Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Anul trecut psihologii au pornit un proces de democratizare a colegiului. Eu si multi psihologi de rand ne-am asteptat ca fiecare din noi sa contam in mod egal si sa ne construim democratia. Sa ne negociem relatiile, sa ne punem limite si reguli de rol si de interactiune a rolurilor. Colegiul este despre psihologi care presteaza si ar fi trebuit sa aiba la conducere practicieni in majoritate. Anul trecut cand s-au depus candidaturi de-ale practicienilor si de-ale teoreticienilor s-a licitat prin cv-uri. Si cine are Cv-ul mai bogat decat teoreticianul? Ceea ce a decurs din cei alesi de noi a fost ca unii dintre alesi s-au autovalidat in a hotari pentru toti ceilalti propunand masuri cu efecte care nu convin oamenilor.
Am fi putut prin presedintii de filiala (si comitetul director) sa facem recesamantul psihologilor, am fi putut demara control la cabinete, am fi putut sa upgradam supervizorii si sa intarim relatia supervizor-supervizat, am fi putut multe. Da, ar fi fost o munca imensa dar acest efort ar fi insanatosit sistemul in 1-2 ani. Ar fi fost un travaliu de reparare, un proces de normalizare a situatiei practicienilor, caci despre calitatea actului profesional vorbim. 
Dar unii din cei alesi, mai degraba teoreticieni cu reflexii de elitism au ignorat procedura greoaie si taraneasca cu una rapida si dura. 
Metaforizat e ca si cand parintele actioneaza dur pentru copil inscriindu-l la cursuri fara sa consulte copilul pe principiul „copilul e mic nu are discernamant deci eu hotarasc pentru el”.
Parentingul echilibrat e cel de cooperare in care parintele educa copilul, copilul educa parintele. 
Exista un curent de „antiparenting” care promoveaza faptul ca parentingul modern duce la pozitia de parinte sclav al copilului si ca toate prostiile moderniste scot „copii stricati de atata recomandari”. 
Anul asta, „unii” din colegiu (exact nici nu se stie cine) vor sa ne ajute pe noi astia de jos, fara ca noi sa le fi cerut ajutorul. 
Au furat startul la proiecte, au emis un proiect in tacere si ca in orice relatie, secretele distrug relatii. Tinerea proiectului in secret ne-a distrus increderea in „ei”. 
Nu luam in calcul daca proiectul e bun sau rau, potrivit sau nepotrivit, dur sau bland ci felul in care s-a lucrat in tacere, pe blat si apoi l-au zvarlit in piata. 
Credeam ca numai in fotbal, in politica si in cofetarie se vorbeste de blaturi dar am ajuns sa vorbim si noi. Blatul tortului cuiva. Chiar acum se pregateste frisca si martipanul. Umeaza lumanarile si cineva va sufla in lumanari si-si va indeplini o dorinta.