#1794: Judex - Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re:

Stimate d-le''J'', revin dupa o perioada de absenta, timp in care am suferit o interventie chirurgicala ''de rutina''. Observ ca intre timp s-au cam dezlantuit spiritele, in special din partea conationalilor dumneavoastra, de data asta. In primul rind, l-as nominaliza pe acest Mitica, foarte cinic si plin de prejudecati, care crede ca asa rezolva ceva. Sint tentat sa-i raspund pe masura, dar momentan inca ma simt prea slabit ca s-o fac. Si prietenul Alex e putin cam radical, in conditiile in care eu il simt ca un tip inteligent, cu care s-ar putea discuta. In schimb, trebuie s-o spun ca sint mindru de prietenul ''Optimist'', care a postat niste comentarii pertinente, pline de argumente care ii fac cinste. Impresia mea este ca si dvs., in cazul lui, ati recunoscut ''meritele adversarului''. Nu in ultimul rind, trebuie s-o spun ca dvs. nu mi-ati inselat asteptarile, v-ati pastrat pozitia, dar intr-o maniera civilizata, apreciind argumentele, pentru care va felicit. Am vazut chiar ca ati lansat o invitatie pentru Optimist, la o intilnire ''tete a tete'', linga un vin bun, la care, daca s-ar materializa, as fi tentat sa particip si eu.                   Cu respect: V

Stimabile, regret că ai avut probleme de sănătate și îți doresc să te refaci cât mai grabnic.

Regret de asemenea că m-ai catalogat atât de nemilos. Într-o singură frază mi-ai adresat două epitete pe care consider că nu le merit. Cinic s-ar putea sa fiu, nu zi nu. Dar plin de prejudecăți?

Te rog sa te însănătoșești degrabă și să mă faci și pe mine să înțeleg în ce constă pertinența argumentelor Optimistului și , mai ales, cărui scop servesc ele.  Cu ce ne ajută pe noi, în cel de-al doilea deceniu al celui de-al treilea mileniu, să facem incursiuni în istoria medievală? La ce ne folosește să luăm de bune sau de rele cutare sau cutare statistică sau recensământ, să ne încrâncenăm în a ne etala suferințele sau frustrările? În mai puțin de un minut putem afla câți au fost maghiarii sau românii într-o anumită epocă într-un anumit loc. În minutul următor putem afla ce grozăvii au făptuit maghiarii sau românii în ultima jumătate de mileniu. Da, nu numai maghiarii au ucis români, ci și invers. Au maghiarizat maghiarii, au românizat românii, iar în ciuda acestui fapt și-au păstrat ființa națională și unii și alții.

Presupunând că atât maghiarii cât și românii își asumă o istorie de multe ori comună și vrășmașă, mă întreb și te întreb la ce bun aceste discuții interminabile în care se revine maladiv la o situație care ține de etapa socio-istorică numită feudalism? S-au mai scurs niște etape, au trecut niște secole, feudalismul a fost înlocuit de burghezie, a apărut o nouă orânduire care ne-a ”fericit” și pe noi toți, indiferent de naționalitate, religie, culoarea ochilor. Am scăpat și de comunism, am ajuns în epoca globalizării. Au avut loc niște revoluții industriale și altele culturale. Bref, omenirea a evoluat, arcul cu săgeți se mai folosește numai în sport, la fel și caii de călărie.

Cu toate acestea, care sunt învățămintele pe care le tragem din istoria asta comună?  Mă tem că nu cele mai sănătoase.

Admir răbdarea lui Judex și per-se-ve-ren-ța sa. Cinic cum sunt, mă tem că efectele nu vor fi pe măsura efortului și a energiei intelectuale investite. Și asta numai pentru că din incursiunile astea în trecut maghiarii rețin numai răul pe care l-au făcut românii, neasumându-și răul pe care l-au pricinuit ei înșiși inclusiv prin izolaționismul ăsta, prin ura față de români perpetuată de la o generație la alta. Se bucura cineva pe-aici că sunt mulți români care vorbesc ungurește și o lua ca pe o victorie. Se amăgește.  De nevoie sau din interes, învățăm maghiara, în speranța -deșartă- că vom ajunge să vă înțelegem și veți ajunge să ne înțelegeți.

Atât deocamdată, numai de bine să auzim.