POMPIERI - DISFUNCTIONALITATI IN IGSU !

Această scrisoare deschisă nu vreau să fie o critică adusă unor persoane sau statului, ci vreau să fie un semnal de alarmă asupra unor probleme reale, prezente şi stringente cu care se confruntă Ministerul Afacerilor Interne în general, şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţe în special, pentru a fi rezolvate cât mai rapid.

1. Inspectoratele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă se confruntă cu un deficit de personal, care este rezultatul în parte al restructurării din ultimii ani, cât şi datorită faptului că foarte multe cadre au ieşit la pensie sau au ieşit de bună voie, pentru că motivarea financiară nu mai exista, iar locurile libere nu au mai fost completate. S-a mers pe principiul românesc, „ Atâta vreme cât nu se plânge nimeni, merge şi aşa !!! ”. Mai este o problemă, care este chiar ridicolă, s-au achiziţionat autospeciale de intervenţie noi, un lucru extraordinar, dar nu este suficient personal să le deservească. Nu ştii dacă să râzi sau să plângi !! Acest aspect poate prezenta un risc pe termen lung în a asigura îndeplinirea misiunilor cu succes. Cazul de la ISU Constanţa este un exemplu edificator.

2. Referitor la programul 24/48, este ilegal faptul că acesta nu este ratificat printr-un ordin de ministru, ci atenţie prin ordin al Secretar de Stat/Inspectorului General !!!! Codul muncii (legea) nu poate fi modificat pe fond decât de emiţător (parlament) nu de Secretar de Stat sau Inspectorul General !!! Asta înseamnă că nimeni nu îşi asumă răspunderea pentru ceva ce nu este statuat prin ordine ministeriale. ILEGALITATE. Şi mai mult STATELE DE ORGANIZARE ALE TUTUROR ISUJ-URILOR ÎNTRZIE SĂ FIE TRANSMISE ÎN TERITORIU, lucru făcut cu bună ştiinţă, ceea ce prelungeşte şi mai mult ilegalitatea. Aceste state de organizare trebuiau transmise din luna , ATENŢIE, .... IANUARIE 2015 !!!!!! Aceste state de organizare erau singurele care puteau să îndrepte ilegalitatea, însă nimeni nu îşi asumă răspunderea. Aştia sunt şefii care ne conduc, dau ordine, dar nu şi le asumă !!!! Să nu mai vorbim de faptul că nimeni nu a făcut o analiză de impact a ceea ce presupune programul 24/48, dacă este viabil, ce resurse financiare şi umane presupune, dacă se pretează pentru toate ISUJ-urile, dacă respectă prevederile CODULUI MUNCII, dacă s-a facut în urma unei consultări prealabile......? Cred că este facută din birou, pe genunchi, de persoane care habar nu au cu se „se manancă” managementul resurselor umane şi nu cunosc realitatea din teren. E MOMENTUL SĂ NE TREZIM !!! În plus există o secretomanie „bolnavă” în ceea ce priveşte aceste state de organizare, existând suspiciunea (din nou) că se încearcă „umflarea” funcţiilor de la nivel central, iar structurile judeţene să fie din nou prevalate de funcţii importante ( şoferi autospeciale, servanţi, scafandrii, jurişti, purtători de cuvânt, psihologi, paramedici, etc.)

3. Inspectoratele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă se confruntă cu o lipsă acută a dotării în ceea ce priveşte protecţia personalului propriu pe timpul intervenţiei, aici amintind: aparate de respiraţie cu aer comprimat, echipamente de protecţie anticalorice, echipamente de lucru la înălţime, echipamente de scafandru, etc. Conducerea inspectoratelor judeţene „se dă peste cap” să asigure toate condiţiile de securitate şi siguranţă pentru personalul din subordine, însă nu acelaşi lucru putem afirma şi despre conducerea de la Bucureşti, fie ea de la IGSU, fie de la minister. Consider că o mai eficientă împărţire a fondurilor la nivelul întregului minister poate, în decursul câtorva ani, să acopere la un nivel satisfăcător echipamentele enumerate mai sus. Trebuie pus accent în primul rând pe siguranţa celor care salvează „ Avem nevoie de salvatori anonimi vii, nu de eroi morţi ”.

4. Numeroase cadre din cadrul Ministerul Afacerilor Interne prezintă probleme medicale ca : hipertensiunea arterială, diabetul, obezitatea, cancerul, sistemul imunitar alterat, ulcerul digestiv, astmul şi alergiile etc. Nu este un secret faptul că majoritatea acestor afecţiuni sunt datorate stresului ( în special cel profesional ) sau predispoziţiei genetice. Ce este revoltator este faptul că un procent foarte mic din aceste cadre primeşte asistenţă medicală adecvată, ajutor din partea structurilor medicale ale MAI. Multe „asociaţii” aşa zise de întrajutorare din cadrul ministerului, unde se colectează bani tocmai în scopuri umanitare, în loc să ajute aceste cazuri, se prevalează de aceste fonduri pentru a satisface plăcerile conducerii centrale : călătorii în afara ţării, sponsorizări în dotări care nu prezintă prioritate, bonusuri/premieri la sfârşit de an, cadouri pentru ofiţerii din structurile IGSU (telefoane, laptop-uri,...) etc; cu alte cuvinte se folosesc de banii noştrii în scopuri personale. Dorim să vedem cazuri reale rezolvate şi nu vorbe frumoase în bilanţuri.

5. O treime din Inspectoratele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă nu au încadrat psiholog ca urmare a unei decizii din anul 2014 când aceste funcţii au fost radiate/şterse. De fapt aceste funcţii nu au dispărut, au fost deturnate, pentru a fi folosite în alte scopuri, pentru a creea funcţii „călduţe” în aparatul central al MAI. Consider că este mai stringentă starea de sănătate a efectivelor de intervenţie din teritoriu decât satisfacerea unor dorinţe ale „ unor persoane importante din minister ”.
Ministerul Afacerilor Interne nu sprijină aceasta activitate, aceea de psiholog, toti psihologii din MAI fiind obligaţi să folosească banii personali pentru a-şi menţine şi asigura pregătirea profesională (participarea la convocări, simpozioane, achiziţia de cărţi şi materiale statistice, baterii de teste, etc.), bani care ar trebui decontaţi de MAI, conform prevederilor legale. Mulţi psihologi fac aceasta activitate din pasiune şi din compasiune pentru colegi, ministerul tratând cu indiferenţă apelurile venite din aceasta arie profesională. Singurul semnal pe care îl face ministerul este să găsească vinovaţi atunci când un eveniment nefericit se petrece.

6. Structura de relaţii cu mass-media din MAI este stereotipă şi birocratizată ca urmare a faptului că nu se intervine de fiecare dată când apar informaţii eronate sau incorecte pe spaţiul media pentru a fi combătute, lăsând cetăţeanul să îşi formeze o părere greşită şi terfelind munca miilor de angajaţi MAI, ca urmare a unui incident singular. Mă refer la cazul „elicopterului căzut în lacul Siutghiol” când toate posturile tv transmiteau date şi informaţii care mai de care mai „înflorate”.
Nu am vazut nici un comandant de armă să apară periodic la o oră de maximă audienţă, să facă intervenţii prin care să arate că salvatorii ( fie ei poliţişti, jandarmi sau pompieri) chiar îşi fac treaba în pofida neajunsurilor de ordin financiar, profesional sau personal. Ca să spun drept, nu e nimeni în IGSU cu „cojones”.

7. Majoritatea ISUJ-urilor primesc fonduri insuficiente în ceea ce priveşte pregătirea profesională, nu puţine fiind cazurile când s-a apelat la bunavoinţa autorităţilor administraţiei locale pentru asigurarea carburanţilor/lubrefianţilor, pieselor de schimb pentru autospeciale, repararea clădirilor, asigurarea consumabilelor de strictă necesitate etc. De exerciţii/aplicaţii de amploare nici măcar nu se pune problema; acestea fiind cele mai realiste metode de pregătire, unde sunt identificate la cald eventualele deficienţe, pentru ca pe viitor să fie eliminate. Nici până în ultimul ceas nu s-a înţeles că siguranţa oamenilor costă, prevenirea este mai ieftină decât intervenţia, însă atunci când evenimente nefericite se produc, intervenţia implică alocarea de fonduri. Nu s-a gândit nimeni să creeze cadrul legal prin care o parte din banii care sunt plătiţi pentru asigurări să fie viraţi în bugetul MAI – cu adresă privind gentionarea situaţiilor de urgenţă.

8. Relaţia IGSU cu structurile din teritoriu (ISUJ-urile) este una în care comunicarea se face doar într-o direcţie, de la centru către teritoriu, de cele mai multe ori opinia sau părerea celor din teritoriu fiind ignorată sau reprimată ( sunt încă „comandanţi” care nu acceptă opiniile subordonaţilor, indiferent dacă sunt justificate sau nu ). Ar trebui gândită „înfiinţarea” unui tel verde unde cei care nu pot să işi spună ofurile să poată suna sau trimite un mesaj, şi cel mai important să existe şi un feedback. Nu se acceptă comunicarea şi opiniile decât din aparenţă. Multe au fost situaţiile când au fost solicitate puncte de vedere pentru probleme strict profesionale, care au rămas fără ecou (au fost transmise adrese către IGSU, dar nu s-au primit răspunsuri). Nu acelaşi lucru putem spune despre practicile IGSU, care atunci cand transmite un ordin în teritoriu, pe lângă faptul că fixează de multe ori termene nerealiste, nu de puţine ori s-a finalizat cu avertismente, în special atunci când răspunsurile nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor sau s-a întârziat (s-a depăşit termenul). Într-o structură modernă Respectul se câştigă, nu se impune !!! ( sau noi încă nu suntem aceea structură ? ).

Ceea ce am dorit prin acest mesaj este să conştientizez conducerea Ministerului Afacerilor Interne asupra câtorva probleme, care au rezolvări simple, doar dacă se vrea. Să nu „pasăm” aceste probleme de la o structură la alta, să vedem realitatea şi să nu o ascundem „sub preş”; bilanţurile anuale să aducă în discuţie şi aceste deficienţe, cu termene reale de remediere – faptele să primeze, nu vorbele frumoase !
Consider că şi salvatorii au nevoie de protecţie, de asistenţă, de pregătire, lucruri fără de care nu se poate îndeplini o misiune. Chiar şi ei au nevoie de ajutor, şi ei sunt oameni, şi ei sunt CETĂŢENI. Am tot auzit sintagma : MAI este în slujba cetăţeanului – 100 % de acord. În acest context aş dori să ridic câteva întrebări: pe salvatori cine ii ajută când au nevoie ?, când au probleme cine îi ascultă ?, când sunt denigraţi cine îi apără?
Domnule ministru, domnilor secretari de stat, aş dori să vă aplecaţi şi asupra problemelor subordonaţilor. Sunt conştient că optimismul meu va fi rapid redus la tăcere datorită impasivităţii şi imobilităţii sistemului, însă am speranţa că este cineva acolo sus ( un CETĂŢEAN ) care va asculta o voce din mulţime.

Respectul şi încrederea se câştigă, nu se impun !

Haideţi să avem o ţară ca afară, haideţi să ne concentram şi pe problemele angajaţilor, să rezolvam mai întâi problemele interne şi apoi putem privi către cetăţean cu mai multă încredere şi optimism.



 

Semnează această petiție


SAU

Veți primi un e-mail cu un link pentru a vă confirma semnătura. Pentru a vă asigura că primiți mesajele noastre email, vă rugăm să includeți info@petitieonline.com în lista de adrese sau lista expeditorilor agreați.

Publicitate plătită

Vom aduce această petiție la cunoștința a 3000 persoane.

Facebook