Schimbarea numelui din Rrom inapoi in Tigan

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român prezentat ca un popor de violatori, hoţi are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, ci şi asupra românilor de bună-credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat sau a violat este român sau rom. Ca urmare, Jurnalul Naţional propune printr-un proiect de lege revenirea la folosirea cuvântului „ţigan” în loc de „rom”, atât în plan intern, cât şi internaţional pentru a evita confuzia. În plan intern, folosirea cuvântului „rom” este reglementată printr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni interne asupra autorităţilor române de a schimba un alt memorandum din 1995 care instituise folosirea termenului de ţigan.

Dar cum s-a ajuns ca în loc de „ţigan” să fie folosit termenul „rom”? S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul perso­nal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de „romi” în loc de „ţigani”, România având atunci doar statutul de ţară invitată. „Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumirea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de Externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (…) Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră sperietoarea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română! Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor. La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema? Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împotriva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungurii, ca şi spanio­lii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii». Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile… românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este….»”, spune Urban. Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. „Gypsy”, în engleză, „zigeuner” şi „sinti” sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de „gitanes”, iar în spaniolă „gitano”. În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de „tattan” (tătari).