Vrem reabilitarea Mareşalului Ion Antonescu

 

Născut pentru a fi trădat

 
Mare%25C5%259Falul%2BIon%2BAntonescu.jpg
Unii oameni se nasc pentru a fi trădători.Trădează din fragedă tinerețe, apoi fac din trădare un mod de viaţă.Alții mai mult, capătă şi recunoştința de pe urma trădării.Iar unii oameni aflaţi exact la capătul celălalt al standardelor,născuţi să se acopere de glorie, să îşi asume riscuri, să îşi rişte viaţa şi să se sacrifice în numele țării,onoarei şi a demnităţii, au avut toată cariera parte numai de trădări.Dacă îi urmărim cariera şi soarta nu se poate să nu sesizăm că omul care nu a ştiut ce e aia trădare,a pierdut totul din cauza ei este :

Mareşalul Ion Anonescu

Oricine a trăit şi a citit cât de cât istoria ştie că România a avut cinci mareşali onorifici şi doar unul singur activ,inconfundabil,care îşi merită cu prisosinţă acest nume.I se poate spune unicul, pentru că rar se poate găsi atâta onoare,simt al datoriei, corectitudine, patriotism, putere de muncă,loialitate,dragoste faţă de ţară,devotament şi spirit de sacrificiu ca în cazul veşnic trădatului Ion Atonescu.

Foto : Regele Ferdinand I


2017-01-26%2B14.40.57.jpg
○ Când în vara lui 1919 după campania de eliberare a Transilvaniei l-a decorat cu „Crucea Mihai Viteazu” nu orice Cruce ci chiar cea pe care o avea pe pieptul său, Regele Ferdinand spunea: „Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus ţării în acest război. Ai fost nedreptăţit până acuma nerecunoscându-ţi-se aceste merite în mod public. Pentru a repara această nedreptate, uite, îţi confer ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a dându-ţi chiar decoraţia mea!” Când vorbea de nedreptate, Ferdinand se referea la cele 6 luni cât Antonescu fusese mazilit de la direcţia Operaţii a Marelui Cartier General , la cererea germanilor pe care îi învinsese în operaţiile din Moldova.

○ În 4 Septembrie 1940, Regele Carol al II-lea după ce şefii partidelor istorice Brătianu şi Maniu refuzaseră să conducă ţara speriaţi de situaţia gravă în care ajunsese, îl cheamă pe Antonescu din exilul unde fusese trimis la Bistriţa pentru sfidare la adresa Elenei Lupescu şi îi spune:”Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot.” Interesante cuvinte adresate de Rege celui pe care şi el îl trădase luându-i comanda Armatei după ce fusese comandant al Şcolii Superioare de Război, actuala Universitate de Naţională de Apărare .

○ Când a luat conducerea ţării Antonescu şi-a fixat nişte obiective pentru scoaterea ţării din criză. Pe măsură ce le îndeplinea îi contactă pe cei doi mari oameni politici care refuzaseră preluarea ţării, oferindu-le conducerea ţării. Aşa s-a întâmplat şi după înfrângerea Rebeliunii Legionare când le-a oferit celor doi puterea. I s-a părut un moment potrivit, considerând că misiunea lui s-a terminat. De fiecare dată a fost refuzat. Apoi deja din 1941, după angajarea trupelor pe frontul de pe Don Antonescu spunând suitei sale: „Germania a pierdut războiul, trebuie să avem grijă să nu îl pierdem pe al nostru” a început să caute soluţii pentru scoaterea ţării din coaliţia cu Germania. Mai târziu deja a făcut paşi în acest sens. Asta însă nu trebuie considerată o trădare din partea sa. Încă din primele discuţii cu Hitler, Mareşalul îi spusese:„Merg alături de forţele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer şi atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, să-mi urmez propriul interes…” Interesul lui a fost reîntregirea neamului.A dus tratative atăt cu Ruşii cât şi cu aliaţii pentru scoaterea României din război dând totodată liber opoziţiei să facă acelaşi lucru, acceptând în înţelepciunea şi patriotismul său ideea că poate opoziţia are mai multe şanse. Când siguranţa îi raportează că în casele lui Brătianu şi Maniu se află staţii de radio, Antonescu spune : „Să fie lăsaţi în pace. Politica unei ţări nu trebuie pusă pe o singură mână, deoarece aceasta poate greşi. O altă mână va trebui să fie gata de a prelua şi a aduce la bun sfârşit!” Când este interpelat de Hitler cu privire la activităţile diplomaţiei româneşti din 1943 de apropiere de forţele Antantei, Antonescu nici nu se ascunde, nici nu minte, nici nu dă vina pe altcineva, ci răspunde direct:” Cunosc mein Führer activitatea întreprinsă de ministerul meu de externe şi o aprob, deoarece găsesc că nu este inutil ca, în timp ce luptele se desfăşoară pe frontul militar, să fie întinse punţi de înţelegere către adversar în cazul în care situaţia generală ar cere-o.” Ei bine, onoarea şi principiile au făcut din el un abonat la trădare. Opoziţia l-a sabotat în permanenţă şi în toate discuţiile purtate cu aliaţii l-au prezentat drept omul lui Hitler, marioneta lui, omul de paie,omul cu care nu te poţi înţelege, tocmai pentru a-i micşora sau anula şansele de a ajunge la înţelegere cu aliaţii, oferindu-l pe el drept trofeu. Au pus mai sus propriile interesele, invidia şi orgoliul personal decât adevărul şi interesul naţional.

○ În încercările sale de a scoate ţara din coaliţia cu Germania, Antonescu a încercat toate posibilitațile.Fidel educaţiei sale dar şi convingerilor progresiste, a încercat iniţial cu Apusul fără a neglija însă realitatea puterii şi intereselor ruseşti mult mai aproape de România. A informat pe toţi şi a cerut acordul unui armistiţiu separat cu Rusia pentru a putea apoi lupta împotriva nemţilor şi a înainta spre apus cot la cot. Dintre toţi cei cu care a dus tratative, cel mai înverşunat acestui plan a fost Roosvelt care nu voia ca ruşii să ajungă înaintea lor la Berlin din motive atât de orgoliu cât şi de a pune mâna pe secretele,armele,tehnologia şi oamenii de ştiinţă germani. Aşa că au tergiversat cât au putut aceste discuţii, nu au dat undă verde încheierii unui armistiţiu cu ruşii care ar fi scurtat războiul cu mai mult de un an şi ar fi dus şi la evitarea pierderilor a sute de mii de victime că să nu mai spun de evitarea distrugerii Hiroshimei.Numai că SUA avea alte interese, puţin diferite de ale lui Antonescu, aşa că au împiedicat cât au putut înţelegerea dintre Antonescu şi ruşi, iar Antonescu fidel convingerilor sale nu a forţat nota.

○ De fapt până şi ruşii, adversarii cei mai mari ai lui Antonescu, îi recunoşteau valoarea.Când în 1943 s-au declanşat negocierile de la Stockholm dintre Mareşal şi ruşi, opoziţia încerca si ea să să ajungă la o înţelegere.Ruşii le-au răspuns: „Stalin preferă să trateze încheierea armistiţiului cu guvernul Mareşalului Antonescu, singura forţă politică care poate garanta bună desfăşurare a tratativelor” Şi asta o spuneau ruşii în condiţiile în care cererile lui Antonescu erau mult mai pretenţioase şi mai dezavantajoase pentru ruşi, dar pe ei nu îi interesa ce promiteau sau ce cereau unii sau alţii ci cât de credibili erau. De aceea au preferat un duşman corect, decât un prieten mincinos. De fapt Ruşii l-ar fi preferat pe Antonescu chiar şi înaintea prietenilor comunişti ai lui Bodnăraş.Când Pătrăşcanu s-a dus să semneze armistiţiul pe 12 Septembrie 1944, întrebând de ce condiţiile impuse lor erau mai grele decât cele convenite iniţial cu Antonescu Molotov răspunde direct:”Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentaţi pe nimeni”. Acest răspuns l-au primit comuniştii trimişi de Regele Mihai.Numai că din nou Antonescu a fost trădat pentru a nu putea fi el cel care să semneze armistiţiul.Dacă în politicieni nu avea încredere prea mare dar îi accepta ca pe o prezentă necesară şi firească, Mareşalul avea încredere aproape oarbă în militari.Nu putea concepe ca un militar să trădeze sau să îl trădeze pe el,cel care nu cunoştea trădarea decât când o simţea pe propria piele.De fapt încrederea oarbă pe care o avea în armată şi corpul de cadre,a exprimat-o clar într-o discuţie avută cu Guderian după atentatul din vara lui 1944 împotriva lui Hitler : “La noi în armată ar fi de neconceput o asemenea acţiune infamă.Eu pot dormi liniştit cu capul pe genunchii generalilor mei”.La începutul verii 1944 serviciul secret îi raportase unele activităţi suspecte şi fluctuaţii de persoane la palat, atât ziua cât şi noaptea. Mareşalul a dat ordin să se urmărească şi să fie informat. După ceva timp, este informat de şeful serviciului că la palat se pune la cale o acţiune secretă:
– “bine, dar în capul lor cine este – întreabă Antonescu
– Domnul general Sănătescu – i se răspunde.
– Dacă este el, în capul lor, nu poate fi nimic serios. În orice caz, urmăriţi şi ţineţi-mă la curent."

Serviciile secrete au urmărit, dar nu au mai raportat nimic,intraseră şi ele în joc.

○ Frontul din Moldova era un front bine apărat şi Ruşilor le-ar fi trebuit încă mult timp pentru a-l trece. Antonescu, care luptase şi în primul război pe frontal moldovean apărând aceleaşi obiective şi puncte strategice,era conştient de puterea liniei de apărare.Ştia că ruşii nu pot trece pe acolo atâta vreme cât armata va lupta, deci nu îşi făcea probleme că ar intra ruşii în ţară şi l-ar lua prin surprindere. Ceea ce nu ştia el era că se vor găsi trădători în cadrul armatei care vor face alte jocuri şi vor ceda frontul.Nu s-a prea vorbit pe nicăieri despre marea trădare de la Iaşi,din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armată Mihail Racoviță, săvârşită în strânsa legătură cu Casa Regală şi cu Partidul Comunist.Responsabili de acest act sunt Casa Regală,Generalul Sănătescu,Generalul Aldea, comuniştii lui Emil Bodnăraş şi Lucrețiu Pătrăşcanu.Ei au cedat frontul şi au dat posibilitatea armatelor ruseşti să intre în Moldova şi apoi în ţară.Asta în condiţiile în care discuţiile lui Antonescu pentru încheierea unui armistiţiu cu ruşii erau nu numai avansate ci aproape de finalizare, pentru că în numai trei zile soseşte acordul ruşilor,pe de altă parte, trupele ruseşti au intrat în ţară ca inamici, nu că aliaţi cum ar fi intrat dacă se semna armistiţiul şi astfel s-ar fi evitat prizonieratul a sute de mii de ostaşi români.

○ După cum se ştie, la 23 August 1944 Antonescu a fost chemat la Palat de rege.Ceea ce nu se ştie este că el aştepta să meargă la palat dar nu înainte de a primi răspunsul de la Stockholm unde se negocia armistiţiul cu ruşii.Numai că regale nu voia că meritul să îi revină lui Antonescu, voia să fie el cel care “a salvat ţara”.De fapt intenţiile şi gândurile sale au fost clar exprimate de însuşi Regele Mihai, într-o discuţie cu Gheorghe Brătianu: „Dacă îl lăsăm pe Antonescu să facă singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc”

○ Dar Mareşalul nu a fost trădat numai în ţară ci şi în afară, de proprii săi miniştri.Trimis la Stockholm pentru negocierile cu ruşii, Gheorghe Duca a spus in memorile sale cu misiunea pe care i-a dat-o regele de a sabota negocierile lui Antonescu.

○ Chemat la palat, Mareşalul este convins că acolo va discuta ieşirea din război şi era convins că vor ajunge la aceeaşi concluzie pentru că normal ar fi trebuit să aibă aceleaşi interese.Pe când se urca în maşina ce urma să îl ducă la palat, colonelul Davidescu vine la el şi îi spune : “Domnule Mareşal, nu găsiţi că garda care vă însoţeşte (doi ofiţeri de jandarmi şi 6 subofiţeri în două turisme) este insuficientă? Vă rog să ordonaţi să trimit întăriri.” – “Nu e nevoie, Davidescule- răspunde Mareşalul plin de încredere – E de ajuns şi aşa, doar merg la Casa Regală.” Asta arată atât credinţa lui că Regele urmăreşte binele ţării şi deci nu are de ce se teme atâta vreme cât sunt de aceeaşi parte a baricadei, cât şi respectul pentru Casa Regală pe care nu o vedea capabilă de trădare ca instituţie.

○ Despre momentul arestării sale ce nu se ştie este că totuşi i sa spus că nu va fi predat ruşilor,a fost predat rusilor şi dus la Moscova unde a stat în detenție un an şi jumătate la închisoarea Lubianka.La întoarcerea în ţară este judecat,condamnat la moarte şi executat.Ruşii nu au făcut-o deşi le provocase pierderi imense.

○ Pentru cei care îl învinuiesc că a pus ţara la dispoziția lui Hitler,trebuie amintite două lucruri:
- primul este declaraţia făcută de Antonescu chiar înainte de a prelua funcţia de şef al statului, când era în discuţie doar idea colaborării cu Germania“Generalul Antonescu nu poate semna nici o politică în alb privind bogăţiile ţării.Totul se va fixa pe baza unui schimb reciproc de valori egale”.
- al doilea lucru este chiar dovada faptului că Germania are o datorie istorică faţă de România, datorie neonorată exact de pe acea vreme ca urmare a contractelor semnate de Antonescu cu Hitler.

Semnează această petiție

Prin semnare, autorizez pe Petre să-mi predea semnătura către persoanele care au autoritatea necesară.


SAU

Veți primi un e-mail cu un link pentru a vă confirma semnătura. Pentru a vă asigura că primiți mesajele noastre email, vă rugăm să includeți info@petitieonline.com în lista de adrese sau lista expeditorilor agreați.

Vă rugăm să rețineți că nu puteți confirma semnătura dvs. răspunzând la acest mesaj.




Publicitate plătită

Vom aduce această petiție la cunoștința a 3000 persoane.

Aflați mai multe informații...

Facebook