Consider că acest comentariu merită atenția chiar dacă nu este pe subiectul petiției. Sunt mai multe categorii cărora ar trebui să li se anuleze pensiile, printre acestea fiind și personalul medical și auxiliar din domeniul psihiatriei.

3 tipuri de psihiatru, unu și același

psihiatrul în devenire
Tânărul student la psihiatrie are un vis: în toiul unei confruntări între un polițist și un scandalagiu apare el ca un profesionist și ”calmează spiritele”. După această întâmplare el este apreciat ca un psihiatru priceput iar poliția este mai puțin competentă, situație care convine psihiatrului. Dar acesta este doar un vis pueril al unui psihiatru în devenire iar cel care rămâne în acest stadiu devine doar psiholog.

psihiatrul în perioada de activitate
Are un singur scop: să asigure un trai cât mai bun lui și familiei sale iar pentru asta el nu se dă în lături de la nimic, sacrifică viețile altora și se corupe, face chiar și experimente pe oameni. Dacă ai destui bani acesta nu-ți creează mari probleme, poți negocia cu el în cazul în care se solicită internarea ta nevoluntară și ca să nu fii trecut în evidențele psihiatriei. Dacă n-ai bani este bine ca psihiatrul să nu afle de existența ta, în cazul în care află devine extrem de zelos pentru că este plătit pentru asta iar tu nu-i oferi ceea ce-și dorește, adică bani(mai mulți decât îi oferă statul pe o lună).
Odată ce ajungi în evidențele psihiatriei ești hăituit de către poliție pentru că îți exerciți un drept la fel ca cetățenii care nu sunt în evidențele psihiatrilor sau doar pentru faptul că te aflii în libertate.

psihiatrul pensionat
Acesta are prea mult timp liber și de aceea își face de lucru, făcând ce știe el și ce a făcut toată viața: pune diagnostice la toată lumea fiindcă capul lui este plin de ”boli și tulburări psihice”. Dacă treci pe lângă el pe stradă fii sigur că n-ai trecut neobservat, a născocit imediat un diagnostic și pentru tine, fiindcă orice trăsătură de caracter este pentru el un simptom de ”boală/tulburare psihică”.
Dacă te trezești* în cămașa de forță la balamuc să știi că te-ai întâlnit cu el*.

Unele persoane uneltesc împreună cu psihiatrii, pe ascuns. Iată dovada pe blogul unui psihiatru:
”Melinda Kovacs
Buna ziua!
Întrebarea mea este, cum pot ajuta un bolnav diagnostizat cu paranoia? A fost internat la psihiatrie toamna
trecuta in 2015 dar de atunci nu mai ia medicamente și nu-l pot duce nici la un psihiatru ca nu recunoaște
că este bolnav. Ce e de facut in astfel de cazuri? Vă mulțumesc pentru răspunsul dat!

Dr. Carmen Vochescu
El trebuie sa ia tratamentul si orice mic truc puteti folosi ca sa il determinati sa il ia este bun. Nu veti
reusi cu argumente logice sa il convingeti ca e bolnav si are nevoie de tratament. Poate o colaborare
cu medicul de familie care sa i-l recomande sub o alta denumire comerciala(dar cu aceeiasi
substanta) ca fiind pentru somn, memorie, hranirea creierului, etc(ceva la care stiti ca e mai sensibil
pacientul).”

”Pavel Iulian
Stimati medici,
Va rog sa-mi cititi povestea si sa nu o ignorati.
Va scrie un student disperat care se confrunta cu o situatie grava in familie. Sunt student in anul I la
Facultatea de Teologie din Bucuresti, absolvent al SEminarului si Scolii de Arta din Buzau.
Problema cu care ma confrunt este legata de starea psihica a mamei mele.
Mama mea este o femeie mucitoare care lucreaza la o fabrica de prelucrarea lemnului, mai concret
sorteaza lemnul. Am constatat ca de la o vreme este foarte retrasa, nu prea vorbeste despre pasurile ei.
Este drept ca sunt multe cheltuieli, iar din banii pe care ii castiga ea si tata in jur de 1500 de lei trebuie sa
plateasca multe, inclusiv caminul pentru mine. Ca fizic, mama a fost dintotdeauna slabuta, dar ca acum
toata lumea spune ca nu a mai vazut-o niciodata. Pe langa serviciu mai avem si o gospodarie care necesita
mult efort.
Semnalul de alarma despre starea ei mi l-a transmis sora ei mai mica afdlata la 4 km distanta de noi ca nu
mai simte nevoia sa plece in vizite.
In vara anului trecut, mama a fost in vizita la parintii ei, bunicii mei, iar acolo s-au adunat ea si cele doua
surori si fratele cel mai mare care locuieste cu bunicii mei, inginer silvic de profesie, necasatorit. Mama s-a
certat cu fratele reprosandu-i multe lucruri adevarate.
de atunci nu s-au mai impacat si cred ca dorul de parintii ei isi spune cuvantul.
Eu nu stiu cum s-o scot din starea aceasta, este adevarat ca nu are timp de plimbari, dar va rog sa ma
ajutati cu un cuvant de invatatura pe care i l-as putea transmite.
Dintre cei trei frati eu am 19 ani si sunt cel mai mare, am o relatie destul de apropiata cu ea.
Asta nu e tot, de curand a aflat ca intr-un cumplit accident a murit mama celei mai bune colege din liceu si
nu a putut fi alaturi de ea caci s-au dus la munca. Cred ca acest lucru a dat-o mai tare peste cap.
Tind sa cred ca problemele, stresul, neajunsurile si certurile si-au pus vizibil amprenta asupra fizicului, dar
mai ales psihicului ei si ma tem sa nu fi ajuns prada depresiei.
Va rog sa ma ajutati caci ma tem ca o pot pierde iar eu mai am multa neoie de sprijinul mamei mele in
varsta de nici 46 de ani.
Va multumesc si va admir.

Dr. Carmen Vochescu
Buna ziua,
Va sfatuiesc sa mergeti cu ea la un cabinet de psihiatrie (sau la un medic psihiatru de la Spitalul
Sapoca, aflat in zona dvs) ca sa o consulte si daca are depresie sa ii dea un tratament. Daca mama
nu doreste acest lucru, discutati cu tatal sau alte rude ale dvs care vi se pare ca ii inteleg situatia
si explicati-le ca in lipsa unui tratament, depresia mamei se poate agrava.”

”Andreea
Buna ziua! Am nevoie de o indrumare. Tatal meu sufera de o depresie de 3-4 ani in urma unui divort. De
atunci starea lui s-a deteriorat. Principalul simptom este durerea de cap,apoi a inceput sa
slabeasca,furnicaturi in picioare. De asemenea,pierderea memoriei si parca blocat in trecut. Stari anxioase
si izolare. Specific ca este sofer de tir.In ultima vreme a avut mici accidente,dar ultimul il costa pierderea
serviciului. Ce este de facut? Totusi am sa fac o programare la dumneavoastra in vederea rezolvarii acestei situatii. Va multumesc!

Dr. Carmen Vochescu
De-abia acum am vazut mesajul dvs. Probabil ca are o depresie, asa cum ati banuit si dvs, dar care
se poate trata. Cu cat mai repede, cu atat mai bine pentru el.Mai multe nu va pot spune fara sa il
consult.”

”stefania
Buna ziua,
Tatal meu, in varsta de 62 de ani, sufera de psihoza paranoida cu heteroagresivitate crescuta la care se
acociaza o tulburare organica de personalitate cu repetate decompensari. Are numeroase internari la
psihiatrie incepand cu 2004-2005. Vreau sa stiu cu acest diagnostic poate fi incadrat intr-un grad de
handicap, in vederea internarii intr-un centru permanent (azil).
Pe internet nu am gasit suficiemte informatii, va rog sa ma ajutati cu un raspuns.
Multumesc.

Dr. Carmen Vochescu
Cred ca puteti obtine un grad de handicap, mai ales daca aveti minim doua internari pe anul in curs.”

Persoanele despre care se discută pe acest blog nu au o vagă idee despre ce li se pregătește însă au presimțirea, ceea ce psihiatri numesc simptom.

#7792: -  

 persoanele vizate au presimtirea iar psihiatrii au nesimtirea

cine nu poate accepta un refuz nu se poate numi om