DEMNITATE SI ONOARE, FARA PLICURI IN SPITALE!

Mi-as fi dorit sa fi scris eu o astfel de petitie, insa nu puteam sa o fac la fel de bine. As vrea sa spun ca nu poti pedepsi pe nimeni pe viata, nu poti restrange nimanui dupa executarea unor pedepse privative de libertate nici libera circulatie, nici libertatea de asociere, deci, din capul locului, ideile cu arestul la domiciliu, legatul de glie, munca pro bono pentru tot restul zilelor sunt si ilegale si inaplicabile.

Tot ce am citit se incadreaza la luare sau dare de mita.

Pt luarea de mita, pedeapsa e inchisoarea  de la 3 la 10 ani, se poate aplica si pedeapsa interzicerii exercitarii profesiei de la 1 la 5 ani. Daca exista concurs de infractiuni de luare de mita, la cea mai mare pedeapsa, 1/3 din suma pedepselor aplicate pt fiecare fapta in parte.

Legea nu distinge ca iei 1 leu sa un milion de lei, de euro etc.

Sunt om si sunt si jurist. As putea scrie ca unul care aplica aceasta lege si daca gandesc ca om, inteleg intr-un fel, daca gandesc ca magistrat, altfel...

Daca as avea de luat decizii privitoare la medicii despre care vorbim, problemele s-ar pune asa:

- au recunoscut sau nu faptele;

- sunt singulare sau concurente;

- le regreta sau nu.

M-ar interesa si circumstantele reale si personale, adica imprejurarile in care s-au comis, modalitatile de comitere, circumstantele referitoare la persoana medicului, atitudinea lui pe parcursul procesului.

Din capul locului, as aplica legea spre maximul special al pedepselor acolo unde luarea de mita ar fi un obicei, sumele, considerabile, nu s-ar recunoaste faptele, n-ar exista regrete si as fi tenatat sa merg spre minimul de pedeapsa in cazurile medicului plecat sau al celui cu fetita. Va spun iarasi ca m-as gandi mult daca ar fi pedepse cu executare sau cu suspendare, fiindca as avea in vedere multe aspecte si as pune in balanta faptele si restul, posibilitatea lor de a se reeduca fara executarea pedepsei. Unul e deja reeducat, munceste cinstit, legal, afara din tara, intr-un sistem in care a da spaga la doctor e de neconceput. In cazul celui cu fetita, lucrurile din punctul meu de vedere, imi par la fel de clare: cat timp sistemul in care lucreaza permite mita, cat timp i se va da, va exista mereu o lupta intre a accepta si a refuza. Am vazut cum gandeste omul respectiv si numai in pielea lui nu mi-as dori sa fiu, fiindca el e sfasiat intre responsabilitatile pe care simte ca le are ca medic, ca sot, ca tata, intre datoriile pe care crede ca le are el de indeplinit si daca oricum ar proceda, are mustrari de constiinta, daca oricum ar proceda, simte ca deceptioneaza, ca cineva sufera, e nemultumit, deciziile lui pot scapa controlului, predictibilitatii. Pare un om hipersensibil si emotiv as zice. Un om foarte sensibil la factorii externi, un om care-n conditiile unui sistem medical normal, sanatos, in care nu i s-ar da, n-are cere, n-ar conditiona, n-ar lua. In sistemul nostru, in conditiile in care nu e sustinut psihic, indrumat, incurajat in directia buna, va avea atitudini contradictorii in situatii de aceeasi natura, va lua daca  va crede ca pacientii au de unde-i da, nu, daca-i vor inspira mila. Mi-as dori din tot sufletul ca acest om sa poata gasi in el, in cei din jur puterea sa se salveze, ca imaginea lui de sine, respectul lui de sine sa se amelioreze, ca sa demisioneze, sa plece din tara ca sa fie liber, fiindca cred ca e un om bun, cred ca in afara va fi un medic excelent, care va face mandre de el si clinica la care va fi angajat si familia din care face parte. In tara, asa cum stau lucrurile, nu ii vad un viitor frumos, bun si nu mi-as dori s-ajung sa-l am in fata ca inculpat, fiindca in lupta dintre omul si juristul din mine, juristul castiga aproape intotdeauna si juristul ar fi obligat sa-l condamne, poate chiar sa-l trimita la inchisoare minimum 3 ani. Si 3 ani de inchisoare ar fi o pedeapsa mare pentru un om cumsecade si caruia multi ar simti impulsul sa-i dea flori, fructe, dulciuri pentru copil, sa-i multumeasca prieteneste pentru cum s-a purtat. Un om ca asta nu stiu cum sau daca va rezista in inchisoare si nici nu stiu ce mutatii ar suferi acolo. Si judecatorii individualizeaza pedepsele in functie de oameni, oameni buni, dar si judecatorii sunt oameni si ei pot gresi si face excese!

Spaga nu, nu trebuie sa li se dea, nu trebuie sa primeasca, dar ar avea dreptul la un trai si un statut decent, la limitarea ocaziilor de a lua mita.