MAGISTRATII TREBUIE SA RASPUNDA PENTRU ERORILE JUDICIARE

Fiindca opinez ca "miezul" cancerului care a cuprins toate elementele societatii romanesti este lipsa unei justitii reale.
Sentimentul IMPUNITĂȚII, lipsa de responsabilitate sau chiar implicarea voită în acțiuni ṣi fapte iresponsabile, unele de tip mafiot, lipsa, în prea multe cazuri, a competenței, partizanatul politic ṣi alte asemenea tare, incompatibile cu ideea de justiție (care implică, fără doar ṣi poate, simțul omeniei, spiritul responsabil ṣi capacitatea de a rezista tentațiilor la abuz ṣi lăcomie) au facut din institutiile de drept din România niṣte anexe ale politicii abuzive, ale spiritului mafiot.
Prea mulți judecatori ṣi procurori (mai ales aceṣtia din urma nu se simt – ṣi nici nu pot fi numiți – magistrați ci doar avocați ai acuzării!) fără scrupule ṣi fără simțul măsurii, fără suflet ṣi credință în ideea de dreptate ṣi fără simțul rolului lor social, se consideră niṣte mici “dumnezei” ṣi se comportă ca atare! Măsluiesc probe, interpretează dovezile în funcție de alte interese decât cele destinate să scoată la suprafață adevărul.
Nenorocirea este că tocmai aceṣtia sunt promovați în functii de decizie ṣi de la ei se întinde cangrena injustiției sub masca aplicării legii.
“Conṣtiința judecătorului” pare, cel mai adesea, independentă de realitatea probelor ṣi dovezilor.
CSM-ul este o glumă macabră care, în loc să prevină ṣi să sancționeze derapajele judecătorilor ṣi procurorilor, face exact contrariul: le acoperă faptele!
Ṣi toți aceṣtia nu răspund în fața nimănui chiar ṣi atunci când devine clar că au aplicat legea strîmb, din interese ilegitime sau din incompetență crasă.
Nu există niciun alt grup de oameni care să nu răspundă de faptele lor reprobabile sau greṣite. Doar judecătorii ṣi procurorii!
Ṣi dacă pentru procurori există un control, cel al judecătorului care poate ṣi trebuie să administreze probele ṣi să înlăture orice este ilegal, imoral, contrar dovezilor sau faptelor, pentru judecător nu există niciun fel de control, altul decât al “conṣtiinței” proprii (adesea pervertită, vândută sau chiar inexistentă).
Ṣi asta nu e drept!
Din punctul meu de vedere un judecător (ṣi orice individ cu pregătire juridică) care săvârṣeṣte ilegalități sau erori ar trebui să primească circumstanțe AGRAVANTE în cazul în care ajunge să fie, el însuṣi, judecat!