Spune „nu” discriminarii cadrelor didactice
Lucrez de 34 de ani ca invatator si la gradul didactic I am un salariu de referinta de 1500 de lei. In Europa nici maturatorii de strada nu sunt olatiti astfel!.Ce sa le transmit guvernantilor decat ca traiesc si fura din plin banii fraierilor ca mine pe care ironia sortii i-a ales sa fie educatori. Mi-am daruit tineretea si , chiar, mi-am sacrificat totul pentru cariera de dascal, dar nu am certitudinea ca pensionarea imi va asigura un trai decent , ci de mizerie . macar banii de medicamente sa-mi ajunga .
Ar fi ideal sa se intample ceva bun in educatie , desi eu personal , mi-am pierdut speranta d la nerecunoasterea mamorarii salariale. nu stiu ce fac liderii nostri , dar prea mult nici nu-i intereseaza ca ar fi putut bloca anul scolar cu o greva care ne-ar fi adus ceva in buzunare , cum a fost in iarna anului 2000 . Mai stiu ca o minune tine trei zile....
Am o bogată experienţă şi o expertiză solidă în sistemul educaţional şi nu mai pot accepta ca diletanţii în materie să hotărască soarta şcolii româneşti şi a dascălilor ei. Când spun dascălilor ei, mă refer aici la acei profesionişti cu vocaţie în acest domeniu prioritar pentru viitorul României. Să încetăm deîndată să mai ţinem în ceaţă ceea ce este vital pentru cetăţeanul responsabil şi implicat, pentru românul proactiv, care să lucreze la binele oamenilor şi al ţării. Sunt profesor şi familia mea este plină de profesori de certă valoare. Atât!
DUPA 37 DE ANI VECHIME NEINTRERUPTA IN INVATAMANT SI GRADUL DIDACTIC I MI SE PARE O UMILINTA A AVEA INCADRAREA DE 1650 LEI.
Lipsa EDUCAȚIEI atrage după sine necunoașterea a ceea ce înveți în școală, în primul rând, adică PATRIOTISM !
Fără EDUCAȚIE, în curând nu vom mai fi un POPOR !
Vom deveni cel mult un trib, dacă nu o ceată !
Sunt PROFESOR!
Desi lucrez de 30 de ani nu pot sa cred ca ajungem din ce in ce mai rau. Lentoarea celor care ne reprezinta (sub orice forma) este de neînteles. Noi lucram cu elevi din ce în ce mai activi si urmarim lenea conducatorilor noștri în ceea ce ne priveste. Ma revolta faptul ca uitarea e lucru sfant pentru ei si ajunge grija noastră zilnica. Ei se gândesc în câtiva ani să faca ceva si cânt fac....ooooooooooo...trebuie corectat! Ce am face noi daca ne-am gândi atata în fata elevilor?
| This discussion has been closed. |