APLICAREA VOLUNTARIATULUI IN COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

Activitatea de voluntariat consider ca reprezinta cea mai buna modalitate pentru a capata experienta intr-un domeniu si a fi activ prosocial.

Felicitari pentru demararea acestui proiect

In sfarsit! Felicitari, domnule Ion Duvac pentru curaj si initiativa!!!! Poate reusim sa il convingem pe domnul presedinte Anitei sa aprobe legea si in cadrul Colegiului

#1: -  

 ti-ar placea sa ai cabinet deschis, in care ai investit bani, facturi scadente, formari si supervizori de platit, iar potentialii clienti sa se duca la unu care face munca voluntara ?

#5: - Re:  

 In tara asta sunt si persoane cu venituri mici care nu-si pot permite sa plateasca terapia dar care au nevoie de acest gen de tratament. Si ei sunt oameni chiar daca nu cotizeaza la facturile psihologilor. Nu sunt persoana care a scris primul comentariu dar mi-am permis un comentariu. O zi buna!

#6: Cory - Re: Re:  

 ai dreptate Cory,

dar generozitatea trebuie sa vina de la cei care lucreaza si taxeaza corect. O intrebare: te-ai lasa coafata de o coafeza debutanta, care nu a mai tuns pe numeni ? Chiar si gratis... Numai ca aici e vorba de lucruri mult mai importante decat coafura, iar pt asta trebuie o pregatire riguroasa... Voluntariatul asta e asa... pt activitati fara implicatii majore in viata oamenilor

hai să o facem mai întâi umană, zic.

#7: 5 - Re: Re: Re:  

Potrivit noilor conditii COPSI privind formarea profesionala in specialitatile psihologie clinica , consiliere psihologica si psihoterapie pt treapta de specializare psiholog practicant, psihologul practicant are o gramada de scoala .

Pentru aspectele de care s-ar poticni voluntarul de azi, potrivit noilor conditii COPSI de formare profesionala, are un supervizor in scoala care o face. De regula este fie in anul IV, V sau VI de formare in psihoterapie, fie are master clinica.  Eu as gasi similitudini cu rezidentiatul in medicina si nu cu debutanta coafeza.

#4: -  

 Felicitari, domnule Duvac, pentru initiativa!

#7: 5 - Re: Re: Re:  

 Am si eu o intrebare de minima logica, debutantul de unde invata??? Adica dupa ce iesi din facultate si treci pe formare pe langa faptul ca acumulezi destula scoala  unde practici?? Adica cu alte cuvinte.. cand te duci la coafeza novice teoretic ti se spune si stii la ce sa te astepti si te tunde gratis si fata isi face mana. Numai ca la psihologi constat ca se doreste ceva mai pervers, te duci la un cabinet al unui psiholog novice, platesti, iar el sigur nu-ti va spune ca esti primul pacient ca sa creasca tariful (trebuie sa intretina cabinetul ala cumva), asa, daca e voluntar, poate ca ai mai multe sanse sa aflii de la inceput cat de competent e fara sa ramai si cu sechele si fara bani. Si in plus, un alt aspect ce arata ca acea comparatie a dumneavoastra cu o coafeza a absolut deplasata este aspectul minor cum ca psihologul este sub supervizare si se scoleste incontinu, e drept ca exista si psihologi incompetenti care nu fac bine nici cu bani nici fara bani oricata scoala ar avea. Si ca sa raspud la intrebare: Da, m-as lasa coafata de o debutanta, de ce? simplu ar putea avea mai multa imaginatie decat o coafeza experimentata care face treaba dupa un calapod :) (cu timpul devi tot mai rigid in profesie). Revin cu intrebarea: o persoana cu venit minim dar cu nevoie de tratament cum poate primii acest tratament? de unde scoate 50-100 lei pe saptamana cand aia sunt banii pentru alimentatie? Unde apeleaza? Cazurile de suicid care infloresc statisticile de unde credeti ca apar si din ce motiv?

#10: - Re: Re: Re: Re:  

 De acord cu remarca dvs. referitoare la similitudinea rezidentiatului din medicina. Adaug doar ca diferenta majora este plata rezidentiatului si sansele de angajare: medicii sunt platiti si au si posturi dupa, iar psihologii platesc rezidentiatul, care se efectueaza de cele mai multe ori in conditii jenante, cu pacienti sedati (daca au noroc sa li se aduca macar cate 1 pacient/sedinta sustinuta la gramada, in sala de mese a spitalului Obregia, daca nu, eventual se roaga rezidentii de pacienti sa vina in sala, sa aiba si ei "material de studiu" :(). Dupa rezidentiat, nu le ramane decat sa faca rost de bani pt cabinet si supervizor, pt ca posturi de psiholog nu exista. Dar ironic este ca se cere la inceperea supervizarii sa dovedesti ca profesezi - f amuzant :(! Si mai "amuzant" este ca desi voluntari s-ar gasi cu siguranta destui, nu ar avea unde sa profeseze. In spitale, eu cel putin, nu am reusit sa intru nicaieri in Bucuresti: ba era alt psiholog sub acoperire(in acte figureaza asistent, infirmier, sau naiba mai stie ca altceva) care astepta cu indarjire deblocarea vreunui post, ba trebuia "sa te pui bine" (nu stiu concret ce insemna asta - pot banui, dar ma abtin) cu psihiatrii (adica oarecum la sfantu'asteapta, dupa cat suntem de iubiti de catre acestia - nu toti, nu dati cu piatra! :)), s.a. Iar prin asociatii, fundatii, ca voluntar cum ai depasit "onorabila" varsta de 25 ani, gata, "n-avem loc", sau ti se ofera "extraordinara oportunitate" de a-i face pe copiii din spitale sa rada (cica asta se cheama entertaiment :)) - si cam atat, nici urma de psihologie p'acolo! Asa ca, sa te tot apuci de voluntariat sau psihologie in general, la noi in tara, daca nu ai alte surse de venit! Deci, eu sustin voluntariatul, dar sunt curioasa in ce forma l-au gandit cei care au preluat aceasta initiativa a petitiei???

#5: - Re:  

 V-as intreba eu,  dumnavoastra cei care aveti cabinete, platiti taxe, formari si supervizori, ati sarit etapele de inceput? Ma gandesc ca si dumneavoastra ati fost in situatia in care a trebuit sa invatati si sa munciti pentru a va permite luxul acesta. Nu uiati de unde ati plecat. Aceasta nu este o mentalitate de psiholog

#5: - Re:  

 Ti-ar placea sa vrei sa fii clinician, sa ai acces la sectii de spital unde sa inveti cu adevarat ce inseamna munca din perspectiva clinica si sa nu ti se recunoasca experienta? Clinica nu inseamna doar psihiatrie, anxietate si depresie. 

Evident ca varianta ideala e sa fii platit, voluntariatul e mai mult pt cei in supervizare in cautare de experienta. Iar eu sunt una dintre acele persoane, la mine vin de multe ori oameni din toate colturile tarii care abia daca si-au permis drumul la spital, dar sa mai plateasca si 100-150 lei/ sedinta.

Iar partea cu vai am investit bani in cabinet, fiecare este liber sa investeasca asa cum doreste. Unii din buzunarul propriu, altii colaboreaza cu ONG-uri si strang donatii. Nimeni nu va munci voluntar prea mult, va avea nevoie la un moment dat sa si traiasca din ceva si sa scape de povara de a cere bani de la parinti sau de al doilea job care ii ajuta sa se intretina. 

Mai ganditi-va si la pacienti/clienti nu doar la voi ca solutii exista.

#7: 5 - Re: Re: Re:  

 "pt activitati fara implicatii majore in viata oamenilor"?

Iar acum stau si ma intreb, de ce o universitate asa mare precum Oxford recunoaste voluntariatul in domeniul clinic drept experienta pentru admiterea la Doctoratul in Psihologie Clinica, ba chiar il incurajeaza?

#15: cris - Re: Re: Re: Re: Re:  

Da, in spitalele din Romania posturi aproape ca nu exista insa totusi ati incercat si alte sectii decat psihiatria? Intreb de curiozitate pt ca eu mi-am oferit serviciile unei sectii cu un profil diferit de psihiatrie si au acceptat fara sa faca nazuri. Probabil o fi fost si datorita faptului ca seful de sectie este un domn, nu ia atentii si a fost scolit prin strainatate. Avand in vedere razboiul etern cu psihiatrii nu stiu de ce nu incercati alt domeniu. Psihologia clinica este utila si pe alte domenii: oncologie, chirurgie, chirurgie cardiovasculara, neurologie, neurochirurgie etc. Acesta (pe langa pasiune si inclinatie spre o anumita specializare medicala) a fost unul dintre motivele pentru care eu m-am orientat catre altceva decat psihiatrie si  am fost nevoita sa invat mult pe cont propriu. Iar experienta capatata aici nici macar nu o pot compara cu cea pe care as fi avut-o daca m-as fi bazat doar pe un cabinet deschis si un client din joi inapoi, sau pe practica aberanta de 20 de ore/semestru din timpul masterului. 

Cautati si voi medici despre care se vorbeste de bine si prin presa, oameni deosebiti care pun nevoie pacientilor inaintea celor personale si vorbiti cu ei, veniti cu solutii, argumente referitoare la rolul vostru acolo. Unii vor intelege, altii nu, dar nu se stie peste ce oameni nimeriti. 

La Marie Curie ati incercat?

O initiativa foarte buna!!!

#21: - Re: Re: Re: Re: Re: Re:  

Sincera sa fiu, stiind lipsa entuziasmului psihiatrilor fata de psihologie, nici nu mi-am orientat atentia spre aceasta sectie. Am vrut la oncologie, la ortopedie, O.R.L., la chirurgie plastica si reparatorie (chiar am cumnata asistenta la spitalul de pe Calea Grivitei, dar n-a fost loc nici macar de discutii cu cineva de acolo, desi m-am prezentat personal, nu am lansat doar recomandari prin cumnata :)), dar probabil nu m-am implicat eu mai mult in cautari dupa ce m-a dezamagit raspunsul unora, m-am ocupat mai mult de formarea mea si de deschiderea unui cabinet. Am trimis mailuri catorva ONG-uri, carora le anuntam intentia mea de a face voluntariat macar 2 ore/saptamana, insa probabil ca nu era suficient doar atat, avand in vedere faptul ca in ONG-uri, in general, cam e nevoie sa te ocupi si de strangeri de fonduri, etc, lucruri pe care eu nu le pot oferi - banuiesc doar, pt ca nu am primit niciun raspuns. Insa nu e tarziu si va multumesc pt recomandare, voi incerca si la Marie Curie.

Spor in tot ce faceti!

#23: - Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re:  

Incercati macar la Cardio (cand au misiuni de chirurgie cardiovasculara) si TINN. La TINN mergeti si vorbiti singura cu dr Carstoveanu care-i seful de sectie. Posibil si la chirurgie pediatrica unde e prof. Ionescu sef de sectie (et 3). Sa va inarmati cu rabdare. Chirurgii stau mai mult prin sala decat pe sectie.