#27156: - Re: Re: Re: Business Magazin grupează, cu ocazia aniversării a zece ani, cele mai interesante artico 

Business Magazin, în 2010 - Va fi anul cu cele mai multe şi mai mari falimente din rândul firmelor private

Postat la 23 iulie 2014

http://www.businessmagazin.ro/

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din ianuarie 2010.

CEO de tribunal

De cele mai multe ori, reorganizarile reusite sunt o chestiune de CV. Oana Luca, asociat fondator al Casei de Insolventa Transilvania, spune ca reorganizarile reusite sunt mai putin raspandite, dar mai apar din cand in cand: "Derulam in acest moment mai multe proceduri de reorganizare judiciara, in diferite stadii, dintre care cea privind pe SC Termorom SA Cluj-Napoca este aproape finalizata cu bine". Desi casele de insolventa gestioneaza reorganizari de mai bine de zece ani, in 2009 au aparut provocari noi. "Toate companiile mari de insolventa din piata se pot lauda cu reorganizari, dar nu au existat pana acum cazuri la nivelul celor care au inceput in 2009", sustine Oancea.

Reorganizarile incepute din 2009 au schimbat complet dimensiunea problemei, iar practicienii in insolventa au devenit CEO ai unor companii cu afaceri de zeci de milioane de euro. "Reorganizarea este de fapt un plan de afaceri. |ti faci o proiectie pe urmatorii trei ani si fata de un plan de business obisnuit incluzi si previzionarea sumelor pe care urmeaza sa le platesti creditorilor", detaliaza Geanina Oancea. Speranta Munteanu spune ca reorganizarea in sine vizeaza restructurarea afacerii pentru a o scoate din impas si a o face profitabila: "Tot ce va puteti imagina despre restructurarea unui business se poate face si in reorganizarea judiciara". Ea mai arata ca in cadrul acestei proceduri poti sa reorganizezi operational afacerea, poti sa regandesti abordarea pietei, mixul de produse, aspecte ce tin de operatiunile businessului. Totodata, mai poate fi schimbata structura de finantare, care inseamna fie atragerea de noi actionari, fie atragerea de bani pe datorie.

Partenerul de la casa de insolventa din cadrul PwC este de parere ca nu e intotdeauna o solutie buna sa tulburi partea operationala inainte sa stabilizezi compania din perspectiva financiara: "De regula, restructurarea incepe cu o stabilizare financiara, pentru ca problema este una de cash, compania neputand sa faca fata unor plati". Provocarea pentru practicienii din insolventa este legata de modul in care pot relaxa problema legata de lichiditati, ei luand in calcul in special negocierea cu creditorii, pentru o pasuire a platilor pana la un anumit termen sau reesalonarea lor.

CEO de tribunal

De cele mai multe ori, reorganizarile reusite sunt o chestiune de CV. Oana Luca, asociat fondator al Casei de Insolventa Transilvania, spune ca reorganizarile reusite sunt mai putin raspandite, dar mai apar din cand in cand: "Derulam in acest moment mai multe proceduri de reorganizare judiciara, in diferite stadii, dintre care cea privind pe SC Termorom SA Cluj-Napoca este aproape finalizata cu bine". Desi casele de insolventa gestioneaza reorganizari de mai bine de zece ani, in 2009 au aparut provocari noi. "Toate companiile mari de insolventa din piata se pot lauda cu reorganizari, dar nu au existat pana acum cazuri la nivelul celor care au inceput in 2009", sustine Oancea.

Reorganizarile incepute din 2009 au schimbat complet dimensiunea problemei, iar practicienii in insolventa au devenit CEO ai unor companii cu afaceri de zeci de milioane de euro. "Reorganizarea este de fapt un plan de afaceri. |ti faci o proiectie pe urmatorii trei ani si fata de un plan de business obisnuit incluzi si previzionarea sumelor pe care urmeaza sa le platesti creditorilor", detaliaza Geanina Oancea. Speranta Munteanu spune ca reorganizarea in sine vizeaza restructurarea afacerii pentru a o scoate din impas si a o face profitabila: "Tot ce va puteti imagina despre restructurarea unui business se poate face si in reorganizarea judiciara". Ea mai arata ca in cadrul acestei proceduri poti sa reorganizezi operational afacerea, poti sa regandesti abordarea pietei, mixul de produse, aspecte ce tin de operatiunile businessului. Totodata, mai poate fi schimbata structura de finantare, care inseamna fie atragerea de noi actionari, fie atragerea de bani pe datorie.

Partenerul de la casa de insolventa din cadrul PwC este de parere ca nu e intotdeauna o solutie buna sa tulburi partea operationala inainte sa stabilizezi compania din perspectiva financiara: "De regula, restructurarea incepe cu o stabilizare financiara, pentru ca problema este una de cash, compania neputand sa faca fata unor plati". Provocarea pentru practicienii din insolventa este legata de modul in care pot relaxa problema legata de lichiditati, ei luand in calcul in special negocierea cu creditorii, pentru o pasuire a platilor pana la un anumit termen sau reesalonarea lor.

Obtinerea de bani noi in perioada de insolventa este un lucru foarte dificil. Printre metodele luate in calcul de specialisti se numara colaborarea cu firme specializate, cum ar fi bancile de investitii pentru gasirea unor investitori strategici, sau vanzari in sale & lease back, explica Arin Stanescu. Dar prima dintre optiuni este extrem de greu de realizat pentru ca fondurile care vor sa intre pe piata sunt interesate sa achizitioneze la preturi extrem de mici. Nici a doua varianta nu prea merge in perioada asta: "Societatea de leasing nu va da bani doar bazandu-se pe valoarea activelor, ea va dori sa vada ca business plan-ul este unul realizabil", sustine Arin Stanescu. Asa ca trebuie sa fie o societate care sa aiba sanse foarte bune de redresare, dar careia sa-i lipseasca fondurile temporar pentru a-si achita obligatiile fata de creditori. Iar daca datoriile sunt foarte mari sau, dupa cum estimeaza Stanescu, mai mari de 25-30% din cifra de afaceri a companiei, planurile de reorganizare dau in general gres. Mai sunt si cazuri in care bancile au fost dispuse sa crediteze firmele in insolventa, dar sunt mai mult exceptii, pentru a confirma regula.

Specialistii spun ca, in situatiile de dificultate financiara, companiilor le este foarte greu sa gaseasca finantatori noi, iar "secretul" este sa te intorci spre finantatorii deja existenti, care cunosc bine businessul respectiv si stiu din ce cauza a esuat. "Ei pot sa isi faca propriile analize intre ce pot sa castige nefinantand sau ce pot sa castige punand «bani buni dupa bani rai», cum spun ei", explica Munteanu. O alta metoda incercata de practicienii in insolventa a fost valorificarea de active, mai ales active imobiliare, dar si relocarea firmei. "A mers destul de bine treaba asta, pentru ca puteai sa obtii sume destul de importante, iar cu banii respectivi reuseai sa scoti societatea in afara orasului si sa o salvezi", spune Arin Stanescu, precizand ca aceasta varianta mai functioneaza chiar si acum, desi sumele pe care le pot obtine pe terenuri sunt mult mai mici decat altadata.

Au fost odata cele mai profitabile

Comertul, dezvoltarile imobiliare si constructiile. |n urma cu doi ani erau cele mai profitabile afaceri din Romania, dar in 2009 si 2010 au ajuns cele mai afectate de criza economica si cele mai predispuse falimentului. Speranta Munteanu spera ca retailul sa aiba sanse de a-si reveni oarecum anul acesta, dar deja companiile din domeniu sunt in probleme mari: "|n principiu romanii sunt mai risipitori decat europeanul mediu, asa ca eu cred ca retailul isi va reveni si se va consolida". La baza redresarii comertului se afla cresterea consumului, care deocamdata este insa influentat negativ de numarul mare de someri. "Am auzit pe multi specialisti spunand ca trebuie sa marim consumul. Dar cum sa faci asta cand omul nu are cu ce sa plateasca?, s-a terminat cu creditele cu buletinul! Toate astea nu se vor mai intoarce pana nu vom avea crestere economica de 8% pe an", preconizeaza Arin Stanescu.

Principala cauza ar fi, conform lui Stanescu, ca efectele lui 2009 asupra companiilor din domeniu nu se vor uita atat de usor. 50% din firmele intrate in insolventa, respectiv in faliment anul trecut vin dinspre zona comertului, arata statisticile. Dar cifrele mai arata ceva si anume ca cei mai afectati retaileri au fost cei romani; Pic, Leonardo, Mondex, Ultra Pro, Ethos sunt doar exemplele vizibile, dupa cum spune Stanescu. "Retailerii romani au mers de multe ori dupa flerul propriu, de multe ori exagerat de pozitiv, nu au avut consultanti cu experienta de retail, dar nici nu au avut in spate un grup international care sa ii sprijine la inceputul crizei. De aceea eu cred ca marii castigatori ai crizei in retailul romanesc vor fi comerciantii straini, incepand cu magazinele de pantofi pana la legume si fructe."