LEGEA PRESEI ȘI A COMUNICĂRII PE ON-LINE

Anul acesta, s-a împlinit 30 de ani de la proclamarea Zilei mondiale a libertății presei constatăm de fapt că presa liberă trebuie apărată și consolidată.

În cinstirea presei libere și autentice precum și a adevăraților ei actanți inițiem demersul unei "legi a presei și a comunicării pe on-line" ca omagiu adus importanței și eroilor presei, pentru că nu există democrație adevărată fără presă liberă.

Sorin Ovidiu Bălan:

Bună ziua, oameni buni! Avem prima inițiativă legislativă, la Cabinetul de avocatură Daniel Ionașcu. Și anume o lege pe care cred că trebuia să o dăm mai demult. Anume, Legea Presei.

Vor sări unii și vor spune că suntem gata să facem o lege care să îngrădească libertatea cuvântului. Nici vorbă de așa ceva!

Și asta vă spune cu autoritatea morală unul care a luptat cu arma în mână pentru libertatea cuvântului. În Casa Scânteii, în zilele acelea fierbinți ale lui decembrie, am scris cu mașinile de dactilografiat întinși pe burtă, pe covor și am distribuit ziarele, cuvântul liber printre gloanțe. Deci, sunt primul om care să apere libertatea cuvântului.

De ce ne trebuie o lege a presei? Ne trebuie o lege a presei pentru că presa în România nu mai există. Iar ea nu mai există pentru că tocmai de asta: nu a fost apărată de o lege.

Nu o lege a presei restrictivă, ci o lege a presei care să apere gazetarul, care să-i dea posibilitatea să vorbească liber.

Asta este inițiativa gazetarului.

Acum, juristul trebuie să o toarne în lege.

Daniel Ionașcu: Pământul acesta mioritic sa întâlnit cu un astfel de proiect in guvernul Catargiu în timpul lui Alexandru Ioan Cuza pe la 1862. De atunci a mai existat o lege comunistă, în timpul lui Ceaușescu pe la 1974, iar de atunci până astăzi așa ceva lipsește cu desăvârșire.

Sorin Ovidiu Bălan: Dacă îmi dați voie, apropo de legea comunistă a lui Ceaușescu, sub care am lucrat și eu, avea, într-adevăr, începutul care era demolator, cenzură clară, recunoscută încă din prima.

Dar avea o chestie foarte bună. De exemplu, chiar în acea lege comunistă, restrictivă, care te strângea de gât, scria că sursele de informare ale jurnalistului rămân secrete, inclusiv în fața judecătorului. Ceea ce trebuie să cuprindem și noi in asta de acum.

Daniel Ionașcu: Absolut! Pornind de la această idee, ceea ce pe mine mă nedumerește este faptul că într-o societate, iată, post-revoluționară, de peste 30 de ani nu s-a gândit nimenea, sau nu cred că nu s-a gândit, s-a gândit dar nu s-a făurit o lege a presei în care jurnalistul să capete identitate.

Iată de ce spun treaba aceasta, și gândim o lege atât a presei, cât și ceea ce înseamnă scriitură pe online.

Pentru că, bunăoară, jurnalistul de peste 40 de ani, Sorin Ovidiu Bălan, din punct de vedere juridic, al dreptului, al legii, nu are legitimitate astăzi în fața unui pseudo influencer care poate să vină să spună minciuni cu carul, sau să arunce știri false, sau, mai mult decât atâta, să pretindă egalitate între ceea ce poate face unul cu un telefon, și ceea ce face un jurnalist veritabil cu ani de studii, respectiv facultate, masterat și de ce nu, doctorat.

Dacă toate acestea le-am înlătura, trei lucruri în gândirea mea de avocat mă mâna să cred că o astfel de lege este absolut necesară țării.

Întâi: nu există conturată o profesie, o breaslă care să aibă de partea ei legea care o consacră.

O lege care înființează o presă independentă, în care cel care pătrunde în presă să stea bunăoară o perioadă lângă Sorin Ovidiu Bălan.

Pentru că eu, oricât de priceput as fi în clipa în care nu am un mentor, în mod evident voi rătăci. Voi ajunge pe cărare și mă voi pierde în afund de pădure de unul singur, sau voi face lucruri rele.

Pe de altă parte, este posibil astăzi ca orice să devină un fake news. Se întrec până și jurnaliștii de la posturi sau de pe telefoane care nu prea au de-a face cu presa. În așa fel încât un jurnalist veritabil, sau un post de televiziune, gazetă, sau o opinie veritabilă își găsește imediat prețuiturile.

Pe de altă parte, este inadmisibil ca Sorin Ovidiu Bălan să meargă, și când spun treaba aceasta ți-o spun, Sorin, cu sufletul, mă gândesc la jurnalistul în sine.

Sorin Ovidiu Bălan: Jurnalistul profesionist.

Daniel Ionașcu: Merge undeva pentru o anchetă și spunem ca presa este a patra putere în stat.

Cum este posibil să vină unul cu securea, cu un cuțit, sau mai mulți, să mă fugărească cu pietre, sau să-mi spargă camera, să-mi ia camera, să nu știu ce și să nu pățească nimic.

Sorin Ovidiu Bălan: Am avut asemenea... și eu am avut asemenea....

Daniel Ionașcu: Deci, o lege a presei trebuie să consacre în codul ocupațiilor din România ocupația în sine. Iar pe de altă parte, legea să aducă o formă de ultraj.

Atunci când jurnalistul este în exercitarea profesiei, iar tu iei camera, sau tu dai cu pietre după el, sau orice, este o formă de ultraj, care să se soldeze cu un dosar penal.

Adică, jurnalistul să aibă legitimitate în fața oricărui pseudo jurnalist, să aibă o breaslă care este consacrată, evident, un consiliu conducător și oameni care trebuie să conducă această breaslă. Și pe de altă parte, să existe siguranța deontologică a faptului că știrea este știre, nu minciună, și că ceea ce se întâmplă în presă este cu adevărat veritabilă probă chiar într-un dosar.

Sorin Ovidiu Bălan: Din păcate, asta trebuie recucerit de către generațiile de jurnaliști care vor veni după noi. Încrederea în jurnaliști.

Daniel Ionașcu: Nu am pretins că ceea ce spun eu acum este concret. În mod evident, ceea ce vom gândi, nu doar noi, ci chemăm deopotrivă jurnaliști, avocați, orice om care poate să-și aducă aport la o astfel de lege pentru a fi cât mai bună, că acesta este interesul, în mod evident se poate să o facem împreună.

Sorin Ovidiu Bălan: Adică, oamenii care ne scriu, domnule, nu mai e presă, nu-i adevărat, suntem manipulați, haideți să ne spuneți cum să facem să nu mai fie așa.

Daniel Ionașcu: O să facem în așa fel încât să existe un cadru ca să nu mai poată exista o opinie, sau dacă există cineva care să se abată de la această regulă, să-și suporte consecințele.

Iar cel care calcă în picioare presa, să-și suporte, deopotrivă, consecințele.

Așadar, lucrând pas cu pas la această lege, neavând pretenția că suntem nici cei mai buni, neavând pretenția că vom face ceva deosebit.

Sorin Ovidiu Bălan: Eu pun la dispoziție experiența.

Daniel Ionașcu: A spune, iată, că suntem pioneri în domeniu, că acest lucru este vechi de o sută de ani, ideea în sine a legii presei.

Dar ceea ce este important, este că noi doi suntem colegi de platou de 15 ani!