Autor: Mihnea-Petru Pârvu, Raluca Florescu
Peste 1000 de salariaţi ai combinatului Oltchim din Râmnicu Vâlcea şi al Apechim Piteşti au coborât, ieri, din 20 de autobuze, în buza Parcului Kiseleff, între Palatul Victoria şi expoziţia cu chinezi mumificaţi în silicon - \"Human Body\" - de la Muzeul \"Grigore Antipa\".
De când e din nou ministru, Varujan Vosganian a promis că va relansa Oltchimul și nici măcar n-a ajuns la Râmnicu Vâlcea
Portret de protestatar flămând. „Vâlcea va fi a doua Vale a Jiului”
Cei 1.000 de angajaţi ai Oltchim care au parcurs ieri sute de kilometri, de la Vâlcea la Bucureşti, pentru a-şi spune oful guvernanţilor, au rămas cu gustul amar că nu pot rezolva nimic. Îi pasc sărăcia şi viitorul incert
Destinul angajaţilor de la Oltchim s-a împletit, în ultimele decenii, cu cel al combinatului. Cei mai mulţi i-au trecut pragul ca operatori chimişti sau simpli muncitori, înainte de a fi luaţi în armată. Părinţii lor au pus pietrele de temelie la Oltchim şi Arpechim, acum zeci de ani. Pe atunci lucrau în combinat peste 8.000 de oameni, acum au rămas doar 3.300 şi se vorbeşte despre 1.100 de disponibilizaţi. Cei care pleacă ar fi privilegiaţi ai sorţii dacă ar lua compensatoriile asigurate prin contractul colectiv de muncă. Se dau până la 18 salarii. Dar nu îi mai duce nimeni cu vorba. Combinatul nu a produs nici cât pentru plata salariilor curente, darămite pentru zeci de mii de salarii care ar trebui date la disponibilizaţi. Îi sperie gândul că au acasă copii de întreţinut şi că au case luate prin credit, pe care le vor pierde dacă nu achită rata.
SUMARUL ARTICOLULUI
A DAT „FIRUL PROTESTELOR” ÎN PIAȚA VICTORIEI. „Am crezut în promisiunile Guvernului! Numai minciuni”
Portret de protestatar flămând. „Vâlcea va fi a doua Vale a Jiului”
Istoria celor 20 de ani de căpușare
„Va fi vai şi amar şi de cei de la Ocnele Mari!”
Femeia fumează ţigară de la ţigară. O cheamă Tatiana Dinescu (foto), e operator chimist, are 48 de ani şi un copil minor în întreţinere: „De trei luni n-am luat un ban! Nu mai putem trăi din salariul de bugetar la primărie al soţului... Copilu’ e în clasa a XII-a şi trebe să meargă la facultate. N-avem bani nici de mâncare, darămite de meditaţii!”. Zice că speranţa moare ultima, dar la vârsta sa femeile nu prea îşi mai găsesc de muncă.
Îşi netezeşte cu grijă pardesiul alb: „O reconversie profesională, la vârsta mea nu ştiu dacă-şi mai are rostul...”. Decretează: „Dacă Oltchimul se închide definitiv, probabil că la Vâlcea va fi a doua Vale a Jiului!”. Cade pe gânduri: „Electroliza noastră se bazează pe saramura de la Ocnele Mari! Va fi vai şi amar şi de cei de acolo!”. Unde mai pui că cei mai mulţi muncitori de la Oltchim sunt navetişti!
Şomeri cu copii şomeri!
Declaraţia lui Varujan Vosganian, de la Antena 3, e aberantă, este concluzia unui nucleu de „oltchimişti”. Cel mai vehement e Adrian Cerneanu (foto), de 44 de ani, maistru chimist. A venit cu soţia, Cecilia, şi ea operator chimist la Oltchim. „Avem doi copii, unul la şcoală şi altu’ şomer! Şi rate la bancă...”, se îmbufnează omul. În picioare are o pereche de bocanci: „Mi i-au dat în 2008, de la muncă. Sunt de protecţie!”. Nevastă-sa e cochetă: „Ai mei au costat 25 de lei!”. Amândoi strigă pe aceeaşi voce: „La Oltchim trebuie angajaţi oameni, nu daţi afară!”.
Intră în detalii tehnice cum că alimentarea cu propilenă pe calea ferată nu va ridica capacitatea cu mai mult de 25 la sută” şi că e necesară repornirea „pirolizei” de la Arpechim. Au un of şi pe administratorul judiciar: „Piperea, ăsta, judecă judiciar nu economic! A venit să taie şi să restructureze!”.
„Vosganian? Un mincinos!”
Gheorghe Tâmplaru (foto) a început munca la Oltchim, ca ucenic, în 1974. Azi are 56 de ani şi 39 dintre ei şi i-a legat, indisolubil, de gigantul petrochimic de lângă Râmnicu Vâlcea. A ajuns lider sindical ca reprezentant al fabricii de PVC: „Degeaba! Trăiesc din pensia soţiei care s-a pensionat tot de la Oltchim. Şi mai e şi bolnavă!”. Are doi copii şi se bucură că, cel puţin ei, au serviciu bun. „E un caz fericit la mine. Da’ tot e greu să trăieşti, doi inşi, dintr-o singură pensie!”, spune omul.
Apoi, îşi varsă oful: „În Dan Diaconescu nimeni n-a crezut. Oltchim nu e butic să-l conducă o televiziune de apartament! Vosganian ne-a minţit că ne dă de la stat 20 de milioane de euro şi că mai ia de la bănci alte 20, să pornească 65% din combinat! Acum spune că UE nu-i dă voie că Oltchim ar mai fi luat ajutoare de la stat! De când e ministru nici n-a călcat pe la Vâlcea! Un mincinos!”.
„Am un copil pe drum”
Sorin Sârbu (foto) este şofer la Oltchim şi unii dintre cei mai „noi” salariaţi, în condiţiile în care majoritatea are în spate 20 sau chiar 30 de ani de muncă la combinat.
„Mă îngrozeşte perspectiva disponibilizării. Am familie, am un copil pe drum. Nu ştiu ce o să îi dau să mănânce. Vâlcea este un oraş mic. De unde locuri de muncă să înghită atâţia oameni care trebuie să plece?”, spune el. La vechimea lui, i-ar reveni în jur de opt salarii compensatorii, dar nu mai crede în promisiuni. Este unul dintre puţinii lucrători ai Oltchim care a „prestat” efectiv în ultimele zece luni, când combinatul nu a depăşit mai mult de 7-8% din capacitatea de lucru.
„Poate că asta înseamnă că mai este o speranţă să nu mă aflu pe lista celor care pleacă peste câteva zile”, spune tânărul.
„Bineînţeles că am credit”
Oltchimist din tată în fiu, Petre Păunescu (foto) este un hâtru pus pe glumă. Întreabă ce primeşte dacă vorbeşte cu presa, dar acceptă fără să facă nazuri să îşi spună păsul. Lucrează la rafinăria Arpechim de peste 20 de ani, o jumătate de viaţă: „Părinţii mei tot de aici au ieşit la pensie, copiii se pregăteau să vină să lucreze la Arpechim. Fiind şcoala şi locuinţa aproape de platformă, liceul de chimie aproape, am zis de ce nu. Ce a construit Ceauşeşcu în 25 de ani, au reuşit să termine ei, tot în 25”.
Priveşte situaţia combinatului ca un gospodar. Era simplu să nu se ajungă aici: „Ajungându-se la o datorie de 100 de milioane nu s-a luat nicio măsură s-a continuat cu pierderile astea foarte mari. Acum este deja prea târziu. Cine ia un colos cu datorii de 800 de milioane de euro”. Creditul la casă e bătaia de cap: „În ziua de azi şi ca să mergi la o stomatologie trebuie să faci împrumut bancar”.
„Magda Ciumac, manager de HR”
Livius Gete (foto) nu şi-a pierdut umorul nici în ultimele luni de agonie a Oltchimului. Descrie soluţia pe care o vede pentru combinat cu o precizie de chirurg, deşi are o funcţie modestă. Combinatul are nevoie de etilenă, propilenă, de benzină nafta, ţi se învârt termenii în cap când îţi vorbeşte. Ce a crezut despre Dan Diaconescu, când a câştigat licitaţia pentru Oltchim?
„N-am luat în serios, ne-am amuzat cu toţii. Dacă dădea şi banii o puneam pe Magda Ciumac director la Resurse Umane şi pe Tolea la pază, că e mai solid”. Când îl întrebi despre soarta Oltchim redevine serios. „Am crezut că noul guvern ne va da o soluţie mai bună, că vine cu o altă viziune, am avut speranţe. Acum nu ştiu ce să mai cred”. Are un copil acasă. Spune că el şi cu nevasta s-ar descurca, dar sunt îngrijoraţi că nu pot oferi un viitor copilului.
„Tata a construit Arpechim”
„În Arpechim sunt de 38 de ani. Acum 37 de ani era o bijuterie. Până la preluarea OMV a fost o unitate foarte bună şi vreo doi trei ani după ce s-a privatizat OMV. Oltchim era una din perlele economiei”, ne spune Romeo Floroiu (foto). Tatăl său a lucrat tot la Arpechim. „De fapt, tata a construit o mare parte din rafinărie”. Are doi copii care au la rândul lor copii. El îi susţine şi pe aceştia: „Nu prea îşi găsesc de lucru în vremurile astea”.
Viaţa s-a schimbat mult în ultimele luni când a primit doar „bucăţele” din salariu: „Aş mânca mai puţin, dar nu am cum”, spune el. Pentru Floroiu, soluţia la combinat e simplă. „Adică eu, statul am împrumutat Oltchim, care este tot de stat, cu dobândă. Nu pot şterge împrumutul?”
„Parcă nu ar fi ţara lor”
Ion Ioana (foto) este diriginte de şantier la Oltchim, în cadrul diviziei de investiţii. Îi vine să râdă când spune titulatura. „Ce investiţii să mai facă Oltchim?”. Este în combinat din 1980. L-a văzut în vremurile de glorie şi, exact, n-ar putea să spună de ce se stinge.
„Aducea o mulţime de profit pe vremuri dar parcă în ultimii ani nu a mai existat niciun interes ca să îl ţină pe picioare. Chiar nu îi înţeleg, parcă nu ar fi ţara lor”. Ca majoritatea colegilor, are un copil, dar care e deja pe picioarele lui.
„În schimb eu şi cu nevasta, care lucrează tot în combinat, am câştigat câte 400 de lei pe lună. Poate nici atât. De abia am avut să plătim întreţinerea la bloc. Dacă mai era şi un credit?”. Râde când îl întreb dacă la combinat a crescut producţia în ultimul timp, aşa cum a scris presa. „Ştiţi ce era în ziua când a apărut ştirea, la Oltchim? Tocmai se oprise combinatul, de tot”.
"
Citiţi mai mult: A DAT „FIRUL PROTESTELOR” ÎN PIAȚA VICTORIEI. „Am crezut în promisiunile Guvernului! Numai minciuni” > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-dat-firul-protestelor-in-piata-victoriei-am-crezut-in-promisiunile-guvernului-numai/pagina-articol/1.html#ixzz2kvXD6zNJ
EVZ.ro