evaluarea naţională, admiterea la facultate).
În nicio ţară europeană candidaţilor la un post academic nu li se afişează pe niciun site CV-urile sau listele de publicaţii înaintea concursurilor propriu-zise. Date personale nu sunt doar numărul de telefon, numele sau adresa fizică, ci şi datele referitoare la studii, la experienţele profesionale, iar unele date personale se pot regăsi inclusiv în lista de lucrări si inclusiv în celelalte realizări ştiinţifice.
Cerem ca CV-urile şi listele de activităţi să fie publicate doar după ce concursurile au avut loc şi doar în cazul celor admişi. Abia după admitere candidaţii au statutul de persoane publice şi deci abia în acel moment este îndreptăţită publicarea online a CV-urilor şi a listelor lor de activităţi.
Publicarea rezultatelor ar trebui de asemenea să fie complet anonimizată în cazul tuturor candidaţilor. Numele lor ar trebui să fie înlocuite doar cu nişte coduri, iar în dreptul rezultatelor ar trebui să fie trecute doar menţiunile ADMIS sau NEADMIS (‘’RESPINS’’ este o formulare prea dură). Notele ar trebui să fie comunicate candidaţilor în mod individual.
5. Posturile academice şi de cercetare din toate universităţile româneşti de stat şi chiar şi din cele private ar trebui să fie publicate în timp util pe un singur site disponibil la nivel naţional. Pe acest site este necesar să apară nu doar posturile disponibile pe durată nedeterminată, ci şi cele disponibile pe durată determinată (contractele doctorale) precum şi seminariile şi cursurile disponibile în fiecare semestru, în fiecare universitate, în sistem ‘’plata cu ora’’, pentru o mai bună gestionare a lor.
6. În fiecare semestru, un calendar explicit al probelor de concurs ar trebui să fie disponibil pentru fiecare facultate la nivel naţional, pe același site, astfel încât candidaţii să poată avea acces la informaţii în timp util şi eventual să poată participa la mai multe concursuri din universitaţi diferite în cadrul aceleiaşi sesiuni. Cei ce planifică aceste concursuri ar trebui să încerce pe cât posibil ca examenele pentru posturile axate pe aceeaşi specializare din diferite facultăţi / universităţi să nu se suprapună.
7. Selecţia candidaţilor ar trebui să se facă printr-un interviu profesional, aşa cum se întâmplă în majoritatea ţărilor europene care (încă) sunt pentru România modele în educaţie. Prin acest interviu, candidatul ar urma să îşi prezinte activitatea academică şi un plan de dezvoltare a activităţii ştiinţifice şi didactice.
Interviurile profesionale s-ar putea realiza şi în sistem online. Astfel un candidat s-ar putea prezenta la mai multe concursuri de recutare în aceeaşi sesiune şi şi-ar multiplica şansele. Această situaţie este frecventă în ţările din Europa de Vest şi din America de Nord care ar trebui să ne fie modele şi în privinţa modalităţilor de recrutare a cadrelor didactice.
Opţional, candidaţilor li s-ar putea cere să conceapă un seminar / curs pe baza unei bibliografii, dar subiectul seminarului ar trebui să se regăsească în cărţile din bibliografie şi să fie abordabil în contextul concursului (să fie anunţat cu cel puţin o săptămână înainte, conţinuturile sale să se regăsească explicit în cărţile indicate în bibliografie, informaţiile să nu fie excesiv de dispersate).
Bibliografia nu ar trebui să conţină mai mult de trei cărţi esenţiale, de o lungime acceptabilă, iar în felul acesta li s-ar acorda candidaților posibilitatea de a utiliza și alte surse de care dispun pentru a se pregăti.
Prin această probă de concurs nu s-ar mai pune accentul pe memorare, ci pe creativitatea candidatului de a prezenta o temă în cadrul unui seminar / a unui curs.
S-ar desfiinţa astfel toceala care oricum este imperfectă în condiţiile prezente de organizare a concursurilor (astăzi, cele două luni de zile de pregătire reprezintă doar un timp suficient pentru ca un candidat să poată ajunge la o stare de confuzie şi să îşi dea seama că înainte de concurs nu stăpâneşte nimic cum ar trebui din tematica rspectivă.).
În bibliografie ar trebui să se indice în mod explicit linkurile unde cărţile pot fi descărcate în mod gratuit sau locul exact unde un exemplar din fiecare carte poate fi găsit în orice moment pe parcursul desfăşurării concursului (biblioteca facultăţii, biblioteca universităţii, sală de lectură, lectorat, etc.).
DACĂ AVEŢI ALTE PROPUNERI DE SCHIMBARE PE ACEST SUBIECT, VĂ RUGĂM SĂ ÎL CONTACTAŢI PE ADMINISTRATORUL PETIŢIEI. PROPUNERILE DUMNEAVOASTĂ VOR FI INCLUSE ÎN TEXTUL PETIŢIEI