La nivelul UNBR se dezbate adoptarea unui proiect prin care avocații să fie certificați sub titulatura de „avocat specializat” într-o anumită ramură de drept, contra unei taxe percepute de UNBR-INPPA și cu o mulțime de condiții. Dacă nu ești certificat de către organismele profesionale, nu ai dreptul de a te prezenta ca „avocat specializat”.
* Prin semnarea petiției sunteți de acord cu transmiterea datelor dvs. cu caracter personal și a eventualelor comentarii către UNBR. Dacă susțineți proiectul, dar cu comentarii, vă rugăm să menționați acest lucru în cuprinsul căsuței dedicate ”Sunt de acord, dar cu modificările din comentariu” și să înscrieți și modificările propuse în secțiunea Comentarii.
I. Sinteza problemelor proiectului:
1. Proiectul nu este propus și dezbătut la momentul oportun. Într-o perioadă în care activitatea avocaților a avut atât de mult de suferit încât un procent însemnat a solicitat indemnizațiile oferite de stat, fragmentarea pieței de avocatură prin instituirea unei unei „condiții” este neavenită. De asemenea, conform discuțiilor care se poartă între Consiliul de Mediere-CSM, această categorie profesională tinde spre promovarea propriilor interese (a se vedea inclusiv solicitările de menționare pe citații a obligativității informării asupra medierii/încercării soluționării litigiului pe această cale, un sistem de evaluare a judecătorului în funcție de câte cauze au fost trimise spre soluționare prin mediere, cooptarea CM în parteneriate cu CSM pe proiecte cu finanțare europeană etc.), în timp ce UNBR nu acționează în această direcție.
Spre ce ar mai trebui să se îndrepte UNBR?
Spre exemplu, chestiuni ce țin de fiscalitate: o cotă redusă la TVA pentru serviciile avocațiale sau chiar o reducere (similar stomatologilor), deducerea cheltuielilor cu recuperarea capacității de muncă sau cu obiecte de uz în exercitarea profesiei de genul costume, serviete etc.
2. Trebuie manifestată atenție asupra percepției clientului.
Varianta 1: clientul se adresează avocatului într-o speță în afara „specializării” acestuia, dar, când vede că acesta este specializat în ramura X, posibil să prefere să apeleze la un avocat generalist, care poate prelua cauze din mai multe domenii.
Varianta 2: clientul se adresează unui avocat generalist, dar, atunci când observă că acesta nu are „specializarea” certificată în ramura X, să dorească să se îndrepte spre un alt avocat care are această certificare.
Prin urmare, atâta timp cât avocatul nu dorește o practică exclusivă în domeniul de specializare certificat de UNBR, vor fi dezavantajați atât avocații generaliști, cât și avocații specializați.
3. Prevederea nu poate face obiectul unei modificări în Statutul profesiei de avocat, ci în Legea 51/1995 deoarece prevede restrângeri în exercițiul anumitor drepturi, avocații manifestându-și intenția de a ataca astfel de modificări în fața instanțelor judecătorești. De asemenea, se conturează ideea unei discriminări între avocați, inclusiv pe criterii de venit (cei care vor putea achita taxa de certificare, se vor putea prezenta ca avocat specializat într-un domeniu, ceilalți nu, deși au competențe). Totodată, orașele mici nu au „specializări”, fiind nevoie preluarea unei diversități mai mare de cauze. De remarcat că avocații de consultanță vor fi discriminați, în condițiile în care, conform proiectului, numai cei care participă și în proceduri judiciare într-un procent semnificativ, pot fi considerați „avocați specializați”.
4. Domeniile propuse nu reflectă realitatea practicii avocațiale (spre exemplu, specializarea în dreptul UE nu se poate manifesta decât prin corelație cu alte ramuri de drept – de altfel, acest lucru este prevăzut și în proiectul de modificare a Statutului profesiei de avocat: „Cunoştinţele teoretice de specialitate trebuie să cuprindă şi corelaţiile domeniului de specializare cu Constituţia, dreptul Uniunii Europene şi drepturile omului, după caz.”).
5. Publicitatea înșelătoare face deja obiectul unor acte normative.
6. Se mai pun următoarele probleme (cu titlu exemplificativ):
- doctorandul sau doctorul în drept este considerat avocat specializat?
- echivalarea unor cursuri de specializare, cum ar fi masterul sau chiar cursurile postuniversitare
- participarea la stagii diverse de instruire pe parcursul mai multor zile, dar care nu se finalizează printr-un examen scris la 3 domenii, de ce nu ar putea fi echivalat pentru dobândirea cunoștințelor teoretice?
- cine îi certifică pe cei care îi certifică, la rândul lor, pe ceilalți avocați? Sau poate un avocat nespecializat să certifice un avocat specializat?
- pregătirea profesională continuă nu este suficientă pentru a asigura cu adevărat practicarea avocaturii la standarde înalte pentru clienții noștri?
- de ce este limitată „specializarea” doar la 2 domenii?
- prezentarea cazuisticii personale nu este oportună în condițiile în care avocatura este o piață concurențială și, prin această metodă, se oferă acces chiar la baza de clienți a avocatului ce dorește certificarea (faptul că sunt anonimizate nu înseamnă că, din prezentarea situației de fapt, nu se poate deduce numele clientului în foarte multe dintre cazuri)
- dacă prezinți 20 de cazuri pierdute, dar într-un domeniu în care te-ai specializat, se va considera aceasta practică relevantă pentru acordarea titulaturii?
- deși taxa de certificare se achită la INPPA, avocatul specializat este obligat să desfășoare ori activitate publicistică (pentru care poate nu are timp sau nu dorește să facă publice cercetările sale), ori să desfășoară activitate voluntară de auditor/formator. De asemenea, unii avocați preferă publicarea activității de cercetare personală pe blogurile personale sau pe diverse platforme online – are dreptul INPPA să restrângă accesul avocatului la certificare prin nevalidarea acelei activități publicistice?
- ce competență academică deține Comisia Permanentă a UNBR pentru a fi abilitată să retragă/revoce calitatea de „avocat specializat”? Iar dacă este vorba despre o simplă procedură administrativă, în sensul că, dacă nu ți-ai achitat taxele la zi, atunci ți se revocă titlul, avocatul își pierde și cunoștințele de specialitate?
- cum va mai căpăta avocatul experiență relevantă într-un domeniu în care dorește să se specializeze dacă piața se va orienta numai către avocații deja cu titulatură în domeniu?
II. Proiectul poate fi rezumat astfel:
𝟏. 𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐯𝐨𝐜𝐚𝐭 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭?
Orice avocat definitiv cu o vechime efectivă de cel puțin4 ani în această calitate la momentul formulării cererii.
𝟐. 𝐂𝐚̂𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚̆𝐫𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐮𝐧 𝐚𝐯𝐨𝐜𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚?
𝑀𝑎𝑥𝑖𝑚 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ specializări din următoarele 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖: dreptul urbanismului; dreptul fiscal și vamal; dreptul achizițiilor publice; dreptul penal economic; dreptul imobiliar; dreptul succesoral și dreptul familiei, persoanelor și patrimoniului; dreptul transporturilor; dreptul noilor tehnologii, informațional și al comunicațiilor; dreptul muncii și al securității sociale; dreptul proprietății intelectuale; dreptul comerțului internațional, internațional privat și arbitraj; dreptul asociațiilor și fundațiilor; dreptul societar al afacerilor și al concurenței; dreptul media și al comunicațiilor; dreptul bancar și al pieței de capital; dreptul asigurărilor; dreptul mediului; drepturile omului; dreptul Uniunii Europene; dreptul medical; dreptul sportului; dreptul funciar.
𝟑. 𝐂𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐝𝐨𝐬𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐬̦𝐢𝐧𝐚̆?
a) cererea
b) certificatul de absolvire a cursului organizat de I.N.P.P.A. în domeniul în care se solicită (durata totală a cursului trebuie să fie de cel puţin 80 de ore recunoașterea specializării, iar pentru specializarea drept fiscal, se mai adaugă 20 h pentru cunoștințele de contabilitate. Avocatul candidat trebuie să susţină cel puţin trei examene scrise având ca obiect sub-domenii diferite predate în cadrul cursului. Un examen trebuie să aibă durata de cel puţin o oră, dar nu mai mult de trei ore. Durata totală a examinărilor periodice scrise nu poate fi mai mică de 9 ore)
c) înscrisurile doveditoare ale experienței practice de specialitate
d) copia actului de identitate și a cardului de avocat, vizat la zi
e) curriculum vitae
f) dovada îndeplinirii integrale a obligațiilor de formare profesională continuă în ultimii patru ani
g) dovada achitării la zi a contribuțiilor la barou și la C.A.A.
𝟒. 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐢𝐮𝐥 𝐬𝐮𝐬𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚𝐭
După primirea dosarului, Comisia Permanentă desemnează o comisie (membrii comisiei pot fi remuneraţi prin hotărâre a Comisiei Permanente) formată dintr-un reprezentant al Comisiei Permanente, un avocat raportor și un profesor universitar de specialitate, care îl audiază pe avocatul candidatîn cadrul unui interviu. În cazul în care comisia poate să-şi formeze opinia asupra cunoştinţelor teroretice sau practice de specialitate ale avocatului candidat numai în baza înscrisurilor cuprinse în dosarul acestuia, ea poate decide renunţarea la organizarea interviului, consemnând în scris motivele renunţării.
𝟓. 𝐓𝐚𝐱𝐚
Taxa pentru procesarea cererii de acordare a titlului de avocat specializat se stabileste prin hotărârea Consiliului U.N.B.R.
a) titlul de avocat specializat are caracter personal şi nu poate fi extins asupra formei de exercitare a profesiei în care avocatul îşi desfăşoară activitatea
b) nu se restrânge dreptul de a practica dreptul și în domenii în care avocatul nu este specializat
c) avocatul specializat, însă, are 𝘰𝘣𝘭𝘪𝘨𝘢𝘵̦𝘪𝘪 𝘱𝘳𝘰𝘧𝘦𝘴𝘪𝘰𝘯𝘢𝘭𝘦 𝘴𝘶𝘱𝘭𝘪𝘮𝘦𝘯𝘵𝘢𝘳𝘦 în comparație cu colegii săi nespecializați, căci, dincolo de resursele semnificative pe care trebuie să le aloce dobândirii acestei calități, el trebuie să facă, ulterior dobândirii acesteia, dovada formării anuale continue, suplimentare și specifice, în domeniul de specializare, cu asumarea costurilor aferente, sub sancțiunea pierderii acestei calități. Cel care deţine titlul de avocat specializat are obligaţia ca anual să publice rezultatele cercetării sale ştiinţifice sau să participe, în calitate de auditor sau formator, la acele forme de pregătire continuă care sunt dedicate domeniului său de specializare sau care, deşi sunt multi- sau interdisciplinare, se adresează preponderent acestui domeniu.
d) avocatul specializat trebuie să fi acumulat, în aceeași calitate şi prin participare personală nemijlocită, experienţă profesională în domeniul de specializare (prin „participare personală nemijlocită” a avocatului candidat se înţelege redactarea de către acesta de înscrisuri cu caracter juridic (acte de procedură, opinii juridice, consultaţii scrise, proiecte etc.) în calitate de unic autor şi/sau asistenţa sau reprezentarea asigurată personal de acesta clientului în proceduri judiciare)
e) Importanţa, amploarea şi dificultatea anumitor cazuri pot conduce la majorarea sau diminuarea numărului de cazuri prevăzut în anexa la Statut (nu am detalii)
f) Avocatul care are calitatea de cadru didactic universitar titular, în sensul prevederilor Legii 1/2011, la o facultate de ştiinţe juridice aflată pe lista facultăţilor agreate de U.N.B.R., este scutit de dovada deţinerii cunoştinţelor teoretice speciale în domeniile sau, dacă este cazul, în sub-domeniile prevăzute în structura postului didactic prin statul de funcţiuni al departamentului din care face parte avocatul - cadru didactic.
g) Procedurile judiciare pot fi compensate prin activitate suplimentară de consultanţă prestată în domeniul de referinţă. În acest scop, activitatea judiciară prevăzută la pct. I se consideră echivalată dacă numărul cazurilor de consultanţă de specialitate depăşeşte cu cel puţin 30% numărul procedurilor judiciare. Fracţiunile rezultate în urma aplicării acestui procent se rotunjesc în sus.