Petitieonline.com

Raportați o petiție

Salvați manuscrisele lui Eliade!

Petițiile exprimă opinii. A nu fi de acord cu o petiție sau a considera că este inutilă nu reprezintă un motiv de raportare, iar astfel de rapoarte sunt închise automat. Raportați o petiție numai dacă încalcă legea sau Regulile noastre comunitare, de exemplu discurs instigator la ură, defăimarea unei persoane sau organizații, publicarea de informații private ori fraudă. Noi nu verificăm dacă afirmațiile dintr-o petiție sunt adevărate, autorul este responsabil pentru ele.

Acest raport ajunge la persoanele care administrează acest site, nu la autorul petiției și nici la vreo autoritate. Dacă aveți o întrebare sau un feedback pentru autor, trimiteți-i un mesaj.

Puteți redacta raportul dumneavoastră în engleză? Astfel îl putem prelucra mai repede, deoarece nu mai trebuie să comandăm o traducere.
De ce raportați acest lucru?
Ce este în neregulă cu numele?
Vă rugăm să ne spuneți în câmpul de text de mai jos ce vă face să credeți acest lucru.

Petițiile exprimă opinii. A nu fi de acord cu o petiție sau a considera că este inutilă nu reprezintă un motiv de raportare, iar noi nu eliminăm petițiile doar pentru că oamenii se opun acestora.

Dacă trimiteți acest formular, dezacordul dumneavoastră este înregistrat, iar raportul este închis automat fără nicio acțiune; decizia este trimisă la adresa dumneavoastră de e-mail. Dacă conținutul încalcă legea sau Regulile noastre comunitare, alegeți în schimb opțiunea de mai sus.

Puteți, de asemenea, să începeți propria petiție sau să contactați autorul.

Afirmația falsă vă privește pe dumneavoastră, organizația dumneavoastră sau o altă persoană ori organizație identificabilă?

Care pasaj este fals? Puteți face clic pe mai multe propoziții din textul petiției și ne puteți spune pentru fiecare ce este adevărat. Acest lucru este opțional.

Propozițiile alăturate sunt grupate într-o singură afirmație. Dați clic din nou pe o propoziție pentru a o elimina.

Salvați manuscrisele lui Eliade!

Salvați manuscrisele lui Eliade!

O licitație de manuscrise aparținând lui Mircea Eliade a fost anunțată recent de o nouă casă de licitații din București, la 16 decembrie 2019, cuprinzând pentru prima dată un lot semnificativ de piese manuscrise din colecția lui Mircea Handoca (1929-2015).

Cu ramificații în întreaga istorie intelectuală a ultimului secol, catalogul manuscriselor Eliade scoase deja la vânzare poate fi consultat aici:​https://historic.ro/CatalogPDF/Licitatii-luna-decembrie_Preview.pdf​

Alte manuscrise Eliade din același fond Handoca au fost înstrăinate după moartea sa prin alte licitații: https://www.artmark.ro/search?query=eliade

Această circumstanță este inacceptabilă, revoltătoare – și profund dăunătoare pentru cultura română. Așa cum este cunoscut, fondul de manuscrise primite de M. Handoca de-a lungul timpului de la Eliade și de la familia sa bucureșteană cuprinde mii de pagini manuscrise, cu precădere din anii 1920-1940, dintre care cele mai multe nu au fost niciodată consultate de altcineva și niciodată editate corespunzător, iar unele au rămas cu certitudine perfect inedite.

La 10 martie 1974, răspunzând proiectului de Opereschițat de prietenul său Constantin Noica pentru editarea sa în România, Mircea Eliade scria: „Cât sunt încăîn viață, nu se poate face nimic. După aceea, vom vedea...“. Într-adevăr, în timpul vieții lui, nu s-a putut face nimic, și prea puțin s-a făcut după 1989 în materie de editare critică, căci timp de trei decenii manuscrisele Eliade din țară nu au fost depuse în colecții publice, iar azi riscă să dispară în totalitate.

Cum am reacționa dacă mari clădiri de patrimoniu ar fi scoase la licitație cărămidă cu cărămidă? Poate fi cineva îndrituit să vândă sau să posede o bucată din Ateneu, când Ateneul însuși ar deveni o neclară amintire? Vechi de 45 de ani, acel „vom vedea“ al lui Eliade ne privește pe toți.

Istorici ai religiilor, indianiști, critici și istorici literari, istorici, filosofi și scriitori din București, Iași și Sibiu, cititori ai lui Eliade din generația formată după 1990, ne reunim și vă așteptăm alături de noi pentru a trage un semnal de alarmă: salvați manuscrisele lui Eliade!

Lipsa acestor manuscrise din fondurile publice de cercetare din România va fi letală oricărui proiect de editare și studiu aprofundat al unei opere cu ecouri universale. În materie de relevanță locală, europeană și globală, greul l-a făcut deja el: noi, astăzi, nu trebuie decât să ne adecvăm retrospectiv la cerințele minim obligatorii ale oricărei posterități semnificative. Să-i aducem și păstrăm manuscrisele în fonduri publice și să-i citim și edităm opera în acord cu evoluțiile din istoria generală și comparată a religiilor, precum și din istoria literară, culturală și intelectuală contemporană.

Ideal, aceste manuscrise ar trebui să se regăsească în patrimoniul Academiei Române, acolo unde Eliade însuși a consultat manuscrisele necesare ediției sale din opera lui Hasdeu și unde funcționează Institutul român de Istorie a Religiilor, în cadrul căruia a și fost elaborată o primă ediție critică a unei opere științifice a lui Eliade (Yoga, 1936 | 2016) în lume, probând necesitatea și dificultățile unei atari întreprinderi. Este revoltătoare și inacceptabilă perspectiva ca majoritatea manuscriselor românești ale lui Eliade să se dezintegreze și să se risipească pentru totdeauna.

Înstrăinarea inexorabilă a acestor manuscrise – precum a manuscriselor lui Enescu sau Cioran – ne va lipsi pentru totdeauna de originile, semnificația și pedagogia unei opere devenite universale, așa cum a fost ea începută pe o străduță din Piața Rosetti, despre care azi putem citi și conversa în toate limbile de cultură și pe toate continentele.

Trebuie așadar acționat rapid, concertat și eficient pentru a recupera toate manuscrisele Eliade.

O umilitoare tristețe: cineva care a încercat în întreaga lui operă să reunească toate culturile lumii să nu aibă măcar toate manuscrisele sale românești reunite într-un singur loc.

Oare există încă instituții publice naționale și binefăcători individuali care pot salva acest prim lot de manuscrise Eliade prin a-l cumpăra și a-l depune într-un fond public de manuscrise, așa cum toate celalalte manuscrise din arhiva M. Handoca s-ar cuveni să fie?

Dacă nu există, atunci e interzis să ne mai plângem vreodată de soarta și starea culturii române. Cum o ținem, așa o avem.

Cătălin Cioabă, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Cosmin Ciotloș, Facultatea de Litere, Universitatea din București

Eugen Ciurtin, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, București | Mahidol University, Bangkok

Bogdan Crețu, Institutul de Filologie Română „A. Philippide“, Academia Română | Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași

Dana Jalobeanu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București | Institutul de Cercetare al Universității din București

Bogdan Tătaru-Cazaban, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, București

Radu Vancu, Facultatea de Litere și Arte, Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu | PEN România

Noi nu verificăm dacă afirmațiile dintr-o petiție sunt adevărate, autorul este responsabil pentru ele. Dacă trimiteți acest formular, acesta este înregistrat, iar raportul este închis automat fără nicio acțiune; decizia este trimisă la adresa dumneavoastră de e-mail.

Puteți să începeți propria petiție cu informațiile pe care le considerați corecte sau să contactați autorul.

O afirmație falsă despre o persoană sau o organizație identificabilă reprezintă defăimare, iar noi acționăm în astfel de cazuri.

Continuați: raportați defăimarea

Despre cine este conținutul?
Persoana despre care este conținutul este un politician, un factor de decizie sau o altă persoană publică?
Ce critică conținutul?

Critica publică la adresa modului în care un politician sau un factor de decizie acționează în calitate publică este permisă, inclusiv atunci când evenimentele sunt vechi. Faptul că o situație este veche nu reprezintă, în sine, un motiv pentru eliminare. Putem totuși să acționăm în cazul unei afirmații false despre persoană sau al unui conținut altfel ilegal.

Dacă situația este veche sau nu mai este de actualitate, cel mai bine este să contactați direct autorul petiției. Autorul poate elimina petiția din orice motiv; noi nu putem.

Persoana despre care este conținutul este un politician, un factor de decizie sau o altă persoană publică?
Ce critică conținutul?

Critica publică la adresa modului în care un politician sau un factor de decizie acționează în calitate publică este permisă, inclusiv atunci când evenimentele sunt vechi. Faptul că o situație este veche nu reprezintă, în sine, un motiv pentru eliminare. Putem totuși să acționăm în cazul unei afirmații false despre persoană sau al unui conținut altfel ilegal.

Dacă situația este veche sau nu mai este de actualitate, cel mai bine este să contactați direct autorul petiției. Autorul poate elimina petiția din orice motiv; noi nu putem.

Noi nu verificăm dacă afirmațiile dintr-o petiție sunt adevărate, autorul este responsabil pentru ele. Acționăm în cazul unei afirmații false atunci când aceasta privește o persoană sau o organizație identificabilă. Dacă pur și simplu nu sunteți de acord cu afirmația, puteți începe propria petiție sau puteți contacta autorul.

Dați clic pe propozițiile false din textul petiției.

Care pasaj exact reprezintă discurs instigator la ură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact face apel la violență? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact glorifică sau instigă la terorism? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact hărțuiește sau intimidează pe cineva? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact divulgă informații private? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact acuză pe cineva de o infracțiune? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact face apel la pedeapsa cu moartea sau la tortură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Propozițiile alăturate sunt grupate într-o singură afirmație. Dați clic din nou pe o propoziție pentru a o elimina.

Salvați manuscrisele lui Eliade!

Salvați manuscrisele lui Eliade!

O licitație de manuscrise aparținând lui Mircea Eliade a fost anunțată recent de o nouă casă de licitații din București, la 16 decembrie 2019, cuprinzând pentru prima dată un lot semnificativ de piese manuscrise din colecția lui Mircea Handoca (1929-2015).

Cu ramificații în întreaga istorie intelectuală a ultimului secol, catalogul manuscriselor Eliade scoase deja la vânzare poate fi consultat aici:​https://historic.ro/CatalogPDF/Licitatii-luna-decembrie_Preview.pdf​

Alte manuscrise Eliade din același fond Handoca au fost înstrăinate după moartea sa prin alte licitații: https://www.artmark.ro/search?query=eliade

Această circumstanță este inacceptabilă, revoltătoare – și profund dăunătoare pentru cultura română. Așa cum este cunoscut, fondul de manuscrise primite de M. Handoca de-a lungul timpului de la Eliade și de la familia sa bucureșteană cuprinde mii de pagini manuscrise, cu precădere din anii 1920-1940, dintre care cele mai multe nu au fost niciodată consultate de altcineva și niciodată editate corespunzător, iar unele au rămas cu certitudine perfect inedite.

La 10 martie 1974, răspunzând proiectului de Opereschițat de prietenul său Constantin Noica pentru editarea sa în România, Mircea Eliade scria: „Cât sunt încăîn viață, nu se poate face nimic. După aceea, vom vedea...“. Într-adevăr, în timpul vieții lui, nu s-a putut face nimic, și prea puțin s-a făcut după 1989 în materie de editare critică, căci timp de trei decenii manuscrisele Eliade din țară nu au fost depuse în colecții publice, iar azi riscă să dispară în totalitate.

Cum am reacționa dacă mari clădiri de patrimoniu ar fi scoase la licitație cărămidă cu cărămidă? Poate fi cineva îndrituit să vândă sau să posede o bucată din Ateneu, când Ateneul însuși ar deveni o neclară amintire? Vechi de 45 de ani, acel „vom vedea“ al lui Eliade ne privește pe toți.

Istorici ai religiilor, indianiști, critici și istorici literari, istorici, filosofi și scriitori din București, Iași și Sibiu, cititori ai lui Eliade din generația formată după 1990, ne reunim și vă așteptăm alături de noi pentru a trage un semnal de alarmă: salvați manuscrisele lui Eliade!

Lipsa acestor manuscrise din fondurile publice de cercetare din România va fi letală oricărui proiect de editare și studiu aprofundat al unei opere cu ecouri universale. În materie de relevanță locală, europeană și globală, greul l-a făcut deja el: noi, astăzi, nu trebuie decât să ne adecvăm retrospectiv la cerințele minim obligatorii ale oricărei posterități semnificative. Să-i aducem și păstrăm manuscrisele în fonduri publice și să-i citim și edităm opera în acord cu evoluțiile din istoria generală și comparată a religiilor, precum și din istoria literară, culturală și intelectuală contemporană.

Ideal, aceste manuscrise ar trebui să se regăsească în patrimoniul Academiei Române, acolo unde Eliade însuși a consultat manuscrisele necesare ediției sale din opera lui Hasdeu și unde funcționează Institutul român de Istorie a Religiilor, în cadrul căruia a și fost elaborată o primă ediție critică a unei opere științifice a lui Eliade (Yoga, 1936 | 2016) în lume, probând necesitatea și dificultățile unei atari întreprinderi. Este revoltătoare și inacceptabilă perspectiva ca majoritatea manuscriselor românești ale lui Eliade să se dezintegreze și să se risipească pentru totdeauna.

Înstrăinarea inexorabilă a acestor manuscrise – precum a manuscriselor lui Enescu sau Cioran – ne va lipsi pentru totdeauna de originile, semnificația și pedagogia unei opere devenite universale, așa cum a fost ea începută pe o străduță din Piața Rosetti, despre care azi putem citi și conversa în toate limbile de cultură și pe toate continentele.

Trebuie așadar acționat rapid, concertat și eficient pentru a recupera toate manuscrisele Eliade.

O umilitoare tristețe: cineva care a încercat în întreaga lui operă să reunească toate culturile lumii să nu aibă măcar toate manuscrisele sale românești reunite într-un singur loc.

Oare există încă instituții publice naționale și binefăcători individuali care pot salva acest prim lot de manuscrise Eliade prin a-l cumpăra și a-l depune într-un fond public de manuscrise, așa cum toate celalalte manuscrise din arhiva M. Handoca s-ar cuveni să fie?

Dacă nu există, atunci e interzis să ne mai plângem vreodată de soarta și starea culturii române. Cum o ținem, așa o avem.

Cătălin Cioabă, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Cosmin Ciotloș, Facultatea de Litere, Universitatea din București

Eugen Ciurtin, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, București | Mahidol University, Bangkok

Bogdan Crețu, Institutul de Filologie Română „A. Philippide“, Academia Română | Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași

Dana Jalobeanu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București | Institutul de Cercetare al Universității din București

Bogdan Tătaru-Cazaban, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, București

Radu Vancu, Facultatea de Litere și Arte, Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu | PEN România

Dați clic pe propozițiile false din textul petiției.

Care pasaj exact reprezintă discurs instigator la ură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact divulgă informații private? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Care pasaj exact reprezintă conținut terorist sau extremist? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.

Propozițiile alăturate sunt grupate într-o singură afirmație. Dați clic din nou pe o propoziție pentru a o elimina.

Salvați manuscrisele lui Eliade!

Salvați manuscrisele lui Eliade!

O licitație de manuscrise aparținând lui Mircea Eliade a fost anunțată recent de o nouă casă de licitații din București, la 16 decembrie 2019, cuprinzând pentru prima dată un lot semnificativ de piese manuscrise din colecția lui Mircea Handoca (1929-2015).

Cu ramificații în întreaga istorie intelectuală a ultimului secol, catalogul manuscriselor Eliade scoase deja la vânzare poate fi consultat aici:​https://historic.ro/CatalogPDF/Licitatii-luna-decembrie_Preview.pdf​

Alte manuscrise Eliade din același fond Handoca au fost înstrăinate după moartea sa prin alte licitații: https://www.artmark.ro/search?query=eliade

Această circumstanță este inacceptabilă, revoltătoare – și profund dăunătoare pentru cultura română. Așa cum este cunoscut, fondul de manuscrise primite de M. Handoca de-a lungul timpului de la Eliade și de la familia sa bucureșteană cuprinde mii de pagini manuscrise, cu precădere din anii 1920-1940, dintre care cele mai multe nu au fost niciodată consultate de altcineva și niciodată editate corespunzător, iar unele au rămas cu certitudine perfect inedite.

La 10 martie 1974, răspunzând proiectului de Opereschițat de prietenul său Constantin Noica pentru editarea sa în România, Mircea Eliade scria: „Cât sunt încăîn viață, nu se poate face nimic. După aceea, vom vedea...“. Într-adevăr, în timpul vieții lui, nu s-a putut face nimic, și prea puțin s-a făcut după 1989 în materie de editare critică, căci timp de trei decenii manuscrisele Eliade din țară nu au fost depuse în colecții publice, iar azi riscă să dispară în totalitate.

Cum am reacționa dacă mari clădiri de patrimoniu ar fi scoase la licitație cărămidă cu cărămidă? Poate fi cineva îndrituit să vândă sau să posede o bucată din Ateneu, când Ateneul însuși ar deveni o neclară amintire? Vechi de 45 de ani, acel „vom vedea“ al lui Eliade ne privește pe toți.

Istorici ai religiilor, indianiști, critici și istorici literari, istorici, filosofi și scriitori din București, Iași și Sibiu, cititori ai lui Eliade din generația formată după 1990, ne reunim și vă așteptăm alături de noi pentru a trage un semnal de alarmă: salvați manuscrisele lui Eliade!

Lipsa acestor manuscrise din fondurile publice de cercetare din România va fi letală oricărui proiect de editare și studiu aprofundat al unei opere cu ecouri universale. În materie de relevanță locală, europeană și globală, greul l-a făcut deja el: noi, astăzi, nu trebuie decât să ne adecvăm retrospectiv la cerințele minim obligatorii ale oricărei posterități semnificative. Să-i aducem și păstrăm manuscrisele în fonduri publice și să-i citim și edităm opera în acord cu evoluțiile din istoria generală și comparată a religiilor, precum și din istoria literară, culturală și intelectuală contemporană.

Ideal, aceste manuscrise ar trebui să se regăsească în patrimoniul Academiei Române, acolo unde Eliade însuși a consultat manuscrisele necesare ediției sale din opera lui Hasdeu și unde funcționează Institutul român de Istorie a Religiilor, în cadrul căruia a și fost elaborată o primă ediție critică a unei opere științifice a lui Eliade (Yoga, 1936 | 2016) în lume, probând necesitatea și dificultățile unei atari întreprinderi. Este revoltătoare și inacceptabilă perspectiva ca majoritatea manuscriselor românești ale lui Eliade să se dezintegreze și să se risipească pentru totdeauna.

Înstrăinarea inexorabilă a acestor manuscrise – precum a manuscriselor lui Enescu sau Cioran – ne va lipsi pentru totdeauna de originile, semnificația și pedagogia unei opere devenite universale, așa cum a fost ea începută pe o străduță din Piața Rosetti, despre care azi putem citi și conversa în toate limbile de cultură și pe toate continentele.

Trebuie așadar acționat rapid, concertat și eficient pentru a recupera toate manuscrisele Eliade.

O umilitoare tristețe: cineva care a încercat în întreaga lui operă să reunească toate culturile lumii să nu aibă măcar toate manuscrisele sale românești reunite într-un singur loc.

Oare există încă instituții publice naționale și binefăcători individuali care pot salva acest prim lot de manuscrise Eliade prin a-l cumpăra și a-l depune într-un fond public de manuscrise, așa cum toate celalalte manuscrise din arhiva M. Handoca s-ar cuveni să fie?

Dacă nu există, atunci e interzis să ne mai plângem vreodată de soarta și starea culturii române. Cum o ținem, așa o avem.

Cătălin Cioabă, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Cosmin Ciotloș, Facultatea de Litere, Universitatea din București

Eugen Ciurtin, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, București | Mahidol University, Bangkok

Bogdan Crețu, Institutul de Filologie Română „A. Philippide“, Academia Română | Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași

Dana Jalobeanu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București | Institutul de Cercetare al Universității din București

Bogdan Tătaru-Cazaban, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, București

Radu Vancu, Facultatea de Litere și Arte, Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu | PEN România

Folosim acest lucru pentru a confirma primirea raportului dvs. și pentru a vă comunica rezultatul.
Raportez
Ce solicitați? Puteți alege mai multe opțiuni.
Ne permiteți să transmitem solicitarea dumneavoastră autorului petiției? Autorul poate elimina petiția din orice motiv și poate răspunde la solicitare mai repede decât moderatorii noștri.
Ne permiteți să transmitem solicitarea dumneavoastră autorului petiției? Autorul poate elimina petiția din orice motiv și poate răspunde la solicitare mai repede decât moderatorii noștri.
Ne permiteți să transmitem solicitarea dumneavoastră autorului petiției? Autorul poate elimina petiția din orice motiv și poate răspunde la solicitare mai repede decât moderatorii noștri.

Petițiile semnalate sunt analizate de echipa noastră pentru a stabili dacă încalcă Termenii și condițiile noastre sau Regulile comunității noastre.