Avocatii NU sunt turnatori!

Având în vedere următoarele:

a)     intrarea în vigoare a Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative ca urmare a transpunerii Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului

b)     expunerea de motive publicată pe Juridice.ro: https://www.juridice.ro/669577/avocatii-nu-sunt-turnatori.html

Solicităm:

1.     Formularea unei propuneri de modificare a Legii nr. 129/2019 astfel încât raportările menționate în cuprinsul Legii nr. 129/2019 să nu se facă direct către ONPCSB, ci către UNBR/prin intermediul UNBR sau Barourile componente astfel încât obligația impusă Directivei (UE) 2015/849 să fie adusă în concordanță cu jurisprudența CtEDO și Constituția României, respectiv să fie garantat secretul profesional și o protecție juridică pentru toți avocații ce profesează în România

2.     Formularea unei adrese de UNBR către CCBR și Uniunile/Barourile din UE pentru a se observa comparativ modalitatea de transpunere a Directivei UE 2015/849 în ceea ce privește avocații din aceste țări

3.     Formularea de către UNBR, în cel mai scurt timp, a unui ghid clar pentru avocați cu privire la aplicarea Legii nr. 129/2019  

CONSIDERENTE PE SCURT:

CEDO – Cauza MICHAUD împotriva FRANȚEI (Cererea nr. 12323/11):

„Prin urmare, obligația de a raporta operaţiunile suspecte se aplică numai unor activități îndepărtate de misiunea de apărare încredințată avocaților, care constituie fundamentul secretului profesional atașat acestei profesii, similare cu cele exercitate de alți profesioniști supuși acestei cerințe. Este vorba apoi de faptul că legea stabilește un filtru de protecție al secretului profesional: avocații NU comunică declarațiile direct autorității administrative (Tracfin), ci, după caz, Președintelui ordinului avocaţilor de la Consiliul de Stat și Curtea de casaţie sau decanului baroului în cadrul căruia sunt înscriși. Astfel, împărtăşit cu un profesionist supus nu doar acelorași reguli deontologice, dar şi ales de colegii săi pentru a asigura respectarea acestora, secretul profesional nu este alterat. Aceștia din urmă nu transmit către Tracfin declaraţia de raportare a unei operaţiuni suspecte decât după ce s-au asigurat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de Codul monetar și financiar.˝

iar soluția aleasă de legiuitorul român, respectiv raportarea directă către ONPCSB și doar informarea organismului de autoreglementare apreciem că este atât neconvențională, cât și neconstituțională, toate aceste aspecte fiind tratate inclusiv în cuprinsul Directivei UE 2015/849 la par. 39, care prevăd:

˝(39) În cazul anumitor entităţi obligate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare în calitate de autoritate care este informată în primă instanţă în locul unităţii de informaţii financiare. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face în primul rând către un organism de autoreglementare constituie o garanţie importantă pentru a menţine protecţia drepturilor fundamentale în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare aplicabile avocaţilor. Statele membre ar trebui să furnizeze mijloacele şi modalitatea de păstrare a secretului profesional şi a confidenţialităţii şi de respectare a vieţii private.˝              

Prin urmare, din toată economia textelor Directivei UE 2015/849 se înțelege faptul că legiuitorul european a urmărit ca:

-   în statele membre unde există un organism de autoreglementare, acesta să fie cel la care se face raportarea tranzacțiilor suspecte

-   în statele membre unde nu există un organism de autoreglementare, e recomandat ca acestea să fie înființate în vederea protejării secretului profesional, iar unde nu vor fi înființate, raportarea să se facă direct către corespondentul ONPCSB            

Iată îngrijorările pe care The Council of Bars and Law Societies of Europe (CCBE), din care Uniunea Națională a Barourilor din România face parte, le-a manifestat față de Directiva 849/2015 încă din faza de proiect:

˝Empowering FIUs to obtain information from obliged entities such as independent legal professionals without a prior STR is in conflict with Article 34.1 and 34.2. The European Court of Human Rights has recognised the role of self-regulatory bodies in Member States where they exist. In a number of jurisdictions, due to professional secrecy obligations with respect to disclosing suspicious transactions, lawyers must address their suspicions to the President of the Bar (the Bâtonnier) who acts as a filter. These professional secrecy obligations are imposed by law and enshrined by the ECHR case-law (Michaud, req. n°12323/11). They are absolute and unlimited in time. A violation of the provisions would expose the lawyer to disciplinary proceedings and criminal sanctions. Consequently, the provisions of the proposal are conflicting with the European acquis. The protection of the confidentiality between the lawyer and the client is a common principle of democratic states founded on the rule of law and is indispensable to safeguard the rights of the suspect. In order to preserve the principles laid down in Article 6 and Article 8 of the European Convention of Human Rights as enshrined by the well-established case law of the European Court of Human Rights, which have been codified by Article 34.1 and 34.2, it must be made clear that Article 34.1 and 34.2 also relate to the new powers of the FIU. The requirements as drafted and without any risk-based assessment will be very difficult to meet as they involve extensive obligations and extensive resources, despite the fact that the situation may not require enhanced measures. It should be mentioned that, regarding the legal profession, the majority of the 1,000,000 European lawyers represented by the CCBE, through the national bars and law societies, are not members of large and well-resourced firms, but rather work as solo practitioners or part of small firms. Such additional requirements increase the difficulties in complying with the ever increasing requirements and demands of AML legislation. For example how would a lawyer be able to fulfill the obligations according to draft Article 18a.1 (f) when it is neither in theory nor in practice possible to be observed by lawyers due to a lack of any kind of such information?˝

SUSȚINEM RULE OF LAW!

Silvia Uscov    Contactați autorul petiției