MEMORANDUMUL DE LA NEAMT - APEL DESCHIS PENTRU ISTORIE
Esențial este punctul 2 - restabilirea numărului de ore la disciplina istorie, adică prevederea în planurile de învățământ a 2-3 ore de istorie la toate clasele de gimnaziu și de liceu.
Societatea de Științe Istorice din România susține această solicitare consecvent încă din 1999. Vezi și http://ssir.ro/blog/2013/05/29/
Este deci un demers comun al celor mai importante asociații profesionale din domeniul istorie.
Sunt elev în clasa a XII-a la profil real și nu sunt de acord cu partea care precizează că istoria ar trebui sa fie materie obligatorie de bacalaureat. Ca să dau un exemplu, până și literatura este prea dificilă la profilul nostru și de multe ori învățăm degeaba lucruri care nu ne vor fi de folos mai departe. Unde mai pui și atitudinea profesorilor: dacă ei recită totul ca pe o poezie și ca și cum s-ar fi trezit de 5 minute atunci e clar că elevii nu vor fi atenți. Pe mine a început să mă pasioneze istoria de vreo 2 ani și tot ceea ce știu sunt informații luate de pe internet, deoarece nu am avut ocazia să am un profesor care să facă orele de istorie. Până când programa nu va fi restructurată astfel încat să atragă atenția elevilor și să-i învețe mai mult despre istoria noastă ca neam și cum a ajuns Rpmânia în situația din prezent, suplimentarea orelor de istorie nu va face decât să scadă și mai mult interesul elevilor față de această materie.
În acest moment al dezvoltării societății, trebuie reconsiderate competențele unui dascăl bun, el trebuie să fie eficient când pășește pe poarta școlii și pe ușa sălii de clasă. Dacă elevii s-au schimbat, și dascălii trebuie să se schimbe, să se adapteze noilor necesități ale acestora, să rezolve problemele de indisciplină, lipsa de interes pentru învățătură, lipsa de încredere în forțele lor, teama de a veni la școală, să impună elevilor, părinților și comunității întregi respectul față de dascăli și față de activitatea didactică, care în ultimul timp și-a estompat culorile, fiind zugrăvită mai mult în culori cenușii.
De aceea, măiestria unui dascăl eficient constă în construirea unei relații eficiente între el și elevii săi. Aceasta trebuie să se concretizeze în aspecte precum: tratarea diferențiată a copiilor, permițându-le acestora să-și manifeste unicitatea, individualitatea, creativitatea; oferirea unei satisfacții mutuale, ceea ce înseamnă că nu trebuie să împlinească nevoile unui copil în defavoarea altuia; crearea sentimentului de interdependență, elevul manifestându-se liber, fără să se afle sub lupa imensă a ochiului vigilent al dascălului, pregătit doar pentru sancționare; existența sentimentului reciproc de respect și de grijă a unuia față de celălalt; transparența activității didactice, sinceritatea celor doi poli ai clasei: elev-profesor.
Criticile, dezaprobările, avertizările trebuie înlocuite cu sfaturi, alternative la soluțiile găsite de elevi, pentru ca ei să se simtă apreciați, înțeleși, încurajați să se bizuie pe forțele proprii, căci numai prin eforturi susținute de fiecare în parte se poate ajunge acolo unde îți stabilești ținta. Ascultarea activă este la fel de importantă ca și colaborarea cu familia, pentru a cunoaște personalitatea complexă a copilului, pentru bunul mers al actului educațional.
În ziua de astăzi, dascălul trebuie să-și joace foarte bine rolul pe scena școlii deoarece rolurile sale sunt multiple: expert al actului de predare-învățare-evaluare, agent motivator, lider, consilier, model, profesionist reflexiv, manager.
Misiunea dascălului din prezent este una nu tocmai ușoară, deși este tratată cu superficialitate și cu prejudecăți de societatea noastră românească.
Un dascăl bun este acea persoană care dovedește, în egală măsură, umanism (în general) și dragoste de copii (în special), spirit de obiectivitate, dreptate, principialitate, cinste, curaj, corectitudine, răbdare, optimism, modestie, fermitate, stăpânire de sine. La acestea se adaugă toate calitățile aptitudinale (empatică, organizatorică, tact pedagogic, măiestrie pedagogică). Un dascăl care dovedește măiestrie pedagogică este mai mult decât un reputat profesionist, este artistul desăvârșit în meseria lui. El este cel care are conștiința responsabilității și a misiunii sale, care înseamnă să arzi ca o lumânare pentru a-i lumina pe alții, adică să te dăruiești în totalitate, în mod dezinteresat, să fii oaza de verdeață într-un deșert nesfârșit sau sarea în bucate.
Și dacă la sfârșitul fiecărei zile de școală te privești în oglindă și vezi portretul dascălului mai sus prezentat, poți spune cu mândrie: Misiune îndeplinită! Continuă!
Prof. înv. primar Liliana Cătrună
Multumim tuturor celor care inteleg si sustin cauza noastra. Consecintele acestui dezinteres pentru istoria propriei tari, nu sunt decat semnul unei societati in stare de decadere morala.
Elena Preda - APINeamt
Totusi nu se poate pune istoria ca si disciplina obligatorie la BAC. Realizarea de eseuri nu e pentru toti elevii. Ori ar trebui sa se regandeasca modul de examinare la aceasta materie.
Cei drept nu am invatat mare branza la scoala, in ceea ce tine de istorie, si am observat ca imi lipsesc unele notiuni elementare. Dar as prefera ca istoria sa fie predata cu cap. O insiruire de ani si evenimente nu o sa capteze atentia tinerilor, ea trebuie predata interactiv si intr-un mod care sa ii impulsioneze.
Re:
E un punct de vedere absolut corect, trebuie regandita curricula si evaluarea, dar istoria este definitorie pentru educatia unui popor! Elena Preda- APINeamt
| This discussion has been closed. |