Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Quoted post

Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim!

#46953 Re: Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim!

2016-05-25 21:26

#46952: Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim! - Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim! 

În cazul Oltchim suntem în ipoteza unei hotărâri judecătoreşti de confirmare a unui plan de reorganizare care este definitivă încă din septembrie 2015 (s-a respins inclusiv apelul fomulat de unul dintre creditori).

Într-o primă fază, în faţa judecătorului-sindic, a fost un creditor fiscal, respectiv ANAF, care a votat împotriva planului. Ulterior, s-a făcut un apel contra confirmării planului de unul dintre creditorii deţinuţi de stat, Electrica Furnizare.

Având în vedere aceste detalii (ele sunt publice şi notorii, deci nu trebuie probate, ci doar afirmate), precum şi chestiunile deja enunţate, se pune problema dacă un test al investitorului privat ar putea elucida anchetatorii asupra faptului că ar fi existat sau nu un ajutor de stat la Oltchim, concentrat în votul pozitiv al creditorilor publici asupra planului de reorganizare.

De precizat că acest plan a fost confirmat de mai mult de un an şi că este în derulare. Şi, în mod bizar pentru mulţi comentatori, inclusiv pentru oficialităţi, funcţionează. O anchetă a Comisiei post-factum are un caracter întrucâtva artificial.

De reamintit, de asemenea, că această confirmare a planului s-a făcut, printre altele, nu numai prin votul statului, ci şi printr-un vot cumulat a 5 categorii de creditori – toate aceste 5 categorii au votat pentru plan. Referitor la proporţia creanţelor care au votat pentru planul respectiv, e bine de ştiut că aceasta este mai mare de 87%. De altfel, sunt categorii de creditori care au votat chiar şi în proporţie de 100% în favoarea planului de reorganizare. Au votat pentru planul de reorganizare, în majoritate, chiar şi creditorii chirografari, cei care nu primesc nimic din procedura de reorganizare a Oltchim.

Din acest punct de vedere, testul investitorului privat trebuie să facă o comparaţie între motivaţiile pe care le-au avut aceşti creditori privaţi/investitori privaţi pentru a vota planul de reorganizare, respectiv motivaţiile autorităţilor publice/creditorilor publici, care au votat pentru planul de reorganizare.

Ținând cont şi de precizările anterioare, se poate observa că nu există absolut nici un motiv pentru a se considera că prin simplul vot al autorităţilor publice pentru planul de reorganizare, care a însemnat şi o ştergere de datorie, s-ar fi acordat un ajutor de stat acestei societăţi. Se poate considera că este o exagerare chiar şi formula din decizia de declanşare a investigaţiei Comisiei cu privire la un eventual ajutor de stat la Oltchim conform căreia ”planul de reorganizare ar fi trebuit să fie o restructurare care ar fi trebuit să fie anunţată în prealabil Comisiei Europene” şi „planul de reorganizare nu prea pare să fie o restructurare”.

Ce înseamnă, la modul practic, restructurarea operată în cazul Oltchim şi derulată deja timp de un an şi două luni de la momentul confirmării planului de reorganizare? O ştergere de datorie de 2,3 miliarde de lei (cca 550 milioane de euro, din care doar 250 milioane de euro au fost creanţe şterse din contul AAAS şi al altor creditori publici; restul de 300 milioane de euro sunt creanţe ale investitorilor privaţi) a permis continuarea în condiţii de profitabilitate a activităţii Oltchim. Societatea a făcut o cifră de afaceri curată, reală, de peste 169 de milioane de euro numai în 2015, din care peste 70% merge la export, a păstrat 2000 de angajaţi şi a continuat să execute contracte cu parteneri de afaceri care, la rândul lor, sunt furnizori de locuri de muncă (între 10 si 15 mii). Ironic, societatea a achitat chiar şi un impozit rezultat din „profitul financiar” aferent acestei ştergeri de datorie, în cuantum de cca 40 de milioane de lei. Interesant este că, printre aceste creanţe şterse figurează o sumă în cuantum de aproximativ 50 milioane de euro, care sunt ştergeri de datorii către bănci, datorii care sunt beneficiare de garanţii ipotecare şi care grevează bunuri care, în caz de faliment, ar fi fost destinate plăţii cu prioritate a creditorilor ipotecari. Spre exemplu, BCR a fost de acord să i se şteargă aproximativ 30% din creanţa garantată pe care o are ca atare trecută în tabel. Dar nu numai BCR a acceptat acest tratament. În toată categoria creditorilor garantaţi s-a făcut o astfel de ştergere de datorie de aprox. 30%. Ce se întâmplă cu aceşti bani care nu mai merg la creditorii beneficiari de garanţii? Ei sunt re-alocaţi prin alunecare în jos, către categoria creditorilor bugetari care, dacă nu ar fi existat această ştergere de datorie în proporţie de 30%, nu ar fi luat nimic din reorganizare sau din faliment, pentru că creanţele bugetare se achită doar după ce se acoperă creanţele garantate. Dacă BCR a fost de acord să dea Statului român 30% din creanţa sa, cât de puţin diligent a putut să fie acest creditor privat şi cât de puţin nediligent a putut să fie AAAS atunci când a votat pentru plan? O fi acesta un vot care să însemne ajutor de stat pentru Oltchim, în condiţiile în care numai AAAS ar urma să primească în urma succesului acestui plan de reorganizare judiciară 12 milioane de euro în plus faţă de cât ar lua într-o procedură de faliment?

continuare

Raspunsuri

Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim!

#46954 Re: Re: Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim!

2016-05-25 21:27:27

#46953: Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim! - Re: Ce s-ar întâmpla dacă dispare Oltchim! 

 Ce ne spune însă, Comisia Europeană?

Că trebuia să fie executată silit creanţa AAAS şi că, dacă nu se putea face acest lucru, ar fi trebuit să se determine falimentul, pentru că într-o procedură de faliment s-ar fi luat mult mai mult decât într-o procedură de reorganizare (???!) şi că acest „mai mult” s-ar fi luat mult mai rapid… De notat că procedura de faliment ar putea să dureze vreo 4 ani de zile, iar procedura de faliment la Oltchim ar putea să însemne cheltuieli de mediu, prioritare, de multe sute de milioane, în condiţiile în care lichidarea nu ar putea „aduce” mai mult de 80-100 milioane de euro. Ce se întâmplă cu restul sumelor necesare acoperirii chetuielilor de mediu? Aceşti bani ar trebui, desigur, să fie asiguraţi din fonduri publice, adică din bani ai contribuabililor (care nu ar mai putea fi utilizaţi, spre exemplu, pentru construcţia unor spitale sau şcoli sau şosele).

În final, trebuie remarcat că testul investitorului privat, aşa cum rezultă din ghiduri consultate de mine pe internet, impune statului, în calitate sa de creditor, să se comporte ca un creditor obişnuit, uitând în mod intenţionat de poziţia sa de autoritate publică, adică lăsând la o parte faptul că un stat diligent trebuie să se uite cu mare atenţie la efectele pe care le poate avea un faliment pe plan social, pe plan economic sau chiar pe plan politic. Mă refer, în principal, la acele întreprinderi care sunt deţinute de stat şi pe care le putem califica drept întreprinderi publice. Cu alte cuvinte, în cazul Oltchim, Statul român trebuie să se uite doar la interesul său de creditor, la interesul de a-şi recupera din sumele respective cât mai mult, uitând de poziţia sa şi a celorlalte autorităţi publice de gestionar inclusiv al problemelor de ordin social.

Ce se întâmplă, totuşi, dacă, spre exemplu, un combinat de talia Oltchimului dispare?

În primul rând, în afară de faptul că dispar 2000 de locuri de muncă, atâtea cât mai sunt în momentul de faţă la Oltchim, în afară de acestea mai dispar vreo 10 – 15 mii de locuri de muncă pe orizontală, pentru că sunt destule companii care lucrează în aval sau în amonte cu Oltchim.

În al doilea rând, dispare un contribuabil enorm la comunitatea locală.

În al treilea rând, dispare un client esenţial al unor furnizori de utilităţi care, prin această dispariţie, ar fi condamnaţi ei înşişi la faliment.

CET Govora, spre exemplu, este o societate comercială care furnizează energie termică oraşului Râmnicu Vâlcea, dar, ca să facă asta, trebuie să vândă cuiva aburul tehnologic care rezultă din tratamentul acelui combustibil, ca să se transforme în energie electrică, abur tehnologic care dacă nu este consumat de Oltchim, se duce sus la Doamne-Doamne şi s-a terminat cu el, nu-l mai plăteşte nimeni. În plus, ca să poată să funcţioneze, CET Govora trebuie să vândă energie electrică cuiva. Alături de altă societate care este pe aceeaşi platformă, Oltchim este principalul consumator de energie electrică furnizată de această societate, CET Govora. Dacă dispare Oltchim, întrebarea este unde va vinde energia electrică CET Govora şi respectiv unde se va consuma acel abur tehnologic, pentru că nu mai are cine să-l mai ia. Aşadar, din punctul acesta de vedere, dacă dispare Oltchim, s-ar putea să dispară rapid şi CET Govora şi Râmnicu Vâlcea ar rămâne fără energie termică, până se găseşte o altă soluţie de înlocuire a acestui furnizor.

Pe scurt, în concluzie, un ajutor de stat nu vine dintr-o procedură judiciară, ci dintr-o măsură administrativă cu potenţial de tulburare a pieţei, şi nu vine din intenţia colectivă de salvare a debitorului, ca să te poţi salva şi pe tine, ca creditor participant volens–nolens la acest efort de salvare, ci din selectivitate. Şi, dacă există întreprinderi prea mari ca să poată fi lăsate să falimenteze, atunci acestea nu sunt numai băncile, ci şi întreprinderile generatoare de locuri de muncă şi de taxe şi impozite.

Gheorghe Piperea (cotidianul.ro)

Sursa: ziaruldevalcea.ro