Abuzurile din Romania trec oceanul


Musafir

/ #13688

2014-01-10 18:19


AU VENIT AMERICANII !

Toată copilăria mi-am trăit-o sub semnul întrebării “Vin americanii ?”
În 1954 satul nostru, Poiana Sibiului, a fost înconjurat, din primăvară până în toamnă de trupele de “securitate”. Înconjurat cu soldaţi, tancuri şi tunuri amplasate pe toate înălţimile. Doar pasărea putea să iasă din sat. Şi, le fiecare poartă era postat un soldat care te însoţea dacă te duceai la fântână, la şcoală, la serviciu. Şi, de la căderea întunericului nu mai puteai circula pe stradă fără pericolul de a fi împuşcat. În partea dinspre munţi se auzeau tirurile de mitraliere şi salvele de tun. Ce căutau soldaţii ? Americani, asta căutau. De fapt, pe conducătorii români ai rezistenţei anticomuniste din munţi. După o scotocire metodică a fiecărei case au găsit pe “american”,comandantul, fost ofiţer român,al partizanilor. L-au plimbat, precum în antichitate, şiroind de sânge într-o căruţă prin tot satul ca să se ştie. La 5 Km de sat au lichidat un grup de partizani, nucleul, adăpostit într-o moară de apă şi la o stână. Pentru că stânile şi ciobanii au fost, pentru rezistenţa anticomunistă din munţi, în anii 1948-1957, “venele” prin care sângele iriga întreaga mişcare. Luptătorii, deghizaţi în ciobani, circulau firesc de la şes la munte, din munte în munte, de la stână la stână. Puteau să transporte orice, hrană, muniţie, scrisori în desagii măgarilor care însoţeau turmele. Aşa cum era obiceiul în vacanţă colindam munţii. Cu un rucsac în care aveam pâine, slănină şi brânză. Şi la brâu, atârnând în lanţ, o “brişcă” ascuţită şi cu lama lungă. Mergeam din stânâ în stână, de la Poiana la Păltiniş, la Lupeni, la Orăştie. Când ajungeam la stână după ce beam o cană de jintiţă rece baciul ne întreba : Când vin americanii ?. Un fel de “nu i-aţi văzut ?” , “nu aţi auzit ?” , “mai aşteptăm mult ?”. Ridicam din umeri. Când m-au încorporat, la Comisariat la Sebeş, gol puşcă în faţa comisiei , când au auzit că sunt din Poiana o doamnă colonel m-a întrebat, cu privirea fixată între picioarele mele, ce face unchiul meu din America. I-am răspuns că nu mai ştiu, dar ştiu sigur că cel din Rusia, din Siberia o duce excelent. Milioane de oameni din România, la acea vreme, aşteptau americanii. Şi n-au venit. Am aflat târziu că ne-au vândut. Ca şi pe polonezi, unguri, nemţi, cehi, slovaci. Şi-au văzut de “democraţia” lor. Democraţie în numele căreia flutură drapelul American peste locul asasinatelor în masă de la Hiroşima, de la Nagasaki, din Irak , din Afganistan etc. La noi trimisul American Philip Gordon a venit şi ne-a scuipat în faţă. Declarând că s-au produs “fraude majore” ne-a pus tuturor celor 8,4 milioane de votanţi ştampila de hoţi. Şi asta de la înălţimea dispreţului “democratic” american. A venit să dea liber instaurării teroarei prin dezlegarea câinilor justiţiei împotriva celor 7,4 milioane de votanţi. De mai mult timp mă întreb de ce-or fi aşteptat ciobanii noştri americanii ? Că ăştia, neam de pistolari , pe unde s-au dus au pârjolit . Ar trebui să nu uităm că Isus s-a născut în iesle de cioban, nu la Washington ! Asta dacă mai credem în Dumnezeu. Pentru că, pentru cine înţelege dictonul “nihil sine deo”, El ne-a trimis la vot, El ne-a spus ce să facem ca să scăpăm de “Ducă-se pe pustii”.

2011