Cerem demiterea preotului de la Biserica romaneasca din Arezzo

Romanii din Arezzo

#1 Comunitatea Romanilor din Arezzo

2012-09-25 16:09

www.facebook.com/groups/romaniidinarezzo
mandala

#2 argument

2012-09-25 22:19

corpaciu

#3 parerile sunt impartite, bunul simt e doar unul

2012-09-26 13:33



Într-o zi de vară, Huang merse la cimitirul satului, cu un buchet de bujori la mormântul soţiei sale. În timp ce aranja el acolo florile într-un vas cu apă, ceva îi atrase atenţia: un alt bărbat aşeză pe mormântul vecin un bol cu orez. Huang s-a apropiat mirat şi puţin sarcastic l-a întrebat : - Nu te supăra omule, doar nu crezi că defunctul tău chiar o să mănânce orezul? - Ba da, a răspuns foarte calm cel întrebat, atunci când al tău o să miroase florile!







Morala: a respecta opiniile altora este una din cele mai mari virtuţi pe care le poate avea o fiinţă umană. Oamenii sunt diferiţi, acţionează diferit, gândesc diferit. Nu judecaţi…dar încercaţi să înţelegeţi şi dacă nu puteţi, atunci uitaţi…. Amintiţi-vă cele 5 reguli pentru a fi fericit:







Eliberează inima de amărăciune. ·



Eliberează mintea de griji. ·



Trăieşte simplu. ·



Dăruieşte mai mult. ·



Aşteaptă-te să primeşti mai puţin.







Şi nu uita, că îmbătrânirea este obligatorie, pe când grandoarea este o opţiune!
adrian nicolae

#4 nu aveti ce face?

2012-09-26 15:29

Scroafa moare in cotezt si voua va arde de pieptanat.Puteti sa trimiteti scrisori si la Papa Benedict pentru ca tot frectie la un picor de lemn este.Adica va pierdeti timpul de pomana in timp ce Traian Basescu prin asul sau din maneca,Dan Diaconescu le trage uselistilor covorul de sub picioare.
Train Basescu poate dormii linistit deoare FMI lucreaza pentru dansul...iar FMI lucreaza bine strangandu-l pe ponta de coaie.
Eu nu intelg cum mai poti sa-i sustii pe prostii astia din usele.In loc sa fi stat pe curul lor pana la alegerile din iarna,pe care le-ar fi castigat detasat fara drept de apel,au preferat sa muste cu pofta din marul otravit oferit de Traian Basescu atunci cand i-a invitat la guvernare...si au muscat-o rau de tot.
Pe urma s-au gandit ei pro
stavanii sa dea o lovitura de stat fulger,fara sa-i consulte pe stapani.Mai mult,dupa esec,nu si-au recunoscut greseala iar pe deasupra le-au mai aratat si curu' acestora.
Daca iti imaginezi ca poti sa arati curu' lu' Merkel,Barosso,Reding sau Administratiei Americane fara consecinte atunci se cheama ca esti la fel de prost ca cei pe care-i sustii.
bibi

#5 Re: nu aveti ce face?

2012-09-26 17:30

#4: adrian nicolae - nu aveti ce face?

foarte argumentat comentariul...un fel de " legatura directa intre coada vacii si stampila primariei"...

Dana

#6 lipsa de credinta

2012-09-26 23:11

Am fost informata si eu ca preotul din Arezzo este un preot facut nedemn intr-o petitie pe internet.
Am vazut petitia voastra.
Este o petitie facuta de niste oameni care nu au nimic crestinesc in ei si care probabil se duc la biserica o data la 2-3 ani obligati de vreun eveniment la care trebuie sa participe vrand-nevrand.
Voi sunteti niste oameni care in loc sa mergeti duminica la biserica stati si dormiti sau chiar faceti sex in timp ce la biserica se slujeste.
Preocuparea voastra de baza este distractia, bautura, mancarea, banii, averea si nu mantuirea sufletului.
Intrebati-ne pe noi, cei care mergem la biserica cum este preotul acesta!!!
Faptul ca nu sunteti credinciosi il demonstreaza chiar petitia de fata. De cand reclamatiile impotriva preotului se fac pe internet. Orice credincios stie ca se fac la mitropolie.
Ati trimis la mitropolie vreo reclamatie?
N-ati trimis ca va e rusine. Rusine ca nu veniti la biserica.
Voi vreti doar sa faceti scandal ca niste necredinciosi ce sunteti.
Chiar, voi faceti parte din parohia noastra?
V-ati inscris la parohie ca si credinciosi permanenti?
Eu nu cred!
Rusine sa va fie oamnei fara Dumnezeu!
eu si gata!!!

#7 Re: lipsa de credinta

2012-09-27 01:58

#6: Dana - lipsa de credinta

hahaha ce curaj ai! nu avea frica,ca scriem si mitropoliei,dar cum suntem la moda facem o petitie ON LINE!!! preotul il cunoastem PREA BINE! de aceea mergem sa ne facem nuntile si botezurile la Chianciano!!! Dumneata ar trebui sa nu ne mai acuzi,si cu atat mai putin sa vb despre mantuirea sufletullui!!! Rusine !!!!!

 

"dan"

#8 Re: lipsa de credinta

2012-09-27 02:39

#6: Dana - lipsa de credinta draga dana daca asa te cheama,cum iti permiti sa deschizi gura fara sa stii despre ce este vorba,cum iti permiti sa critici sute,mii de romani din arezzo si imprejurimi,care nu se duc la biserica din cauza ca preotul este un afacerist nu un om al domnului eu ma duc la biserica la chianciano,la firenze cunosc preoti oameni sfinti!!!sant zeci de cazuri reale de oameni care au fost jecmaniti de catre acest preot,tu esti mai pacatosa decat el pt ca incerci prosteste sa il aperi si stai linistita ca DUMNEZEU te vede ...

eu cred ca ai creierul spalat!!!dar BISERICA este un lucru, preotul din Arezzo.este un alt lucru, calca stramb prea des ... nimeni nu a vorbit rau de BISERICA sa iti intre bine in cap! pe care planeta din capul tau aiurit un preot jigneste credinciosii si ii chiar agreseaza verbal si fizic? un om cu minte in cap nu scrie ce ai scris tu,asadar ori esti chiar preotul ori cineva te plateste sa spui absurditati! esti o persoana cu probleme grave daca nu esti capabila sa vezi ce se intampla !!!! toti tanjim dupa biserica noastra , nu a preotului,vrem sa mergem dar nu santem primiti,pe tine nu te-a furat inca,dar pune-te in locul unui muncitor care este santajat sa scoata banii in ziua botezului ca daca nu , nu incepe slujba,pune-te tu in locul persoanei care a fost facuta vita in casa Domnului la parastasul fiului mort in urma cu 3 luni,acesta nu e preot,acesta este un monstru,si tu dana esti mai rau ca el... BISERICA o sa fie plina cand el o sa fie dat afara!faptul ca te duci la biserica nu inseamna ca esti credincioasa si tu esti cel mai bun exemplu esti odioasa si ai pe diavol in tine daca ai curajul sa ataci atatea suflete nevinovate pe nedrept cantareste-ti bine cuvintele inainte sa improsti cu noroi  atatia oameni muncitori si cu necazuri care ar avea nevoie sa mearga la biserica,  nimeni nu are placerea de al ataca pe preot dar ne-a impins dansul la asemenea actiuni,nimeni nu s-a trezit din senin sa il schimbe pe preot si nici nu o sa il schimbam,e un semnal de alarma pt dansul si cred ca dansul daca o sa dreaga lucrurile ca om bisericesc ce este, nu o sa mai fie lumea suparata! asa ca dana nu te intinde mai mult decat iti este plapuma, pt ca impotriva ta noi avem toate nedreptatile facute de acest preot, fapte reale,nu absurditatile tale... credinta este in sufletele noastre si nu in numarul de prezente la biserica,e datoria preotului sa ne atraga in casa domnului! SINGURA FARA CREDINTA ,ASADAR ESTI TU!!!!!!!  sa iti fie rusine pt ce ai facut si sa te ierte DUMNEZEU pt ca ai ponegrit atatea persoane doar pt a apara un preot nedemn,sper sa poti dormi noaptea chiar daca nu meriti decat flacarile iadului !

 

un crestin

#9 preotul nostru

2012-09-28 16:16

stiti cand a aparut proverbul TREBUIE SA FACI CEEA CE ITI PREDICA PREOTUL,DAR NU FACE,CE FACE EL?
cand a inceput lumea sa il cunoasca pe preotul din Arezzo! :)
Adry

#10 Re: lipsa de credinta

2012-10-02 11:09

#6: Dana - lipsa de credinta

Dana o persoana nu firmeaza pentru ca nu are nimica de facut...Din pacate eu am avut niste episoade neplacute cu Domnul Parinte din Arezzo..are niste comportamente neaccetabile..Am fost de trei ori la biserica aia,si nu mai merg chiar din cauza la parinte..nu suport ca un parinte sa zica ca mama mea a murit pentru ca eu nu sunt credincioasa,atuncia ficasa dc a murit? nu suport ca un parinte sa te trateze de tot rahatul in biserica,pentru ca doar el se simnte deasupra tuturor...Asta nu e un parinte credincios. Rusine sa-i fie lui de Dumnezeu pentru vorbele care le zice,si pentru cum se expune!!! Asta e doar un fapt neplacut ce am avut cu el,mai sunt si altele dar prefer sa nu le scriu!!!!

alina

#11 buna

2012-10-04 10:54

a trebuit sa botez in firenze din cauza preotului din arezzo!!!!
B1tv

#12

2012-10-06 00:59

 

Am inteles ca Parintele Octavian Tomuta din Arezzo se distreaza pe seama romanilor pe care prin comportamentul domniei sale i-a indepartat si alungat sperand ca se vor intoarce smeriti si umiliti si vor scoate fara sa cracneasca cate 500 de euro pe botez,700c cununie,300 inmormantare...numai ca a uitat ca biserica o tinem in suflet si e mult mai curata si sfintita decat acea in care se crede stapan pentru ca spune ca a ctitorit-o el...si e pacat pentru ca bisericuta aceasta ne-a fost daruita tuturor de catre vescovatul catolic si nu unui preot care vrea sa faca afaceri.

dana

#13 facebook, intoleranta si.... razbunare...pe ce?

2012-10-09 06:38

Am descoperit demult (cu greau am putut accepta) ca FACEBOOK-UL distruge cele mai frumoase prietenii, distruge iubiri, am pierdut omul caruia i-am pus la picioare tot...
Cind mi-am facut cont pe acest FACEBOOK, ca toti altii impinsa de cei din jurul meu, renuntind la celebrul HI5, m-am bucurat gasind oameni cu aceleasi hobby-uri ca si ale mele, oameni care gindesc la fel, oameni cu abilitati artistice care mi-au umplut viata de lumina si sensibilitate si cu care am ce impartasii...

acum...

multi intra in viata ta ca-ntr-o competitie murdara
"cine pe cine" si "care pe care"

in dorinta de a distruge
MINTIND din razbunare...

retineti...

RAZBUNAREA NU ATESTA VERTICALITATEA CUIVA, ESTE O REACTIE LA ALTA REACTIE.

Draga cititorule, reflecta...ca o viata traita intens cu vicii si toane , cu pasiuni mistuitoare sau aventuri de-o noapte a omului care isi priveste critic eroul, dar ii recunoaste meritele,

STIE sa deosebeasca BIRFA PERISABILA de VALOAREA acelui erou
parintele octavian

#14 raspunsul parintelui octavian

2012-11-04 18:13

pentru ca nu consider ca ar trebui sa iau in considerare rautatea si din dorinta de a nu incerca sa ma disculp intr-un mod categoric ( mi-as tine partea, nu-i asa?), trimit un cuvant al IPS Antonie Plamadeala, din care DVS veti alege categoria din care faceti parte. Repet, alegerea Va apartine:

"Pilda semănătorului! Iată una dintre cele mai frumoase pilde rostite de Mântuitorul Iisus Hristos. Frumoasă, pentru că e simplă. Frumoasă, pentru că e luată din viaţa de toate zilele. Iisus vorbea unor oameni cărora nu le era străină agricultură şi ce altă pildă mai pe înţelesul lor putea să le spună, decât vorbindu-le de ceva legat chiar de viaţa lor, din care să scoată învăţăturile duhovniceşti de care aveau nevoie pentru a trăi cu rost şi cu tihnă, în pace cu Dumnezeu şi cu oamenii. Şi ce frumos începe, tradusă într-o frumoasă limbă românească: "Ieșit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că nu era pământul adânc. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, altă şaizeci, altă treizeci. Cine are urechi de auzit să audă" (Matei 13, 3-9).
O pildă simplă şi scurtă. Apostolii L-au întrebat: Doamne, de ce grăieşti în pilde? Ce va să zică pildă aceasta? Cum trebuie s-o înţelegem? Întrebarea ne stă şi nouă pe limbă. Căci vorbirea în parabolă, deşi e simplă, nu e întotdeauna uşor de înţeles. Şi uneori nici nu e folosită ca să fie înţeleasă de toţi. Chiar şi acum Iisus răspunde ucenicilor, presupunând că ei au înţeles-o. Am vorbit în pilde, "pentru că vouă vă e dat să ştiţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar acelora nu le e dat" (Matei 13, 11).
Cine vor fi fost ceilalţi? Şi de ce lor nu le era dat să înţeleagă? Ceilalţi erau probabil cărturarii şi fariseii, care îl ascultau cu viclenie, nu spre a crede, ci spre a-L judeca şi a-L prinde în cuvânt. Iată de ce "acelora" nu le era dat să cunoască tainele Împărăţiei. Dimpotrivă, ucenicilor care îl ascultau şi îl credeau, acestora le va tâlcui parabola, şi lor, în general, nu le vorbea în parabole. Parabolele erau pentru "ceilalţi".

Explicaţiei de ce a vorbit în pilde acum, Mântuitorul îi mai adăugă însă o sentinţă, şi anume una din acelea paradoxale, care îi pune în încurcătură pe mulţi cititori ai Scripturii. E ca un fel de concluzie la ceea ce spusese mai înainte: "Căci celui ce are i se va mai da şi-i va prisosi, iar celui ce nu are, şi ce are i se va lua" (Matei 13, 12).
Cum adică? De ce aşa? Pentru că cei dintâi vor să se lumineze, şi ei îşi adaugă lumină, iar ceilalţi, ispititorii, nevrând să se lumineze, pierd şi ceea ce ştiu. Iisus a venit să răspundă la întrebări, să aducă răspunsul celor ce întreabă. Dintotdeauna, de când e omul om pe pământ, de când a creat Dumnezeu lumea aceasta, omul şi-a pus întrebări. Şi-a pus întrebări despre sine. Şi-a pus întrebări despre lume. De unde vine şi unde merge? De ce a apărut în lume şi pentru ce trăieşte? Şi câte alte întrebări despre toate cele? Omul e singura fiinţă care se întreabă. Lumea animală, lumea vegetală, lumea lucrurilor nu-şi pun întrebări.

Omul e singura fiinţă care îşi pune întrebări, pentru că e dotat de Dumnezeu cu raţiune. Omul nu poate trăi fără să-şi pună întrebări şi să-şi răspundă la marile întrebări, despre sine şi despre lume, despre existenţa lui pe pământ şi despre cea de dincolo, de după trecerea lui din viaţa aceasta. Copilul încă, de acum începe să gândească, primele lui contacte cu lumea sunt întrebările. Ce e cutare şi de ce, şi şirul de ce-urilor nu mai conteneşte. Toţi am făcut aşa. Şi când ajungem la maturitate repetăm de fapt aceleaşi întrebări. Bineînţeles la o scară mult mai mare, ajungând la întrebări mult mai grave, esenţiale.
Rămânem însă mereu oameni care pun întrebări şi care vor răspunsuri, care nu pot trăi fără răspunsuri. Pentru că nu se poate trăi la întâmplare. Pentru că trebuie să te orientezi după ceva, îţi trebuie un soare, trebuie să ai nişte jaloane după care să-ţi orientezi gândirea şi viaţa, şi aceste jaloane nu pot fi decât răspunsurile la marile întrebări.
Omenirea şi-a pus întrebări de la începutul începutului şi a încercat să-şi răspundă pe toate căile posibile. A încercat prin sistemele marilor filosofi, a încercat prin cercetările marilor oameni de ştiinţă, prin marii întemeietori de religii, dar niciodată răspunsurile pe care şi le-a dat n-au fost deplin satisfăcătoare. Le lipsea ceva esenţial şi, mai ales, le lipsea garanţia că erau drepte şi definitive, limpezi, clare, adevărate, absolute, ultimele.

Tainele care ne înconjoară sunt atât de multe şi, oricât de adânc putem noi pătrunde în ele prin cercetările noastre, nu putem ajunge totuşi până la marginea sensurilor, încât să găsim răspunsuri absolut satisfăcătoare. Acest lucru 1-a ştiut dintotdeauna şi Dumnezeu, de aceea "la plinirea vremii" L-a trimis pe Fiul Său pe pământ, pentru că numai El să dea acel răspuns care să poată fi absolut, care să aibă garanţia adevărului, ca răspuns venit de la Dumnezeu. De aceea Mântuitorul s-a definit pe Sine drept "Omul care vă spune adevărul" (Ioan 8, 40), deci Cel care dă răspunsul definitiv. Ultimul!
Şi prin ce se dă acest răspuns? Se dă în primul rând prin cuvânt. Acesta este mijlocul prin care noi, cei care ne punem întrebări, comunicăm între noi. Cuvântul este mijlocul nostru de comunicare. De aceea se şi spune în Sfânta Scriptură: "La început a fost Cuvântul". Toate s-au făcut prin Cuvânt. Prin întruparea lui Iisus Hristos s-a întrupat Cuvântul, Logosul, s-a întrupat deci agrăirea lui Dumnezeu către noi, pentru ca, prin propriul Lui Cuvânt, să ne dea răspuns la marile întrebări care chinuie minţile, sufletele, existenţele noastre. Cuvântul e deci chiar Iisus, dar cuvânt este şi învăţătura Sa către noi, în înţelesul în care e luat în această parabolă.
Noi vrem să ştim, şi trebuie să ştim, ce e cu noi în lumea aceasta. În al doilea rând vrem să ştim, şi trebuie să ştim, să distingem binele şi răul şi, în al treilea rând, trebuie să ştim în ce măsură ceea ce facem noi, ceea ce gândim noi, are urmări numai în viaţa noastră de aici sau are urmări şi dincolo, în viaţa cealaltă. Numai aşa vom şti cum să ne trăim viaţa aici, cum s-o trăim responsabil şi cum să ne-o organizăm, ca să n-o trăim la întâmplare. Şi ne-o organizăm în aşa fel, încât să putem da răspuns bun şi vieţii de aici, şi dincolo, când ne vom întâlni cu Dumnezeu. Pentru aceasta s-a întrupat Dumnezeu. Pentru aceasta Tatăl ne-a trimis Cuvântul Său, garanţia adevărului.
Despre acest Cuvânt vorbeşte Mântuitorul în Pilda Semănătorului. El se adresează tuturor. Semănătorul îşi seamănă sămânţa în toate sufletele. Sămânţa, precizează Mântuitorul, este Cuvântul lui Dumnezeu "despre Împărăţie" (Matei 13, 19). Căci chiar El tâlcuieşte ucenicilor pildă pe care le-a spus-o.

Unele seminţe cad lângă drum, acolo unde arătura e mai la suprafaţă, pământul e mai tare şi ele nu pot încolţi. Rămân afară şi le mănâncă păsările. Dar nu pentru că Semănătorul le-ar fi semănat acolo, ci pentru că cel ce le primeşte le lasă să alunece, adică "nu pricepe" învăţăturile despre Împărăţie. Şi atunci "vine vicleanul şi răpeşte cele semănate în inima lui". E clar deci că seminţele fuseseră "semănate în inima lui".
Aceştia sunt cei indiferenţi, cei dezinteresaţi, cei cărora păcatul le-a întunecat mintea şi nu pricep, şi nu vor să priceapă cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu mai sunt un pământ bun, pentru că nu-şi mai aparţin. În locul lor a intrat altcineva, ca şi cum într-o casă în care odinioară aveai prieteni care te găzduiau, acuma a intrat cineva care nu te mai cunoaşte. Ceva i-a scos din casă. I-a scos din casă păcatul pe care l-au lăsat să intre puţin câte puţin, până i-a scos de tot.
Păcatul nu trebuie lăsat să intre în noi sub nici o formă. E de-ajuns să-i facem un locşor cât de mic, pentru că după aceea să ne copleşească. Un arab locuia într-un cort şi se ocupă cu tâmplăria. Într-o zi auzi un zgomot la uşa din pânză a cortului. "Cine e?" - "Eu, cămilă. Lasă-mă să-mi încălzesc nasul în cortul tău. Afară e foarte frig". - "Bine, clar să nu intri mai mult". Îşi văzu de treabă mai departe. Când se întoarse, cămilă era cu tot capul în cort. - "Nu ţi-am spus să nu intri?" - "Mi-era frig la cap şi m-am gândit că dacă m-ai lăsat să-mi încălzesc nasul, îmi vei lăsa şi capul. Nu mai înaintez ai încredere". - "Bine, dar să nu mai înaintezi". Când văzu că arabul, atent la lucrul său, nu-i mai dădu nici o atenţie, cămilă intră şi cu umerii şi cu picioarele de dinainte. Când o văzu arabul, se supără şi-i porunci să iasă iniediat. Vru să ia ceva s-o lovească, dar în clipa aceea cămilă intră cu totul înăuntru şi-1 azvârli pe arab afară. Arabul nici nu avu timp să-şi ia ceva cu el. Cămilă deveni stăpâna cortului!
Aşa e şi cu păcatul pe care îl lăsăm puţin câte puţin să ni se strecoare în viaţă. În cele din urmă pune stăpânire pe noi, şi atunci sămânţa învăţăturii nu mai are pe ce prinde. Terenul păcatului e sterp. E pustiu. Peste alţii căzând sămânţa, aceia se vor comporta faţă de ea ca şi piatra. Nu sunt un teren bun pentru ea. Nu sunt temeinic interesaţi. Rămân superficiali. Aceştia primesc cuvântul cu bucurie dar apoi, neputându-se înrădăcina în ei, în vreme de ispită se leapădă uşor de el. Nici nu-l mai recunosc. Şi precum pe piatră nu poate încolţi nimic, tot aşa nici pe astfel de suflete nu poate încolţi cuvântul lui Dumnezeu. Ei sunt ca piatra impermeabilă, care nu primeşte sămânţa, nu aude, nu vede, nu simte nimic. Despre unii ca aceştia, vorbise Zaharia: "Urechile lor le-au îngroşat ca să nu audă legea Mea, nici cuvintele pe care le-a trimis Domnul Atotştiutorul..." (7, 11).

Alţii se comportă ca spinii. Umbrind sămânţa şi lipsind-o de lumină, n-o lasă să încolţească. Această parte a parabolei ar putea fi un ecou al unui îndemn al profetului Ieremia: "Araţi pământ nou şi nu semănaţi între spini" (4, 3). Aceştia sunt cei care se lasă copleşiţi de multe griji lumeşti, de bogăţii şi de plăcerile vieţii, şi uită de cuvântul lui Dumnezeu. Un predicator de la începutul veacului nostru, Arhiereul Evghenie Piteşteanul (Păşune duhovnicească, 1912) spune despre aceştia că sunt "sufletele celor stăpâniţi de înghimpoasele griji ale veacului", în care seminţele "se îneacă şi nu leagă spre rodire" (p. 272). M-a atras cuvântul "înghimpoasele". Expresiv! Dispărut astăzi din limbă, dar vrednic de a fi reamintit! Pune, oare, această pildă vreo problemă deosebită conştiinţei creştine? Ne lasă ea cu probleme nelămurite? În general, pilda e simplă şi uşor de înţeles. Dar unii se întreabă totuşi: De vreme ce cuvântul cade lângă drum, ce răspundere am eu? De vreme ce am fost făcut să fiu de piatră, ce răspundere am eu? Şi apoi, nu este, oare, adevărat că, într-adevăr, avem atâtea griji pe lumea aceasta? Avem atâtea de făcut, avem de răspuns atâtor solicitări de tot felul. Trebuie să acumulăm atâtea lucruri pentru ca să ne putem întreţine pe noi şi familia, încât nu mai avem timp şi pentru cuvântul lui Dumnezeu. Toţi îl primim într-un fel, dar că nu se prinde, că nu încolţeşte, nu e vina noastră!

Tendinţa e de a arunca în felul acesta vina pe Dumnezeu sau pe preot. E o încercare de disculpare, de fugă de răspundere. Este disculparea îndreptăţită? Lumea protestantă o încearcă de secole, pretinzând că natura umană, căzută din har prin păcat, nu mai este în stare de nimic. Nu se mai poate ridica. Numai Dumnezeu o mai poate ridica. Singur. În vremea noastră, mai ales, unele sectele aruncă totul pe Dumnezeu şi pe răspunderea Lui pentru noi, îndreptăţind astfel, cu voie sau fără voie, orice păcat, deoarece noi nu putem evita păcatele. De aceea e sarcina lui Dumnezeu să le preia şi să le ierte prin har, în numele jertfei lui Iisus. Chiar protestanţii moderni critică această teorie, acuzând-o că urmăreşte să dobândească şi să se folosească de un har ieftin!
Întreagă învăţătura aceasta e ieftină! Adevărul ortodox este că puterile răului nu au nici o forţă asupra noastră, dacă nu le dăm voie să intre în noi. Aceasta o spune Sf. Scriptură şi întreaga Tradiţie, Sfinţii Părinţi şi sinoadele ecumenice de două milenii.

Natura noastră, căzută într-adevăr în păcat, a fost răscumpărată de Iisus Hristos prin jertfa Sa şi restaurată. A fost restaurată mai ales voinţa noastră liberă. De aceea Iisus Hirstos este Liberatorul, Cel care "ne-a liberat de sub legea păcatului şi a morţii" (Romani 8, 2). Altfel de ce ar mai fi venit Hristos? Sfântul Pavel spune limpede: "Căci dacă ne-am fi făcut una cu El, prin asemănarea morţii Lui, atunci trebuie să fim una şi prin o înviere asemenea cu a Lui!" Şi ce este această înviere? înseamnă restaurarea noastră "la o viaţă nouă" (Rom. 6,4-5). Mântuitorul însuşi a făcut acea experienţă în pustie pentru noi, când s-a lăsat ispitit de diavol, dar n-a crezut în ispită, n-a răspuns ispitirilor lui, ca să ne arate că şi noi trebuie să facem la fel. Prin urmare, nimeni nu poate să arunce răspunderea pe diavol: că el ne-a determinat să facem cutare şi cutare. Avem de multe ori și această tendinţă. Câţi nu spunem: M-a pus diavolul să fac cutare, m-a îndemnat cel rău să fac cutare... încercăm întotdeauna să ne disculpăm, să fugim de responsabilitate. Ba, uneori aruncăm răspunderea chiar pe Dumnezeu. Iată un cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur care ne învaţă să nu fugim de răspunderea pentru faptele noastre. "Aşezaţi în conştiinţa voastră - spune el - un tribunal. Aşezaţi în el raţiunea şi aduceţi în faţa acestui tribunal toate încălcările voastre. Căutaţi păcatele sufletului vostru. Cereţi-i socoteală riguroasă şi întrebaţi: Pentru ce ai făcut cutare fărădelege? Pentru ce cutare încălcare? Dacă pentru a se feri de aceste întrebări conştiinţa caută a arunca răspunderea pe alţii, atunci spuneţi-i aşa: eu nu te întreb de alţii, ci despre tine. De ce calci legea? Cugetă la cauza ta, nu la cauza altora!" "Înfiinţaţi în fiecare zi acest tribunal", mai îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur (Comentariu la Evanghelia de la Matei. Omilia 42, 3).

Mântuitorul, prin exemplul Său, ne-a arătat că suntem liberi să facem binele sau răul. Suntem liberi să acceptăm provocările ispitelor, sau să nu le acceptăm. În legătură cu cei despre care Mântuitorul spune că sunt ca piatra, aceştia sunt cei insensibili, superficiali, suficienţii de sine, cei care găsind jumătate de adevăr, cred că l-au găsit întreg. Câţi nu există dintre aceştia? Câţi nu rămân la suprafaţa lucrurilor, adică nu caută răspunsuri adevărate? Aceştia, fără îndoială, vor avea şi o viaţă neadevărată, dezordonată, de vreme ce nu-i aşezată pe temelii sigure, pe convingeri serioase, pe rădăcini adânci.
Dar avem libertatea şi putinţa să nu ne lăsăm pradă superficialităţii, ci să mergem cu cercetarea noastră mai la adânc? O avem. Posibilităţile de cercetare sunt imense în lumea modernă. Numai cine nu vrea rămâne la acel "nu se poate şti", care generează indiferenţă şi suficiență globală. Dacă ajungem la "nu se poate şti totul", după o serioasă şi îndelungată cercetare, atunci aceea va genera smerenie şi sfântă uimire în faţa tainelor celor mari, şi tocmai prin acestea ni se va deschide uşa tainelor, şi vom şti atâta cât trebuie ştiut pentru a primi cuvântul "despre împărăţie". Şi Mântuitorul spune: "Mergeţi mai la adânc" şi veţi pescui peste aşteptările voastre.
Nimeni n-ar putea demonstra că e copleşit atât de tare de grijile vieţii, încât nu se poate ocupa şi de cele ale sufletului său. Suntem copleşiţi de griji, dar nu într-atât încât să nu putem trimite un gând în Sus. Românul are o vorbă: "Nu-i da, Doamne, omului cât poate duce!" Dacă ar fi s-o parafrazăm puţin, am spune: Ce lucru extraordinar ar fi, de-ar face oamenii tot ceea ce pot face! Căci cu toate grijile vieţii, pe care dăm adesea vină, cât timp nu risipim în zadar? Câte n-am putea face în plus faţă de ceea ce facem! Fie că ne ignorăm forţele, fie că nu ni le punem la lucru. În schimb ne plângem că ne copleşesc grijile vieţii!

Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce. Se zice că un copil îl ajută pe tatăl său la împachetatul unor lăzi cu bunuri şi apoi era pus să le transporte la oarecare distanţă unde le depozita. Cineva care trecea pe acolo îi zise copilului: "Nu crezi că e prea grea lada aceasta?" Copilul răspunse: "Tata ştie cât pot eu duce şi nu mă încarcă mai mult. Doar mă iubeşte!"
Ce-i drept, pe unii îi copleşesc grijile vieţii şi îi paralizează, dar nu pe cei care ştiu să-şi facă ordine în gânduri şi în griji. Origen (185-253 d.H.) a scris 6000 de opere. A găsit timp într-o viaţă scurtă de om să scrie 6000 de opere. Şi cine mai ştie să numere titlurile pe care le-a scris la noi, de pildă, N. Iorga? Cărţi întregi se pot scrie numai cu titlurile operelor sale. Se pot face multe într-o viaţă!
Se găseşte timp aşadar, timp destul şi pentru a ne ocupa şi de sufletele noastre. Nimeni nu se poate îndreptăţi că e atât de copleşit de grijile vieţii, încât să nu poată da sufletului său câteva clipe dintr-o zi. Zic unii: Nu mă pot duce la biserică! N-am timp! Am de făcut cutare şi cutare lucru. Nu mă pot spovedi. N-am timp. Nu poate veni la spovedanie o dată sau de două ori pe an! Nu are timp! Nu cred că e o scuză serioasă, valabilă. Toţi cei care apelează la astfel de scuze sunt exact ca cei din Parabolă semănătorului. Nu zic "nu" când aud cuvântul, dar nu-l reţin. Îl lasă să alunece pe drum, îi opun un suflet împietrit, îl copleşesc cu alte griji pe care le socotesc mai importante. Se plâng de timp. De timpul pe care, în realitate, îl risipesc.
Noi trebuie să fim că pământul cel bun, pe care, căzând sămânţa, a încolţit şi a dat roade bune. Despre aceştia Mântuitorul spune aşa: Ei sunt aceia care "aud învăţătura şi o pricep; aceştia sunt roditori" (Matei 13, 23). Adică: în aceştia rodeşte cuvântul, pentru ei şi pentru alţii. Aceştia devin utili şi altora. Ceilalţi rămân egoişti, închişi în ei şi în grijile lor. Nu dintre dânşii se aleg generoşii. Nu aceşti creştini sunt cei mai activi în viaţa socială, în lucrările obşteşti, în interesul pentru aproapele.
Cei ce sunt pământ bun sunt cei cu inimă bună, cei cu inimă curată. Acesta este terenul cel bun: inimă bună, inimă curată, prin urmare dragoste. Dragostea de oameni şi credinţa în Dumnezeu, acesta este terenul cel bun, pe care căzând cuvântul încolţeşte şi dă roade. Iar această roadă este omul cel nou (Ioan 3, 3; Rom. 6, 4; II Cor. 5, 17; Efeseni 4, 24), omul acela despre care Sfântul Apostol Pavel spune că are în el "mintea lui Hristos" (II Cor. 10, 5), "simţirea lui Hristos" (Filipeni 2, 5), omul care nu poate fi decât bun.
Ce extraordinară ar fi o societate omenească alcătuită numai din astfel de oameni, în care rodind Cuvântul lui Dumnezeu, precum ne încredinţează Iisus prin Pilda semănătorului, să dea roadele bunătăţii, roadele dreptăţii, roadele răbdării, roadele dragostei! Un ultim cuvânt aş vrea să mai adaug. De fapt, o ultimă întrebare la care să încercăm să răspundem. A rostit Iisus această parabolă într-o stare de spirit bună, fericită? Aş crede că a rostit-o mai degrabă trist şi dezamăgit. Trist şi dezamăgit pentru că sămânţa, aruncată de El, numai în a patra parte din pământul pe care a fost semănată a găsit pământ bun, şi chiar şi pe aceea unele seminţe au rodit doar la o treime din capacitatea lor de rodire (Matei 13,8).
Iisus îşi mărturiseşte prin această parabolă durerea, şi aproape revolta. De aceea a şi rostit cuvinte grele, aducându-şi aminte de proorocia lui Isaia: "Se împlineşte cu dânşii proorocia lui Isaia care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi pricepe şi cu ochii veţi privi, dar nu veţi vedea. Căci s-a înceţoşat inima poporului acestuia; urechile lor le-au asurzit şi ochii lor şi i-au închis, ca să nu vadă cu ochii, şi să nu audă cu urechile, şi să nu priceapă cu inima, casă nu se întoarcă şi să-i vindec" (Matei 13, 14-15). Şi tot acestora le-a spus, "că se va lua de la ei şi ceea ce au" (5, 12).
Mântuitorul, ca Om plin de intenţii bune dar dezamăgit, se plângea apostolilor şi se mângâia doar cu faptul că ei, apostolii, erau "pământ bun". Erau acea a treia parte, din a patra parte! Dar cine era vinovat de situaţia în care se aflau cei care nu dădeau roade? Sămânţa? Cuvântul? Am arătat că unii sunt gata să arunce răspunderea pe sămânţă, pe cuvânt, fie pentru că n-ar fi fost aruncată unde trebuie, fie pentru că există în lume prea multe feluri de pământ. Sămânţa a fost aruncată însă cu generozitate peste tot, iar în sensul în care sunt luate în parabolă, pământurile sunt inimile oamenilor, aşa cum se află şi cum se pregătesc ele însele, altfel n-ar fi fost logic că lisus să le condamne pe cele neprimitoare. Şi n-ar fi fost îndreptăţit să se supere şi să rostească această Parabolă a mâhnirii.
Nu e în discuţie nici sămânţa, nici arta semănătorului, ci pământul, terenul, inimile oamenilor. Orice agricultor ştie că pământul trebuie pregătit, ca să primească sămânţa şi s-o facă să rodească. Semănătorul seamănă mereu. Atunci, şi azi, şi în veac. Cu acest prilej .şi-a încheiat Iisus vorbirea prin: "Cine are urechi de auzit, să audă!" (13, 9).
Şi către noi se adresează tot prin ele, cu amărăciune, cu gând neascuns de prevenire, dar şi cu speranţă şi dragoste. Fie urechile noastre luând aminte la glasul cuvintelor Sale."
parintele octavian

#15 la care adaug doar o poezie

2012-11-04 18:15

Cui trebuie îngenuncherea noastră
de Paraschiva Rădoi

Când tu şi eu şi el şi fiecare
La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru,
Când cerem multe, dar puţin : „ Iertare!”
Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?!?

Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte!
Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire!
Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte:
Toţi din iubire-am fost lăsaţi, pentru iubire!

Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie,
Ne desfiem, sinucigaş, de tot înaltul…
Deşi egali întru nimicnicie,
E unul mai ţărână decât altul !

Ne înălţăm, ieşim din ale firii,
Ieşim viclean de la frăţeasca cină,
Vrăjmaşi apoi, pârâm lipsa iubirii
Şi-ntotdeauna-i celălalt de vină!...

Când, lacomi de păcat, ca orice om,
Uitând că vine ultima strigare,
Luăm al vrajbei măr din vechiul pom -
Mai este vreo nădejde de iertare?!?

Când, viermănoşi şi colcăind de ură,
Ne credem drepţi şi vrem dreptatea noastră,
Când ne rugăm şi blestemăm cu-aceeaşi gură –
Cui trebuie îngenuncherea noastră?!?
bogdan

#16 facebook

2012-11-12 15:56

Am dezactivat contul de la Fuckbook :-D , pardon facebook.
Bine ca am decis de la inceput sa nu le dau absolut niciun amanunt, prea intrebau multe. I-am bagat in filtru de spam de la Google, asa ca, sper, sa nu mai aud nimic de la ei.

Chiar ma intrebam ce novoie aveai sa comunici cu mine prin intermediari ?
Totusi am dat curs "invitatiei" tale, crezand ca este vorba de ceva deosebit si urgent. Nu ma intereseaza astfel de labarii de socializare pentru frustrati si curve.
Te sfatuiesc sa procedezi si tu asa pentru ca rahatii astia pot invoca in numele tau, prin uzurpare de calitati personale, multe mizerii.

M-au pacalit pe mine, in numele tau, pot pacali si pe altii cu cine stie ce rahat.

Incearca sa intri in contul creat si modifica toate datele introduse initial, apoi dezactiveaza-l.

O zi buna.

P.S. mi-au cerut si parola de la contul google. I-am trimis dupa corcoduse in Samoa de vest.
mișu

#17 Dacă totul nu e, nimic nu e

2012-11-13 20:22

Lumea evadează din Text, mutându-se în Imagine, Twit, Share şi Like,
Vedem apusul în Fotografii,
Marea freamătă pe Youtube,
Inimile bat în Emoticoane pentru eternitate,
Zâmbetele se întrepătrund hologramatic, schematic, rece,
Două puncte şi o paranteză rotundă – e suficient.
Ai zâmbit şi azi – de mai multe ori…
Sau chiar ţi-ai permis să râzi larg, zgomotos… )))))))))))))

Buzz-urile au luat locul saluturilor entuziaste, optimiste.
Hai buzz prietene, hai buzz şi tu,
Hai, Ignore, că m-am săturat…
Hai, Delete Contact, altul la rând!

Display-ul e Universul, e Societatea, e Localismul şi Globalismul,
Toch-screen-ul este Atingerea, uite întindem mâinile unii spre alţii,
Suntem “în linie”, chiar dacă, uneori, din fereală, suntem pe Invisible

Oameni serioşi, tridimensionali, se transformă în j-peg-uri abţibild,
Fără adâncime, fără mimică, fără scop,
Dar măcar îi vede lumea,

Sunt văzut, deci exist – nu încape discuţie.

Fete tinere, frumoase, poate un pic prostuţe,
Auto-pozate în baie sau în sufrageria cu bibelourile bunicii
Cu aparatul ieftin, ţinut în mâna dreaptă suficient întinsă,
Cu obiectivul orientat către sine,
Cerşesc prin toţi porii fiinţei lor: Like me! Like me! Like me!
Like me, idiotule, pentru tine m-am dezbrăcat pe internet,
Încât mă vede şi domnul profesor,
Pentru tine m-am chinuit să photoshopez poza asta, încât arăt ca un alian din Sar Treck…
Şi like-urile vin: “Hai, că eşti frumix!”, momentul aproape orgasmatic al speranţei
Este de neînlocuit,
Fiindcă tocmai de aia îl numim “moment orgasmatic al speranţei”.

Important este să ne ruinăm vieţile, străduindu-ne să fim fericiţi.
Important e să arătăm celorlalţi ce suntem,
Nu să fim.
Fiindcă oricum, nu mai ştim ce suntem, dacă om fi ştiut vreodată

Nu share-uieşti, nu există. Ah, existenţa – ştiam eu că e capricioasă…
Şi mai sunt şi antrenorii fericirii în 10 paşi, un fel de sfetnici contemporani:
3 secrete pentru o carieră bănoasă,
5 paşi ai descoperirii potenţialului tău,
8 idei de îmbunătăţire a sexului în maşină,
6,5 metode de a-ţi convinge şeful să-ţi dea o mărire salarială
Sau 3,14 secrete de a deveni antreprenor de SUCCES, neapărat cu majuscule să se vadă.

Nu sunt sceptic, sunt doar amuzat, în fond viaţa poate fi redusă la o simplă schemă de lucru,
Dacă eşti idiot.

Şi mai sunt şi momentele în care pozăm farfuria cu mâncare, să se vadă că mâncăm,
Ne pozăm în concediu, să se vadă că mergem în concediu,
Ne pozăm în cafenea, să se vadă că bem cafea,
Ne pozăm în maşină, să se vadă că băgăm benzină,
Ne pozăm la serviciu, să se vadă că mergem la serviciu,
Ne pozăm acasă, să se vadă că suntem acasă,
Ne pozăm pe scaun, să se vadă că stăm pe scaun,

Ne pozăm fiind – să se vadă că suntem,

Să nu cumva să presupună cineva cum că n-am fi…
Şi Like, şi Like, şi Like,
Fiindcă dacă totul nu e, nimic nu e.
Şi când nimic nu e, apare Anonymous – care este. Deşi nu este.

Sau este o ceată de trei curve
Urmată de o ceată de idioți.

Musafir

#18 Re:

2013-03-13 12:03


Musafir

#19

2013-11-18 10:55

Oameni buni am si eu o dilema.....este posibil ca preotul de la biserica noastra a romanilor din Arezzo sa strice o sarbatoarea precum botezul fiului meu,exprimandu-se in termeni greu de crezut..Citez :"lasati-o dracului , dupa muzica bisericeasca puteti face SEX si faceti matanii cum faceti barbatilor acasa" ...ma intreb este normal?chiar nu putem face nimic? Copilul meu merita un botez frumos....Pacat!!? Nu al nostru ci al "Parintelui"...SA II FiE RUSINE!!!!!

Acest articol a fost șters de către autor (Arata detaliile)

2013-12-12 10:30


oana

#21 lipsa de credinta

2014-04-06 21:31

Eu cred ca tu esti una de aia care se ascunde dupa usa bisericii....mana in mana cu popa...pe mine ma facut satana...pt simplul.fapt ca eram in perioada noastra a femeilor(cred ca nu trebuie exact sa specific pt ca se intelege)pt simplul.fapt ca stateam langa usa si m.am.asezat in genunchi cand el a venis cu sf. Daruri...hai sa fin seriosi....asa vb un.preot? ?????
Alege numele de user

#22 sarlatan

2014-06-13 20:52

ce sa mai comentez.......fara cuvinte ..lasa de doirt...si mult
Aurelia Ceoromila

#23 Am scris cu drag si din inima.Parintele Octavian este si acesta:

2014-11-24 21:24

 1 Decembrie-sărbatoare de suflet dăruita nouă de Părintele Octavian Tomuţă

     1Decembrie 2013-Sarbatoarea nationala a Romaniei-o zi in care romanii de pe toate meridianele lumii isi poarta macar in suflet tricolorul iar gandul si-l trimit acasa ca sa mangaie fruntile mamelor ,tatilor si copiilor ramasi in tarisoara noastra de dor,tarisoara noastra care ne doare si catre care radacinile ne trag pana cand vom respira… Duminica am fost mai mandri ca niciodata ca suntem romani,am cantat si am ascultat calde voci si frumoase cantece care vin de acasa si din amintirile noastre,si mai presus de orice am simtit aproape de noi un OM…Parintele Octavian Tomuta. 

  Si daca noi nu prea mergem la Biserica,a venit Biserica la noi…si poate a trebuit doar acest gest ca sa intelegem cat de departe suntem de ce este fundamental in viata noastra-credinta in Dumnezeu. A trebuit ca Parintele sa vina printre noi si sa ne arate ca dincolo de misiunea sa bisericeasca,dincolo de faptul ca uneori ne cearta pe buna dreptate,ca uneori trebuie sa fie mai aspru,asa cum un tata face cu copiii sai,da…Parintele ne iubeste si ne respecta,si numai dumnealui a reusit sa trezeasca in noi curajul  de a privi in sufletele noastre si de a ne recunoaste ignoranta si slabiciunile care ne-au strivit constiinta.

   Artizanul sarbatorii a fost Parintele Tomuta,intr-o perioada de criza in care nici una din asociatiile romanesti din Arezzo nu a reusit sa gaseasca sponsori pentru acest eveniment,dumnealui a reusit sa organizeze si sa suporte toate cheltuielile,si a facut-o cu draga inima,a facut-o cu un entuziasm care pe mine personal m-a impresionat.

   A fost un spectacol pentru inimile noastre pline de dor de Romania,incepand de la imnul cantat cu mana pe inima,si pana la colindele ce ne-au adus lacrimi in ochi…

     Si cum spuneam ca Parintele a venit cu Biserica spre noi,nu pot sa nu va vorbesc despre expozitia de icoane si straiele bisericesti pe care le-am admirat cu totii si care se impleteau in sensuri si simboluri cu artizanatul romanesc si cu costumele populare de sute de ani etalate alaturi intr-o dulce impacare cu traditia si cultura noastra.

     Bucuria noastra poate s-a intalnit cu durerea ascunsa a Parintelui Tomuta,poate s-a intalnit in prima melodie “N-o sti nimeni ca m-am dus,numa’ or vedea ca nu’s”… moment dedicat memoriei fiicei sale care ,,s-a dus,, de printre noi in urma unui  grav accident acum patru ani…Bucuria noastra poate a ajuns acolo sus, de unde acel suflet bland da tarie tatalui sau sa poata canta cu noi…si sa ne poata recita aceasta poezie: Cuvinte pentru Anda

Te-ai dus spre zari nestinse,tu zambet de durere…

Pana si Dumnezeu te astepta plangand!

Lasand pe obrazul lumii o lacrima de soare

In clipa cand de-aici plecata-i spre mormant.

Ce poate spune-un tata inconjurat de cruci?!!

Cum poate sa-si aline durerea sufleteasca?...

Sa te intrebe aiurea:”Tu, Anda un’ te duci?!!”

Cand stie el prea bine cei patria cereasca…

Eu n-am alta a spune iubita mea copila,

Ce bine ar fi acum de ai putea sa stai

Cu noi ,pret de o clipita…(zadarnica dorinta…)

Si-o vesnicie in coltul tau de rai!

 

Multumim Parinte,am invatat o lectie…acea lectie nespusa dar inteleasa si care ne-a ajuns direct in inima…

Aurelia Ceoromila

#24 Re: la care adaug doar o poezie

2014-11-24 21:32

#15: parintele octavian - la care adaug doar o poezie 

 superba poezia,acesta este adevarul!


Musafir

#25 Re: Am scris cu drag si din inima.Parintele Octavian este si acesta:

2014-11-25 18:44