Muie BOR! Biserica sa nu-si mai bage nasu' in educatie, ca nu are ce cauta acolo.

#5: -  

 Nu aveti dreptul sa vorbiti asa Biserica nu e in scoala.Ora de religie place la copi"LASATI COPII SA VINE LA MINE"scrie si BIBLIA nu suntem in COMUNISM>AVEM DREPTUL DE A PARTICIPA LA ORA!

#5: -  

Prima scoala din tara noastra a functionat sub patronajul Bisericii.

Prima carte de gramatica a vazut lumina tiparului datorita diaconului Coresi.

Deci, vedeti, Biserica a ajutat educatia inca de la inceput.

#5: -  

Religia l-a scos pe om din animalitate; i-a îmblânzit instinctele, i-a dat imboldul spre cultura sufletului şi spre progres. Religia a trezit în sufletul omului puterile gândirii, simţirii şi voinţei, a cultivat germenii vieţii spirituale şi a impus cele mai serioase preocupări asupra rostului şi destinului lumii şi al oamenilor, fără de care nu s-ar fi născut nici ştiinţa, nici arta, nici filosofia, nici progresul. Religia e matricea în care s-a zămislit cultura, făclia vieţii din care s-au aprins toate luminiţele valorilor morale şi culturale. Din religie s-au născut aşezămintele şi organizaţiile sociale care au contribuit efectiv la civilizarea, emanciparea şi ameliorarea omului.

Popoarele au apărut pe arena istoriei deodată cu religia şi au dispărut deodată cu ea. În religie s-a vădit mărirea lor. Fără de religie – căderea lor (Istoria Babilonului, Egiptului, Grecilor şi Romanilor). Ceea ce arată că religia este o forţă, cea dintâi şi cea mai mare forţă spirituală, care stăpâneşte viaţa şi cârmuieşte societatea umană. (...) Aşa se înţelege de ce a fi religios înseamnă a fi un om serios, bun de inimă şi sincer; un credincios devotat, militant şi evlavios; un caracter nobil, ordonat şi dezinteresat.

(Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 16-17)

#5: -  

 Art. 29 din Constituţia Ro­mâniei prevede ca drepturi fundamentale ale cetăţenilor libe­r­tatea conştiinţei şi libertatea credinţelor religioase, iar art. 32 specifică:„Statul asigură liber­ta­tea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fie­cărui cult. În şcolile de stat, în­vă­ţământul religios este organizat şi garantat prin lege“.

Ca să nu mai spunem că „libertatea credinţelor religioase“ şi „libertatea învă­ţământului religios“ înseamnă şi cunoaşterea lor, iar aceasta este egal cu educaţia religioasă.

De când un drept constituţional, consfinţit şi cu sângele vărsat al martirilor comunismului la fel de ateu şi neîngăduitor ca cel de azi, poate fii negat?

Cât despre sângele celor care murind în decembrie 89 au sperat că şi-au dat viaţa cu folos, ca cei de pe urma lor să aibă parte de Biserică, religie şi Dumnezeu, cine îl batjocoreşte?

Azi oricum nu mai avem nevoie educaţie, nu mai avem nevoie de educatori, - părinţi şi profesori care să ne înveţe pe noi ce să facem. Suntem mai deştepţi: avem virtualul.

Rezultatul, crunt, urât se cunoaşte...