Susține și tu legea privind  protejarea pădurilor din România!

O asemenea lege nu se face de unul singur. Era mult mai bine ca sa fie supusa dezbaterii publice, ca sa fie adaugate acele propuneri care se dovedesc salutare pentru o protectie reala a padurilor. Eu nu cred ca interzicerea exporturilor de masa lemnoasa bruta salveaza situatia. Avem deja fabrici de mobila austriece pe teritoriul nostru, care vor exporta cat lemn vor voi ele, fara sa dea socoteala la nimeni. Iata cateva idei ce pot salva padurile, pe care le-am publicat in lucrarea mea "De la inima spre cer".

Un aliat de nădejde al românului în vreme de răstrişte a fost pădurea. Fără pădure, românimea ar fi pierit de mult. Iar românul a purtat pădurii dragoste de frate, recunoscându‑i cu pioşenie rolul ei salvator. Pădurea în concepţia legionară şi prin extensie, relieful cu toată geografia lui, este un bun inalienabil al ţării, care, cu concursul politicienilor actuali, ni se fură bucată cu bucată. Iar lemnul se taie fără nicio socoteală, pentru ca unii să se îmbogăţească prin jaf. De pădure, legionarul trebuie să aibă grijă ca de ochii din cap. Unii istorici afirmă că decăderea imperiului roman s‑a produs tocmai în urma defrişărilor masive, nechibzuite.

De curând un ministru al economiei se lăuda că aduce o nouă investiţie austriacă, o fabrică de industrializare a lemnului. Asta ne mai lipsea, nu e destul că austriecii ne taie pădurile în judeţul Alba, acum vor să se întindă mai departe. Ar trebui să‑i trimitem să‑şi taie pădurile lor, nu pe ale noastre. Padurea trebuie privită ca o condiţie esenţială a supravieţuirii noastre ca neam. Pădurea ne poate da mult mai mult decât ne dă astăzi, dacă am şti s‑o exploatăm raţional, nu numai pentru lemn. Împăduririle şi nu defrişările vor fi deviza noastră.

Când mergi cu maşina de la Oradea la Cluj, vezi bieţi oameni cu munţi de ciuperci pe marginea drumului. Iar de la Braşov la Oneşti eşti îmbiat de ţigăncuşe cu căldări de afine sau zmeură. Aceste bogăţii ar trebui exploatate prin cooperative, care să cumpere aceste produse, să le conserve şi să le vândă apoi ca produse biologice. Câştigul ar fi vizibil pentru toată lumea. 

Cei care sunt cei mai mari duşmani ai pădurii s‑au dovedit a fi pădurarii. Chiar dacă au fost cinstiţi iniţial, prin sistemul corupt, cei mai mulţi s‑au lăsat corupţi la rândul lor, ajungând la mâna escrocilor. Pentru a curma această situaţie, pădurarii vor fi militarizaţi, rolul lor fiind acela de a opri tăierile ilegale de arbori. Retribuţia acestora va fi şi în funcţie de modul cum apără zona ce le‑a fost încredinţată. Iar dacă în zona unui pădurar se constată că s‑au produs tăieri ilegale pe care el nu le‑a raportat, i se vor imputa lui, fără nicio reticenţă. Ori îşi face datoria, ori pleacă. Uneori poate chiar la puşcărie. Ce ne‑ar putea împiedica ca să introducem o lege prin care nu se va tăia niciun copac până cel ce primeşte autorizaţia de tăiere nu va planta pentru un singur copac, 10 puieţi?