Suport pt noile reglementari privind procedura legalizarii trad.

Zilele acestea am citit toate dezbaterile pe tema noilor reglementari privind legalizarea traducerilor (de fapt, este vorba despre legalizarea semnaturii traducatorului autorizat, adica, mai exact, notarul nu are nici o treaba cu traducerea careia ii impune deja destule reguli) si am discutat cu unii colegi din conducerea UNTAR si cu multi colegi traducatori din Deva. Concluzia la care am ajuns este ca fiecare are dreptate in felul sau, ca exista nemultumiri de fiecare parte (ma refer la traducatorii independenti si la Birourile de traduceri), dar in cea mai mare parte problemele (si doleantele) sunt comune, ceea ce este foarte bine.

Ca presedinta a unei sucursale UNTAR, sunt obligata sa sustin 100% punctul de vedere al conducerii centrale UNTAR dar, desi inteleg 100% motivatiile sale, nu pot fi chiar 100% de acord.

Eu sunt PFA si am in Deva propriul meu Birou, unde primesc comenzi si efectuez traduceri (in/din limbile pentru care sunt autorizata). Propriu-zis nu sunt „Birou de Traduceri”, dar daca cineva imi solicita traduceri in/din alte limbi, atunci iau legatura cu unii traducatori autorizati din zona. Din fericire, cei cu care colaborez pot veni la Biroul meu sa-mi aduca traducerile stampilate si semnate, nu este nevoie de hartii semnate in alb. Colaborand in acest mod, colegii mei primesc de lucru in plus fata de ceea ce primesc direct acasa (de la cunostinte) sau de la adevaratele birouri de traducere din oras. Si asa toata lumea este multumita. Dar, daca va fi necesar ca traducatorul sa elibereze chitanta in momentul primirii comenzii si nu dupa ce a predat lucrarea, cum se va realiza practic acest lucru? Il tin pe client aici pana vine traducatorul cu cererea si chitantierul?! Pai el in loc sa lucreze, va trebui sa se „plimbe” de 2 ori pana la mine si inapoi acasa?!! Presupun ca asta este si una dintre problemele Birourilor de Traduceri, si chiar daca nu credeti, au dreptate! Si au dreptate si traducatorii care nu vor sa-si piarda vremea pe drumuri in loc sa lucreze.

In general, se urmareste eliminarea „capuselor”, adica a Birourilor de Traduceri conduse de persoane care nu au nimic in comun cu traducerile. Si totusi, majoritatea acestora sunt conduse de traducatori autorizati, chiar daca pentru o singura limba. Pentru celelalte, au colaboratori. Iar colaboratorii sunt multumiti de aceste intermedieri, pentru ca altfel nu ar colabora si ar ramane doar cu clientii care-i viziteaza acasa. Este alegerea fiecaruia! Dar ce facem cu traducatorii care sunt angajati si lucreaza pana la orele 16-17? Acestia depind aproape exclusiv de Birouri, si in mod sigur nu se vor putea deplasa la vreun notar!

Si eu colaborez cu un Birou de Traduceri din Hunedoara, orasul in care locuiesc. Biroul elibereaza bonuri fiscale clientilor, iar eu eliberez factura si chitanta pe numele Biroului. Prin urmare, nu este vorba de nici un fel de evaziune fiscala, totul este legal. Iar la notar se duce clientul, nu eu care lucrez in alt oras!

Povestea cu „securitatea traducerilor” este doar o poveste, din moment ce la traducere se ataseaza copia de pe original (cu stampila si semnatura traducatorului), iar un astfel de exemplar complet ramane in arhiva notarului. De ce ar trebui sa avem si noi arhiva?!! Eu pastrez in calculator toate traducerile pe care le-am efectuat din 2002 de cand am autorizatia, impreuna cu scan-urile originalelor. De ce ar mai trebui si altceva?!!

Consider ca e bine sa introducem in incheierea traducerii partea cu „documentul a fost tradus integral” sau „in extras”, dar si pana acum scriam ca este „extras” in cazul in care se solicita doar o parte din acesta.

Daca devine obligatorie aplicarea stampilei intre pagini s-ar elimina utilizarea de foi in alb, ceea ce este foarte bine, dar atunci unde-si va mai aplica notarul stampila dintre pagini?!!

Am lasat la urma problema cea mai delicata, cea a mentionarii pe incheiere a onorariului traducatorului si a nr. documentului de plata.

Este clar ca legiuitorul s-a inspirat din actele normative europene, cu singura diferenta ca acolo traducatorul are alt statut, nu are nevoie ca un notar sa-i legalizeze semnatura si, prin urmare, acolo el tine loc de notar. Si de aceea trebuie mentionat onorariul si nr. documentului de plata!

Sa vedem cum stam cu practica: Vine clientul la un Birou de Traduceri (da, ele inca exista si vor mai exista, chiar daca multora dintre noi nu ne convine!). I se spune ca trebuie sa faca o cerere. OK, o face. Dar catre cine? Logic ar fi sa fie adresata Biroului, pentru ca aici isi lasa actele si de aici isi ridica traducerea. Numai ca asa nu se poate, contravine noilor reglementari. Atunci trebuie sa astepte pana vine un traducator disponibil, care incaseaza banii si-i elibereaza chitanta. Dar daca ies mai multe pagini? Cum va fi convins clientul sa plateasca in plus? Sau daca ies mai putine? I se returneaza clientului o parte din bani? Si cu chitanta eliberata cum ramane?!

Si acum intrebarea de 100 de puncte: Ce suma se trece pe incheiere, onorariul traducatorului sau al Biroului? Dupa noile reglementari, a traducatorului. Si atunci cum i se va explica clientului ca trebuie sa plateasca mai mult decat scrie acolo? Sau, daca pe incheiere se trece tariful practicat de Birou, ce face traducatorul? Se incarca cu niste sume pe care nu le incaseaza? Sau va primi o alta chitanta de la Birou, pe care sa si-o deduca la cheltuieli? Administratia Financiara va permite aceste deduceri? Cine stie...

E clar ca prin aceste reglementari se urmareste eliminarea intermediarilor si a evaziunii fiscale. Dar se nasc o gramada de intrebari fara raspuns, si tare ma tem ca indiferent cum vom face, tot vom pica rau!

Ni s-a spus ca tariful nostru minim (in absenta tarifelor legiferate pe care le asteptam cu totii) trebuie sa fie 33,56 lei/pag, conform Ordinului 772/C/414/2009. Probabil ca daca nu vom mentiona in incheiere acest tarif, vom fi „luati la intrebari” de Administratia Financiara. Dar, oameni buni, stiti cat inseamna „pagina” descrisa in acest Ordin, adica „Format: A4, Stil: Normal Arial, Font: Arial, Dimensiune font: 12, Spatiere: 1 rând, Margini: 2,5 cm sus, jos, stânga, dreapta, tehnoredactare cu un singur spatiu între cuvinte”? Aproximativ 4000 caractere cu spatii incluse (pot fi mai multe). Si stiti, dragii mei, cat inseamna asta? Vreo 2 pagini. Adica, la un calcul simplu rezulta ca pretul minim pe pagina este in jur de 17 lei! Multumiti?

Sfatul meu este sa nu acceptati inca introducerea noilor modificari, ci numai dupa legiferarea tarifelor minime pentru toate tipurile de traduceri, pentru ca altfel vom pierde, nu vom castiga! Iar eventuala eliminare a intermediarilor in relatiile cu clientii sa se faca numai dupa ce vom avea aceste tarife minime pe care sa fim obligati cu totii sa le respectam, dar... Atentie! Legiferarea tarifelor fara legiferarea paginii standard este egal cu zero! Adica, cu alte cuvinte, hai sa ne aflam in treaba, cum facem acum!

Va doresc bafta!

ILEANA ANGHELINA
Presedinta UNTAR – Sucursala Hunedoara