Dar, răspunsul meu la întrebarea "Vă rugaţi?" este categoric: Nu, nu mă rog cum se roagă în mod ostentativ lumea la ora actuală, pentru că asta este ipocrizie. Nu pot să suport ipocrizia. Mă deranjează bigotismul. Mă deranjează stilul în care se înţelege religia la ora actuală. În România lumea declară că peste 80, 90% este credincioasă. Dar credinţa se rezumă la câteva chestiuni: "Hai să mă duc în Biserică, mă închin, pup vreo 30 de icoane, pup mâna popii şi eventual stau să mă miluiască şi gata, mi-am rezolvat problemele cu păcatele."

Şi în orice caz nu mă rog în stilul în care o fac foarte mulţi la ora actuală, ca un fel de contract cu Dumnezeu. Adică, "Uite ce mătănii fac eu, dă-mi şi tu!"

Pentru mine, relaţia cu Divinitatea nu este ca un contract. Nu-mi place ideea să Îl pui pe Dumnezeu în postura de co-contractant al tău. Este oribil.

V-am spus că, după mine, Dumnezeu nu este moşneagul ăla care arată impunător, cu barbă, şi care se uită şi ne priveşte pe toţi, cu sau fără ameninţarea că, dacă nu stai cuminte, ţi-o iei. Nu e nici Dumnezeul lacunelor. Adică, nu înţelegi ceva, e de la Dumnezeu! Spre exemplu, când nu înţelegi cum e posibil ca o ţară întreagă să fie aruncată în disperare fiindcă cineva vrea să iasă din UE, sau când cu toată dreptatea din lume pierzi un proces, te gândeşti: "Nu este judecătorul respectiv, sau nu este guvernatorul respectiv de bancă centrală, este Dumnezeu. Aşa a vrut Dumnezeu!"

Nu aşa înţeleg eu Dumnezeul. Şi de aceea, la acest gen de Dumnezeu nu mă rog.

Avocatul şi profesorul universitar Gheorghe Piperea a discutat cu redactorul-şef Avocatura.com, Teodor Burnar.Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/stire/

 'Sunt anumite momente în viaţă - nu în permanenţă, de regulă uităm; lăsăm chestiile astea mistice, religioase, pentru imaginea de fundal - în care nu ai cum să fii ateu."