Parlamentul României trebuie să acționeze cât mai repede după reluarea activității și să ceară readucerea în țară a celor 56 de tone de aur ale României. Rezervele naționale nu ar trebui să rămână la discreția unor decizii externe, mai ales când ele reprezintă avuția întregului popor român.
Am văzut cum alte state au ajuns să se lovească de refuzuri, amânări și justificări atunci când au cerut înapoi bunuri esențiale pentru interesul lor național. România nu trebuie să rămână într-o poziție similară, în care un activ strategic este ținut departe de țară, iar cetățenii află doar că există „motive” pentru care nu li se restituie ceea ce este al lor.
Dacă aceste rezerve sunt cu adevărat ale României, ele trebuie să fie păstrate în România, sub control românesc direct. În plus, faptul că statul român ar plăti lunar pentru depozitarea aurului în Anglia ridică o problemă simplă și serioasă: de ce să suportăm costuri continue pentru a ține în afara granițelor noastre o parte atât de importantă din siguranța financiară a țării?
Soluția este clară: Parlamentul României să adopte imediat o decizie politică și instituțională prin care să solicite Guvernului, Băncii Naționale și tuturor instituțiilor competente să înceapă fără întârziere procedurile de readucere în țară a celor 56 de tone de aur, cu un calendar public și transparent pentru finalizare. Această măsură ar întări încrederea în administrarea rezervei naționale și ar reduce riscul ca un bun strategic să rămână blocat în afara țării.
Nu vorbim despre un simbol gol, ci despre o rezervă care aparține României și care trebuie să rămână acolo unde poate fi protejată și folosită în interesul cetățenilor ei. Într-o perioadă în care fiecare resursă contează, păstrarea aurului în țară este o chestiune de responsabilitate națională pe care trebuie să ne-o asumăm toți cetățenii români și sa aratam celor măsură ca nu suntem indiferenți cu viitorul țării, al nostru și al urmașilor noștri!