Petitieonline.com

Raportați o petiție

Scrisoare deschisă privind accesul istoricilor la documente din Arhivele Naționale

Petițiile exprimă opinii. A nu fi de acord cu o petiție sau a considera că este inutilă nu reprezintă un motiv de raportare, iar astfel de rapoarte sunt închise automat. Raportați o petiție numai dacă încalcă legea sau Regulile noastre comunitare, de exemplu discurs instigator la ură, defăimarea unei persoane sau organizații, publicarea de informații private ori fraudă. Noi nu verificăm dacă afirmațiile dintr-o petiție sunt adevărate, autorul este responsabil pentru ele.

Acest raport ajunge la persoanele care administrează acest site, nu la autorul petiției și nici la vreo autoritate. Dacă aveți o întrebare sau un feedback pentru autor, trimiteți-i un mesaj.

Puteți redacta raportul dumneavoastră în engleză? Astfel îl putem prelucra mai repede, deoarece nu mai trebuie să comandăm o traducere.
De ce raportați acest lucru?
Ce este în neregulă cu numele?
Vă rugăm să ne spuneți în câmpul de text de mai jos ce vă face să credeți acest lucru.

Petițiile exprimă opinii. A nu fi de acord cu o petiție sau a considera că este inutilă nu reprezintă un motiv de raportare, iar noi nu eliminăm petițiile doar pentru că oamenii se opun acestora.

Dacă trimiteți acest formular, dezacordul dumneavoastră este înregistrat, iar raportul este închis automat fără nicio acțiune; decizia este trimisă la adresa dumneavoastră de e-mail. Dacă conținutul încalcă legea sau Regulile noastre comunitare, alegeți în schimb opțiunea de mai sus.

Puteți, de asemenea, să începeți propria petiție sau să contactați autorul.

Afirmația falsă vă privește pe dumneavoastră, organizația dumneavoastră sau o altă persoană ori organizație identificabilă?

Care pasaj este fals? Puteți face clic pe mai multe propoziții din textul petiției și ne puteți spune pentru fiecare ce este adevărat. Acest lucru este opțional.

Propozițiile alăturate sunt grupate într-o singură afirmație. Dați clic din nou pe o propoziție pentru a o elimina.

Scrisoare deschisă privind accesul istoricilor la documente din Arhivele Naționale

Scrisoare deschisă adresată

Președintelui României

Parlamentului României

Guvernului României

Arhivelor Naționale ale României

Subsemnații, istorici, cercetători, arhiviști și cetățeni preocupați de soarta arhivelor, protestăm împotriva deciziei administrative adoptate de Arhivele Naționale ale României, prin care se limitează accesul liber și neîngrădit, la documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic Național. Cerem revocarea acestei decizii și declasificarea documentelor gestionate de Arhivele Naționale ale României, precum și a documentelor cu valoare istorică, deținute de instituțiile statului, pentru care s-a împlinit termenul de 30 de ani de la crearea lor.

La 26 mai 2022, pe website-ul Arhivelor Naționale ale României, a fost postat un comunicat, prin care s-a anunțat faptul că, începând de la această dată, toate documentele solicitate sălilor de studiu ale Arhivelor vor trece printr-un filtru al cenzurii, urmărindu-se oprirea accesului la informațiile clasificate, indiferent de creator, conținut și anul în care au fost create aceste documente, totul desfășurându-se sub pretextul „respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate”. S-a mai menționat și posibilitatea ca unele dintre dosare să nu mai ajungă la cercetători.

Consecințele acestei decizii sunt limitarea accesului istoricilor și cetățenilor la informațiile istorice și la cele de interes public. Precizăm că toate aceste documente nu prezintă vreun risc pentru securitatea României, ele fiind create înainte de 1989, iar unele în perioada celui de-al Doilea Război Mondial sau chiar și mai înainte. Multe dintre aceste documente conțin date și informații despre crimele și ilegalitățile comise de regimurile dictatoriale, care s-au succedat în România, în decursul secolului XX. Trebuie subliniat faptul că regimul comunist a fost condamnat oficial în România, în 2006, iar în Raportul Final al COMISIEI PREZIDENŢIALE PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA a fost definit drept „ilegitim și criminal”.

Precizăm că articolul 24 al Legii 182/2002 prevede că nu pot fi clasificate, ca secrete de stat, informații, date sau documente „în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării altor interese legitime” și nici documentele referitoare „la o cercetare științifică fundamentală”, care nu au „o legătură justificată cu securitatea națională”.

În același timp, Constituția României stipulează că „cenzura, de orice fel, este interzisă”, principiu care, în opinia noastră, este încălcat de recenta decizie administrativă a Arhivelor Naționale ale României. Apreciem că principalul efect juridic al acestei măsuri este generalizarea unei forme de cenzură, asupra tuturor dosarelor solicitate la sălile de studiu, odată cu filtrarea acestor materiale arhivistice și apariția posibilității ca unele dintre ele să nu mai ajungă la cercetător.

Pe de altă parte, arhivele predate de creatori Arhivelor Naționale ale României au intrat, în momentul predării lor, în circuitul informațiilor publice, devenind informații de interes public pentru cetățeni. Subliniem că Legea 182/2002 interzice clasificarea informațiilor de interes public. Mai precizăm faptul că, odată intrate în depozitele ANR, documentele respective, indiferent de caracterul lor, devin parte a Fondului Arhivistic Național, iar singurul act normativ care trebuie să guverneze accesul la acestea este Legea 16/1996. Având în vedere momentul în care a fost adoptată, și această lege trebuie revizuită, astfel încât nicio prevedere a ei să nu fie interpretată în sensul restrângerii unor drepturi și libertăți ale cetățenilor. Totodată, pentru a evita orice altă interpretare contrară, viitoarea lege a arhivelor ar trebui să reglementeze și regimul documentelor clasificate intrate în custodia Arhivelor Naționale ale României, prevăzând declasificarea lor automată, fără niciun alt demers suplimentar.

Sperăm că actuala conducere a Arhivelor Naționale ale României va fi mai receptivă la semnalele de alarmă lansate de arhiviști, care au comunicat publicului distrugerea unor documente clasificate deținute de unele instituții locale sau centrale. Conducerea ANR ar trebui să denunţe impunerea unor decizii prin care se limitează dreptul constituțional la informație și se cenzurează activitatea de cercetare istorică. Așteptăm, din partea conducerii ANR, să găsească soluții, pentru declasificarea documentelor gestionate sau, cel puțin, să nu-și însușească punctele de vedere ale unor organisme, care nu au nimic în comun cu cercetarea istorică și arhivistica. Până la urmă, de la DGPI, succesoarea fostei Securități a Municipiului București, nu puteam avea niciun fel de pretenții, dar Arhivele Naționale nu se află în subordinea DGPI, iar din partea funcționarilor publici aflați la conducerea lor ne așteptam să apere legea, care guvernează domeniul arhivelor din România, și nu să accepte reînființarea Fondului Documente Secrete, din perioada regimului comunist.

Totodată, este inexplicabil cum de mai sunt păstrate, în categoria informațiilor clasificate, informații precum: nivelul de trai al muncitorilor în anii 1950, politicile represive adoptate de regimul comunist, în contextul Revoluției maghiare din 1956, exportul de vin în URSS, actele elaborate de cabinetele unor miniștri comuniști etc. Arhivele Naționale ale României ar fi trebuit să inițieze, de multă vreme, declasificarea documentelor cu valoare istorică, pe care le au în gestiune, precum și să se opună tendințelor de limitare și restrângere a cercetării istorice, sub pretextul identificării și protejării informațiilor clasificate.

În același timp, prin adoptarea deciziei care a impus limitarea accesului la aceste documente, nu s-a ținut cont de faptul că aceste documente au putut fi cercetate anterior anului 2002, chiar și ulterior, încălcându-se astfel cutuma care, în locul unor prevederi exprese, ține loc de lege. Legea 182/2002 produce efecte numai asupra actelor curente emise de instituțiile statului român după 2002, anul în care a fost adoptată acea lege. Sechestrarea sine die a documentelor clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României, indiferent de perioadă sau creator, reprezintă un simplu reflex totalitar.

Deși în legea 182/2002 se afirmă că, în cazul unui conflict între normele interne privind protecția informațiilor clasificate și normele NATO, vor avea prioritate normele NATO, nu s-a ținut cont de procedura de declasificare prevăzută de aceste norme. Arhivistul NATO are obligația de a declasifica documentele, uneori și înainte de îndeplinirea termenului de 30 de ani, dacă există un interes legitim. Or, un astfel de termen s-a împlinit pentru toate documentele clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României. Arhivistul este singurul care are dreptul de a aprecia valoarea istorică a documentelor care se pot declasifica. Subliniem însă că Arhivele Naționale ale României nu dețin documente clasificate de nivel NATO, iar aplicarea prevederilor legii 182/2002 asupra acestor documente constituie o gravă eroare de interpretare. Singurele documente clasificate deținute sunt exclusiv cu valoare istorică. Multe dintre acestea au putut fi cercetate anterior, iar unele au fost și publicate, fără ca securitatea României să fie perturbată în vreun fel. De aceea, în gestionarea acestor documente trebuie să se țină cont de legea 16/1996, legea care reglementează activitatea CNSAS și legea nr. 53/2019.

Subliniem că decidenții au ignorat cu bună știință atât conținutul propriu-zis al documentelor, cât și alte reglementări în materie, cum ar fi Legea nr. 53/2019 privind unele măsuri pentru studierea istoriei comunităților evreiești din România. Potrivit articolului 1 al legii 53/2019, toate documentele referitoare la „comunităţile evreieşti şi/sau formele de organizare ale acestora, Cultul Mozaic, respectiv organizaţiile, societăţile, asociaţiile, aşezămintele, fundaţiile evreieşti/israelite/mozaice”, indiferent de creator, anul în care au fost create, conținut și locul de depozitare, sunt declasificate. Mai subliniem că nu s-a ținut cont nici de legea care reglementează activitatea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție unde nu doar că pot fi cercetate documente clasificate, create de instituțiile represive ale statului comunist, ci obținute și copii după acestea.

În cazul Arhivelor Naționale ale României, însă, au fost semnalate cazuri bizare, ale unor cercetători care, după ce au publicat documente similare cu cele eliberate de CNSAS, au fost reținuți și interogați de DIICOT. Nu doar cercetătorii au fost interogați și li s-au confiscat toate laptopurile, stickurile, hard diskurile etc., ci și unul dintre arhiviști. Al doilea arhivist avut în vizor a scăpat deoarece adresa de pe mandatul de percheziție era greșită. Apreciem că noile reglementări cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României reprezintă, de fapt, un atac la adresa libertăților fundamentale, limitându-se dreptul la informație, unul dintre drepturile constituționale fundamentale. În același timp, reprezintă un reflex care apropie România de regimurile dictatoriale, fără a se consolida cu adevărat capacitatea de apărare a țării. Crimele trecutului nu pot fi acoperite prin acte administrative, iar cei care încearcă aceasta, invocând diferite pretexte, cum ar fi cel al „asigurării respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate”, devin solidari cu cei care le-au comis și, implicit, responsabili.

Având în vedere toate aceste aspecte,

Solicităm revocarea deciziei Arhivelor Naționale ale României din 26 mai 2022, ridicarea oricăror restricții cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României și declasificarea de urgență a tuturor documentelor aflate în custodia acestei instituții, indiferent de creator, conținut și an.

Totodată, având în vedere informațiile vehiculate în spațiul public, referitoare la distrugerea unor documente clasificate în ultimii ani, solicităm Președintelui României, Parlamentului României, Guvernului României realizarea unei investigații, cu privire la incidentele semnalate de angajații Arhivelor Naționale.

Nu în ultimul rând, având în vedere asemenea incidente grotești, ce sunt departe de a fi singulare și care demonstrează, încă o dată, mentalitățile ce încă bântuie la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, precum și subfinanțarea cronică a Arhivelor Naționale, solicităm analizarea posibilității ieșirii Arhivelor de sub tutela acestui minister. Credem că este timpul să ne arătăm respectul cuvenit, față de documentele privitoare la istoria noastră, prin acordarea unui cadru instituțional adecvat Arhivelor Naționale și prin asigurarea unei finanțări corespunzătoare, care să stopeze degradarea continuă a documentelor parte a Fondului Arhivistic Național, petrecută în ultimii 30 de ani.

Semnatari

Alexandru D. Aioanei, C.S. Dr., Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași

Livia Ardelean, consilier superior, Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale

Flori Bălănescu, istoric, C.S. 3, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului

Philippe Henri Blasen, Institutul de Istorie "A.D. Xenopol", Academia Română, Iași

Mihail Bumbeș, istoric și activist, Miliția Spirituală

Mihail Burcea, istoric, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului

Alexandru-Murad Mironov, conf. univ., Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Elena Dragomir, cercetător, Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Nicolae Ioniță, istoric, CNSAS

Bogdan Jitea, istoric, IICCMER

Dumitru Lăcătușu, istoric, Centrul de Consultanță Istorică

Mara Mărginean, cercetător, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Academia Română

Silviu Miloiu, prof. univ. dr. habil., prorector Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Cosmin Năsui, istoric de artă, Postmodernism

Cosmin Popa, cercetător, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română

Cristian Vasile, cercetător, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română

Lista semnatarilor rămâne deschisă.

Noi nu verificăm dacă afirmațiile dintr-o petiție sunt adevărate, autorul este responsabil pentru ele. Dacă trimiteți acest formular, acesta este înregistrat, iar raportul este închis automat fără nicio acțiune; decizia este trimisă la adresa dumneavoastră de e-mail.

Puteți să începeți propria petiție cu informațiile pe care le considerați corecte sau să contactați autorul.

O afirmație falsă despre o persoană sau o organizație identificabilă reprezintă defăimare, iar noi acționăm în astfel de cazuri.

Continuați: raportați defăimarea

Despre cine este conținutul?
Persoana despre care este conținutul este un politician, un factor de decizie sau o altă persoană publică?
Ce critică conținutul?

Critica publică la adresa modului în care un politician sau un factor de decizie acționează în calitate publică este permisă, inclusiv atunci când evenimentele sunt vechi. Faptul că o situație este veche nu reprezintă, în sine, un motiv pentru eliminare. Putem totuși să acționăm în cazul unei afirmații false despre persoană sau al unui conținut altfel ilegal.

Dacă situația este veche sau nu mai este de actualitate, cel mai bine este să contactați direct autorul petiției. Autorul poate elimina petiția din orice motiv; noi nu putem.

Persoana despre care este conținutul este un politician, un factor de decizie sau o altă persoană publică?
Ce critică conținutul?

Critica publică la adresa modului în care un politician sau un factor de decizie acționează în calitate publică este permisă, inclusiv atunci când evenimentele sunt vechi. Faptul că o situație este veche nu reprezintă, în sine, un motiv pentru eliminare. Putem totuși să acționăm în cazul unei afirmații false despre persoană sau al unui conținut altfel ilegal.

Dacă situația este veche sau nu mai este de actualitate, cel mai bine este să contactați direct autorul petiției. Autorul poate elimina petiția din orice motiv; noi nu putem.

Noi nu verificăm dacă afirmațiile dintr-o petiție sunt adevărate, autorul este responsabil pentru ele. Acționăm în cazul unei afirmații false atunci când aceasta privește o persoană sau o organizație identificabilă. Dacă pur și simplu nu sunteți de acord cu afirmația, puteți începe propria petiție sau puteți contacta autorul.

Dați clic pe propozițiile false din textul petiției.

Care pasaj exact reprezintă discurs instigator la ură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact face apel la violență? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact glorifică sau instigă la terorism? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact hărțuiește sau intimidează pe cineva? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact divulgă informații private? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact acuză pe cineva de o infracțiune? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact face apel la pedeapsa cu moartea sau la tortură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Propozițiile alăturate sunt grupate într-o singură afirmație. Dați clic din nou pe o propoziție pentru a o elimina.

Scrisoare deschisă privind accesul istoricilor la documente din Arhivele Naționale

Scrisoare deschisă adresată

Președintelui României

Parlamentului României

Guvernului României

Arhivelor Naționale ale României

Subsemnații, istorici, cercetători, arhiviști și cetățeni preocupați de soarta arhivelor, protestăm împotriva deciziei administrative adoptate de Arhivele Naționale ale României, prin care se limitează accesul liber și neîngrădit, la documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic Național. Cerem revocarea acestei decizii și declasificarea documentelor gestionate de Arhivele Naționale ale României, precum și a documentelor cu valoare istorică, deținute de instituțiile statului, pentru care s-a împlinit termenul de 30 de ani de la crearea lor.

La 26 mai 2022, pe website-ul Arhivelor Naționale ale României, a fost postat un comunicat, prin care s-a anunțat faptul că, începând de la această dată, toate documentele solicitate sălilor de studiu ale Arhivelor vor trece printr-un filtru al cenzurii, urmărindu-se oprirea accesului la informațiile clasificate, indiferent de creator, conținut și anul în care au fost create aceste documente, totul desfășurându-se sub pretextul „respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate”. S-a mai menționat și posibilitatea ca unele dintre dosare să nu mai ajungă la cercetători.

Consecințele acestei decizii sunt limitarea accesului istoricilor și cetățenilor la informațiile istorice și la cele de interes public. Precizăm că toate aceste documente nu prezintă vreun risc pentru securitatea României, ele fiind create înainte de 1989, iar unele în perioada celui de-al Doilea Război Mondial sau chiar și mai înainte. Multe dintre aceste documente conțin date și informații despre crimele și ilegalitățile comise de regimurile dictatoriale, care s-au succedat în România, în decursul secolului XX. Trebuie subliniat faptul că regimul comunist a fost condamnat oficial în România, în 2006, iar în Raportul Final al COMISIEI PREZIDENŢIALE PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA a fost definit drept „ilegitim și criminal”.

Precizăm că articolul 24 al Legii 182/2002 prevede că nu pot fi clasificate, ca secrete de stat, informații, date sau documente „în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării altor interese legitime” și nici documentele referitoare „la o cercetare științifică fundamentală”, care nu au „o legătură justificată cu securitatea națională”.

În același timp, Constituția României stipulează că „cenzura, de orice fel, este interzisă”, principiu care, în opinia noastră, este încălcat de recenta decizie administrativă a Arhivelor Naționale ale României. Apreciem că principalul efect juridic al acestei măsuri este generalizarea unei forme de cenzură, asupra tuturor dosarelor solicitate la sălile de studiu, odată cu filtrarea acestor materiale arhivistice și apariția posibilității ca unele dintre ele să nu mai ajungă la cercetător.

Pe de altă parte, arhivele predate de creatori Arhivelor Naționale ale României au intrat, în momentul predării lor, în circuitul informațiilor publice, devenind informații de interes public pentru cetățeni. Subliniem că Legea 182/2002 interzice clasificarea informațiilor de interes public. Mai precizăm faptul că, odată intrate în depozitele ANR, documentele respective, indiferent de caracterul lor, devin parte a Fondului Arhivistic Național, iar singurul act normativ care trebuie să guverneze accesul la acestea este Legea 16/1996. Având în vedere momentul în care a fost adoptată, și această lege trebuie revizuită, astfel încât nicio prevedere a ei să nu fie interpretată în sensul restrângerii unor drepturi și libertăți ale cetățenilor. Totodată, pentru a evita orice altă interpretare contrară, viitoarea lege a arhivelor ar trebui să reglementeze și regimul documentelor clasificate intrate în custodia Arhivelor Naționale ale României, prevăzând declasificarea lor automată, fără niciun alt demers suplimentar.

Sperăm că actuala conducere a Arhivelor Naționale ale României va fi mai receptivă la semnalele de alarmă lansate de arhiviști, care au comunicat publicului distrugerea unor documente clasificate deținute de unele instituții locale sau centrale. Conducerea ANR ar trebui să denunţe impunerea unor decizii prin care se limitează dreptul constituțional la informație și se cenzurează activitatea de cercetare istorică. Așteptăm, din partea conducerii ANR, să găsească soluții, pentru declasificarea documentelor gestionate sau, cel puțin, să nu-și însușească punctele de vedere ale unor organisme, care nu au nimic în comun cu cercetarea istorică și arhivistica. Până la urmă, de la DGPI, succesoarea fostei Securități a Municipiului București, nu puteam avea niciun fel de pretenții, dar Arhivele Naționale nu se află în subordinea DGPI, iar din partea funcționarilor publici aflați la conducerea lor ne așteptam să apere legea, care guvernează domeniul arhivelor din România, și nu să accepte reînființarea Fondului Documente Secrete, din perioada regimului comunist.

Totodată, este inexplicabil cum de mai sunt păstrate, în categoria informațiilor clasificate, informații precum: nivelul de trai al muncitorilor în anii 1950, politicile represive adoptate de regimul comunist, în contextul Revoluției maghiare din 1956, exportul de vin în URSS, actele elaborate de cabinetele unor miniștri comuniști etc. Arhivele Naționale ale României ar fi trebuit să inițieze, de multă vreme, declasificarea documentelor cu valoare istorică, pe care le au în gestiune, precum și să se opună tendințelor de limitare și restrângere a cercetării istorice, sub pretextul identificării și protejării informațiilor clasificate.

În același timp, prin adoptarea deciziei care a impus limitarea accesului la aceste documente, nu s-a ținut cont de faptul că aceste documente au putut fi cercetate anterior anului 2002, chiar și ulterior, încălcându-se astfel cutuma care, în locul unor prevederi exprese, ține loc de lege. Legea 182/2002 produce efecte numai asupra actelor curente emise de instituțiile statului român după 2002, anul în care a fost adoptată acea lege. Sechestrarea sine die a documentelor clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României, indiferent de perioadă sau creator, reprezintă un simplu reflex totalitar.

Deși în legea 182/2002 se afirmă că, în cazul unui conflict între normele interne privind protecția informațiilor clasificate și normele NATO, vor avea prioritate normele NATO, nu s-a ținut cont de procedura de declasificare prevăzută de aceste norme. Arhivistul NATO are obligația de a declasifica documentele, uneori și înainte de îndeplinirea termenului de 30 de ani, dacă există un interes legitim. Or, un astfel de termen s-a împlinit pentru toate documentele clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României. Arhivistul este singurul care are dreptul de a aprecia valoarea istorică a documentelor care se pot declasifica. Subliniem însă că Arhivele Naționale ale României nu dețin documente clasificate de nivel NATO, iar aplicarea prevederilor legii 182/2002 asupra acestor documente constituie o gravă eroare de interpretare. Singurele documente clasificate deținute sunt exclusiv cu valoare istorică. Multe dintre acestea au putut fi cercetate anterior, iar unele au fost și publicate, fără ca securitatea României să fie perturbată în vreun fel. De aceea, în gestionarea acestor documente trebuie să se țină cont de legea 16/1996, legea care reglementează activitatea CNSAS și legea nr. 53/2019.

Subliniem că decidenții au ignorat cu bună știință atât conținutul propriu-zis al documentelor, cât și alte reglementări în materie, cum ar fi Legea nr. 53/2019 privind unele măsuri pentru studierea istoriei comunităților evreiești din România. Potrivit articolului 1 al legii 53/2019, toate documentele referitoare la „comunităţile evreieşti şi/sau formele de organizare ale acestora, Cultul Mozaic, respectiv organizaţiile, societăţile, asociaţiile, aşezămintele, fundaţiile evreieşti/israelite/mozaice”, indiferent de creator, anul în care au fost create, conținut și locul de depozitare, sunt declasificate. Mai subliniem că nu s-a ținut cont nici de legea care reglementează activitatea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție unde nu doar că pot fi cercetate documente clasificate, create de instituțiile represive ale statului comunist, ci obținute și copii după acestea.

În cazul Arhivelor Naționale ale României, însă, au fost semnalate cazuri bizare, ale unor cercetători care, după ce au publicat documente similare cu cele eliberate de CNSAS, au fost reținuți și interogați de DIICOT. Nu doar cercetătorii au fost interogați și li s-au confiscat toate laptopurile, stickurile, hard diskurile etc., ci și unul dintre arhiviști. Al doilea arhivist avut în vizor a scăpat deoarece adresa de pe mandatul de percheziție era greșită. Apreciem că noile reglementări cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României reprezintă, de fapt, un atac la adresa libertăților fundamentale, limitându-se dreptul la informație, unul dintre drepturile constituționale fundamentale. În același timp, reprezintă un reflex care apropie România de regimurile dictatoriale, fără a se consolida cu adevărat capacitatea de apărare a țării. Crimele trecutului nu pot fi acoperite prin acte administrative, iar cei care încearcă aceasta, invocând diferite pretexte, cum ar fi cel al „asigurării respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate”, devin solidari cu cei care le-au comis și, implicit, responsabili.

Având în vedere toate aceste aspecte,

Solicităm revocarea deciziei Arhivelor Naționale ale României din 26 mai 2022, ridicarea oricăror restricții cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României și declasificarea de urgență a tuturor documentelor aflate în custodia acestei instituții, indiferent de creator, conținut și an.

Totodată, având în vedere informațiile vehiculate în spațiul public, referitoare la distrugerea unor documente clasificate în ultimii ani, solicităm Președintelui României, Parlamentului României, Guvernului României realizarea unei investigații, cu privire la incidentele semnalate de angajații Arhivelor Naționale.

Nu în ultimul rând, având în vedere asemenea incidente grotești, ce sunt departe de a fi singulare și care demonstrează, încă o dată, mentalitățile ce încă bântuie la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, precum și subfinanțarea cronică a Arhivelor Naționale, solicităm analizarea posibilității ieșirii Arhivelor de sub tutela acestui minister. Credem că este timpul să ne arătăm respectul cuvenit, față de documentele privitoare la istoria noastră, prin acordarea unui cadru instituțional adecvat Arhivelor Naționale și prin asigurarea unei finanțări corespunzătoare, care să stopeze degradarea continuă a documentelor parte a Fondului Arhivistic Național, petrecută în ultimii 30 de ani.

Semnatari

Alexandru D. Aioanei, C.S. Dr., Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași

Livia Ardelean, consilier superior, Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale

Flori Bălănescu, istoric, C.S. 3, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului

Philippe Henri Blasen, Institutul de Istorie "A.D. Xenopol", Academia Română, Iași

Mihail Bumbeș, istoric și activist, Miliția Spirituală

Mihail Burcea, istoric, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului

Alexandru-Murad Mironov, conf. univ., Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Elena Dragomir, cercetător, Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Nicolae Ioniță, istoric, CNSAS

Bogdan Jitea, istoric, IICCMER

Dumitru Lăcătușu, istoric, Centrul de Consultanță Istorică

Mara Mărginean, cercetător, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Academia Română

Silviu Miloiu, prof. univ. dr. habil., prorector Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Cosmin Năsui, istoric de artă, Postmodernism

Cosmin Popa, cercetător, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română

Cristian Vasile, cercetător, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română

Lista semnatarilor rămâne deschisă.

Dați clic pe propozițiile false din textul petiției.

Care pasaj exact reprezintă discurs instigator la ură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact divulgă informații private? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact reprezintă conținut terorist sau extremist? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Propozițiile alăturate sunt grupate într-o singură afirmație. Dați clic din nou pe o propoziție pentru a o elimina.

Scrisoare deschisă privind accesul istoricilor la documente din Arhivele Naționale

Scrisoare deschisă adresată

Președintelui României

Parlamentului României

Guvernului României

Arhivelor Naționale ale României

Subsemnații, istorici, cercetători, arhiviști și cetățeni preocupați de soarta arhivelor, protestăm împotriva deciziei administrative adoptate de Arhivele Naționale ale României, prin care se limitează accesul liber și neîngrădit, la documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic Național. Cerem revocarea acestei decizii și declasificarea documentelor gestionate de Arhivele Naționale ale României, precum și a documentelor cu valoare istorică, deținute de instituțiile statului, pentru care s-a împlinit termenul de 30 de ani de la crearea lor.

La 26 mai 2022, pe website-ul Arhivelor Naționale ale României, a fost postat un comunicat, prin care s-a anunțat faptul că, începând de la această dată, toate documentele solicitate sălilor de studiu ale Arhivelor vor trece printr-un filtru al cenzurii, urmărindu-se oprirea accesului la informațiile clasificate, indiferent de creator, conținut și anul în care au fost create aceste documente, totul desfășurându-se sub pretextul „respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate”. S-a mai menționat și posibilitatea ca unele dintre dosare să nu mai ajungă la cercetători.

Consecințele acestei decizii sunt limitarea accesului istoricilor și cetățenilor la informațiile istorice și la cele de interes public. Precizăm că toate aceste documente nu prezintă vreun risc pentru securitatea României, ele fiind create înainte de 1989, iar unele în perioada celui de-al Doilea Război Mondial sau chiar și mai înainte. Multe dintre aceste documente conțin date și informații despre crimele și ilegalitățile comise de regimurile dictatoriale, care s-au succedat în România, în decursul secolului XX. Trebuie subliniat faptul că regimul comunist a fost condamnat oficial în România, în 2006, iar în Raportul Final al COMISIEI PREZIDENŢIALE PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA a fost definit drept „ilegitim și criminal”.

Precizăm că articolul 24 al Legii 182/2002 prevede că nu pot fi clasificate, ca secrete de stat, informații, date sau documente „în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării altor interese legitime” și nici documentele referitoare „la o cercetare științifică fundamentală”, care nu au „o legătură justificată cu securitatea națională”.

În același timp, Constituția României stipulează că „cenzura, de orice fel, este interzisă”, principiu care, în opinia noastră, este încălcat de recenta decizie administrativă a Arhivelor Naționale ale României. Apreciem că principalul efect juridic al acestei măsuri este generalizarea unei forme de cenzură, asupra tuturor dosarelor solicitate la sălile de studiu, odată cu filtrarea acestor materiale arhivistice și apariția posibilității ca unele dintre ele să nu mai ajungă la cercetător.

Pe de altă parte, arhivele predate de creatori Arhivelor Naționale ale României au intrat, în momentul predării lor, în circuitul informațiilor publice, devenind informații de interes public pentru cetățeni. Subliniem că Legea 182/2002 interzice clasificarea informațiilor de interes public. Mai precizăm faptul că, odată intrate în depozitele ANR, documentele respective, indiferent de caracterul lor, devin parte a Fondului Arhivistic Național, iar singurul act normativ care trebuie să guverneze accesul la acestea este Legea 16/1996. Având în vedere momentul în care a fost adoptată, și această lege trebuie revizuită, astfel încât nicio prevedere a ei să nu fie interpretată în sensul restrângerii unor drepturi și libertăți ale cetățenilor. Totodată, pentru a evita orice altă interpretare contrară, viitoarea lege a arhivelor ar trebui să reglementeze și regimul documentelor clasificate intrate în custodia Arhivelor Naționale ale României, prevăzând declasificarea lor automată, fără niciun alt demers suplimentar.

Sperăm că actuala conducere a Arhivelor Naționale ale României va fi mai receptivă la semnalele de alarmă lansate de arhiviști, care au comunicat publicului distrugerea unor documente clasificate deținute de unele instituții locale sau centrale. Conducerea ANR ar trebui să denunţe impunerea unor decizii prin care se limitează dreptul constituțional la informație și se cenzurează activitatea de cercetare istorică. Așteptăm, din partea conducerii ANR, să găsească soluții, pentru declasificarea documentelor gestionate sau, cel puțin, să nu-și însușească punctele de vedere ale unor organisme, care nu au nimic în comun cu cercetarea istorică și arhivistica. Până la urmă, de la DGPI, succesoarea fostei Securități a Municipiului București, nu puteam avea niciun fel de pretenții, dar Arhivele Naționale nu se află în subordinea DGPI, iar din partea funcționarilor publici aflați la conducerea lor ne așteptam să apere legea, care guvernează domeniul arhivelor din România, și nu să accepte reînființarea Fondului Documente Secrete, din perioada regimului comunist.

Totodată, este inexplicabil cum de mai sunt păstrate, în categoria informațiilor clasificate, informații precum: nivelul de trai al muncitorilor în anii 1950, politicile represive adoptate de regimul comunist, în contextul Revoluției maghiare din 1956, exportul de vin în URSS, actele elaborate de cabinetele unor miniștri comuniști etc. Arhivele Naționale ale României ar fi trebuit să inițieze, de multă vreme, declasificarea documentelor cu valoare istorică, pe care le au în gestiune, precum și să se opună tendințelor de limitare și restrângere a cercetării istorice, sub pretextul identificării și protejării informațiilor clasificate.

În același timp, prin adoptarea deciziei care a impus limitarea accesului la aceste documente, nu s-a ținut cont de faptul că aceste documente au putut fi cercetate anterior anului 2002, chiar și ulterior, încălcându-se astfel cutuma care, în locul unor prevederi exprese, ține loc de lege. Legea 182/2002 produce efecte numai asupra actelor curente emise de instituțiile statului român după 2002, anul în care a fost adoptată acea lege. Sechestrarea sine die a documentelor clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României, indiferent de perioadă sau creator, reprezintă un simplu reflex totalitar.

Deși în legea 182/2002 se afirmă că, în cazul unui conflict între normele interne privind protecția informațiilor clasificate și normele NATO, vor avea prioritate normele NATO, nu s-a ținut cont de procedura de declasificare prevăzută de aceste norme. Arhivistul NATO are obligația de a declasifica documentele, uneori și înainte de îndeplinirea termenului de 30 de ani, dacă există un interes legitim. Or, un astfel de termen s-a împlinit pentru toate documentele clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României. Arhivistul este singurul care are dreptul de a aprecia valoarea istorică a documentelor care se pot declasifica. Subliniem însă că Arhivele Naționale ale României nu dețin documente clasificate de nivel NATO, iar aplicarea prevederilor legii 182/2002 asupra acestor documente constituie o gravă eroare de interpretare. Singurele documente clasificate deținute sunt exclusiv cu valoare istorică. Multe dintre acestea au putut fi cercetate anterior, iar unele au fost și publicate, fără ca securitatea României să fie perturbată în vreun fel. De aceea, în gestionarea acestor documente trebuie să se țină cont de legea 16/1996, legea care reglementează activitatea CNSAS și legea nr. 53/2019.

Subliniem că decidenții au ignorat cu bună știință atât conținutul propriu-zis al documentelor, cât și alte reglementări în materie, cum ar fi Legea nr. 53/2019 privind unele măsuri pentru studierea istoriei comunităților evreiești din România. Potrivit articolului 1 al legii 53/2019, toate documentele referitoare la „comunităţile evreieşti şi/sau formele de organizare ale acestora, Cultul Mozaic, respectiv organizaţiile, societăţile, asociaţiile, aşezămintele, fundaţiile evreieşti/israelite/mozaice”, indiferent de creator, anul în care au fost create, conținut și locul de depozitare, sunt declasificate. Mai subliniem că nu s-a ținut cont nici de legea care reglementează activitatea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție unde nu doar că pot fi cercetate documente clasificate, create de instituțiile represive ale statului comunist, ci obținute și copii după acestea.

În cazul Arhivelor Naționale ale României, însă, au fost semnalate cazuri bizare, ale unor cercetători care, după ce au publicat documente similare cu cele eliberate de CNSAS, au fost reținuți și interogați de DIICOT. Nu doar cercetătorii au fost interogați și li s-au confiscat toate laptopurile, stickurile, hard diskurile etc., ci și unul dintre arhiviști. Al doilea arhivist avut în vizor a scăpat deoarece adresa de pe mandatul de percheziție era greșită. Apreciem că noile reglementări cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României reprezintă, de fapt, un atac la adresa libertăților fundamentale, limitându-se dreptul la informație, unul dintre drepturile constituționale fundamentale. În același timp, reprezintă un reflex care apropie România de regimurile dictatoriale, fără a se consolida cu adevărat capacitatea de apărare a țării. Crimele trecutului nu pot fi acoperite prin acte administrative, iar cei care încearcă aceasta, invocând diferite pretexte, cum ar fi cel al „asigurării respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate”, devin solidari cu cei care le-au comis și, implicit, responsabili.

Având în vedere toate aceste aspecte,

Solicităm revocarea deciziei Arhivelor Naționale ale României din 26 mai 2022, ridicarea oricăror restricții cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României și declasificarea de urgență a tuturor documentelor aflate în custodia acestei instituții, indiferent de creator, conținut și an.

Totodată, având în vedere informațiile vehiculate în spațiul public, referitoare la distrugerea unor documente clasificate în ultimii ani, solicităm Președintelui României, Parlamentului României, Guvernului României realizarea unei investigații, cu privire la incidentele semnalate de angajații Arhivelor Naționale.

Nu în ultimul rând, având în vedere asemenea incidente grotești, ce sunt departe de a fi singulare și care demonstrează, încă o dată, mentalitățile ce încă bântuie la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, precum și subfinanțarea cronică a Arhivelor Naționale, solicităm analizarea posibilității ieșirii Arhivelor de sub tutela acestui minister. Credem că este timpul să ne arătăm respectul cuvenit, față de documentele privitoare la istoria noastră, prin acordarea unui cadru instituțional adecvat Arhivelor Naționale și prin asigurarea unei finanțări corespunzătoare, care să stopeze degradarea continuă a documentelor parte a Fondului Arhivistic Național, petrecută în ultimii 30 de ani.

Semnatari

Alexandru D. Aioanei, C.S. Dr., Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași

Livia Ardelean, consilier superior, Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale

Flori Bălănescu, istoric, C.S. 3, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului

Philippe Henri Blasen, Institutul de Istorie "A.D. Xenopol", Academia Română, Iași

Mihail Bumbeș, istoric și activist, Miliția Spirituală

Mihail Burcea, istoric, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului

Alexandru-Murad Mironov, conf. univ., Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Elena Dragomir, cercetător, Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Nicolae Ioniță, istoric, CNSAS

Bogdan Jitea, istoric, IICCMER

Dumitru Lăcătușu, istoric, Centrul de Consultanță Istorică

Mara Mărginean, cercetător, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Academia Română

Silviu Miloiu, prof. univ. dr. habil., prorector Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Cosmin Năsui, istoric de artă, Postmodernism

Cosmin Popa, cercetător, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română

Cristian Vasile, cercetător, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română

Lista semnatarilor rămâne deschisă.

Folosim acest lucru pentru a confirma primirea raportului dvs. și pentru a vă comunica rezultatul.
Raportez
Ce solicitați? Puteți alege mai multe opțiuni.
Ne permiteți să transmitem solicitarea dumneavoastră autorului petiției? Autorul poate elimina petiția din orice motiv și poate răspunde la solicitare mai repede decât moderatorii noștri.
Ne permiteți să transmitem solicitarea dumneavoastră autorului petiției? Autorul poate elimina petiția din orice motiv și poate răspunde la solicitare mai repede decât moderatorii noștri.
Ne permiteți să transmitem solicitarea dumneavoastră autorului petiției? Autorul poate elimina petiția din orice motiv și poate răspunde la solicitare mai repede decât moderatorii noștri.

Petițiile semnalate sunt analizate de echipa noastră pentru a stabili dacă încalcă Termenii și condițiile noastre sau Regulile comunității noastre.




Publicitate plătită

Petitieonline.com va promova această petiție pentru 3,000 de persoane.

Aflați mai multe informații...

Alege-ți bugetul
Metoda de plată
PayPalGoogle PayApple PayCard bancar

Alegeți o metodă de plată pentru a continua.