Petitie drepturi salariale specifice pers. did. inv. preuniv.

Mai întâi să vedem câți semnează! Suntem vreo 250 -300 de mii la nivel național în preuniversitar. Să vedem! Câteva întrebări:

1. De ce pornește această petiție de la un profesor(niște profesori) - felicitări pentru gest! - și nu de la liderii sindicali naționali? Ce păzesc Nistor, Hăncescu, Hadăr? Sau ei apar doar la TV, anumite posturi, la care susțin o anumită parte a .... (ce-o fi!)? Păi de-aia-i plătim?

2. Știm cu toții vorba cu ”mămăliga nu explodează!”, nu-i așa? Mă refer la numărul de semnături!

3. Inițiativa aceasta ar trebui luată și referitor la discuția despre ”criteriile de performanță” pe care vor să le discute în vederea legii salarizării. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune: nu poate contesta nimeni ideea corectă a unor criterii de performanță în orice domeniu, deci și într-al nostru! Dar de ce nu le aplică așa cum trebuie pe cele pe care le au deja la îndemână:

- selectarea/acreditarea (foarte serioasă, la sânge!) a universităților care să aibă dreptul de a face pregătirea inițială și continuă a cadrelor didactice sau realizarea unei școli de profesori(modelul finlandez dacă nu ne duce mintea pe noi!);

- intrarea în sistem(fărăcomentarii, e prea mult de spus, știm cu toții cum ar trebui făcut, oricum nu ca acum!);

- examenul de definitivat;

- gradele didactice.

Nu sunt suficiente(din nou: dacă sunt făcute cum trebuie - ”lucrul bine făcut!”)? Câte alte domenii de activitate dintre cele bugetare mai au atâtea etape de verificare?

Și apoi: cine să vorbească despre criterii de performanță la noi? Parlamentarii? Politrucii din ministere care au ajuns acolo politic(câți au curaj să conteste?) cu concursuri aranjate? Acum câteva decenii? Nu au mai dat pe la catedre de la calendele... Noi, profesorii, putem fi de acord cu aceste ”criterii de performanță”, altele decât cele de mai sus, pentru salariile noastre de mizerie, dar să le vedem și pe cele pentru ei, pentru parlamentari întâi! Și pentru salariile lor și toate căștigurile, și sumele forfetare,... cum ar trebui să fie criteriile lor? Păi, nu-i așa? Nu sunt ei mai presus decât ”omul obișnuit”? Nu trebuie să dea ei exemplu? Să vedem care ar fi acelea(vedeți presa din perioada anterioară, clasamentele ”tăcuților”, etc...): absențele de la ședințe, câte luări de cuvânt, inițiative legislative, ...

Sau numărul de dosare(penale sau nu!) sau de condamnări? Sau numărul de prezențe la cabinetele parlamentare din circumscripții în altă perioadă decât cea electorală? Mai este nevoie să mai enumerăm?

Dar nu ar trebui să ne plângem de ei: noi i-am ”educat”! Noi i-am votat! Zicea poetul: să nu dea Dumnezeu cel sfânt, ... Dar mămăliga...

Să ne fie de bine!

Să vedem...