Zapada inocentei noastre

(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 20.02.2012, ora 18:19)

Fulgii ca neaua cadeau molcom,

Sufllete goale strigau sunt totusi om,

Si totul pare doar un basm,

Si realitatea un marasm,/

Incerc acum sa ma ridic,

Sa fac un pas , doar unul mic,

Eu cad prea des, gandesc din nou,

Sunt totusi cel mai mare bou/

Ma las la jug sa ma inhame,

Flamand de munca si de bame,

Flacaii toti in cor ranjesc,

Iar fetele doar chicotesc/

Incep sa ar si sa suspin,

Sa fie viata doar un chin,

Sa fie fericirea chiar sii un strop,

M-as bucura ca de potop,/

Incep sa plang ca sa inteleg,

Misterul pildei din baltag,

Cu Sadoveanu si ai lui drepti,

Par cei de azi niste inepti/

E seara acum si glia-i gata,

Hectarul de pamant si toaca,

Care a incetat sa mai suspine,

Sa ne aminteasca de Rovine./

E timpul totusi sa ne urnim,

Sa incercam si sa vorbim,

Sa fim mai blanzi , sa fim mai buni,

Le spune un bou la oameni buni.

superb!!! purul adevar gol,golut.Poeme din trecut ce propavaduiau prezentul.

OLTCHIMUL TREBUIE SALVAT CU ORICE PRET!

cit adevar.ma regasesc in aceasta poezie