Domnilor,

va redau mai jos un articol care dupa ce il veti citi, va rog sa-mi spuneti daca l-ati decora pe autor ? Sau poate nu ati avut un tata ....

[Batrinii ...] Luaţi la bani mărunţi, ei sînt tocmai generaţia care, prin indiferenţă, supuşenie, laşitate şi oportunism la scară naţională, au adus ţara la starea de faliment din 1989. Ei sînt aplaudacii din fabrici şi uzine, ei au patentat feluritele tehnici ale furtului de la locul de muncă, ei au adus la perfecţiune dublul limbaj. Ei ne îndemnau şi pe noi să le urmăm exemplul. I-am avut profesori, ne sînt rude şi vecini. Ei ne-au vrut schizofrenici, învăţîndu-ne de mici „să nu spunem din casă“, ei ne-au învăţat ce e lenea, neruşinarea şi minciuna. Ei sînt generaţia salvată de la înec de Ion Iliescu în 1990, cînd au fost trecuţi masiv la pensie. Deşi încă în puterea vîrstei, s-au retras rînjind pe canapele, frecînd pînă la demenţializare remote-ul televizorului şi bîrfind pînă la strepezirea dinţilor pe banca din faţa blocului. Deşi ne-au lăsat o ţară în ruină, au pretenţii la pensii mari şi la gratuităţi masive: la autobuz, la încălzire, la tratament, la spitale, la medicamente. N-au produs şi nu produc nimic, dar continuă să fie stăpînii noştri din umbră. Putem noi să ne dăm de ceasul morţii că vrem în Europa, cu toate riscurile presupuse de această opţiune. Nu, ei vor undeva la mijloc: bunăstarea de „acolo“ şi atmosfera de „aici“.
Am ajuns la paradoxul că, deşi vreau din tot sufletul să-i ajut, ei nu mă lasă. Plătesc impozite împovărătoare, dar şansele mele de a cîştiga mai bine descresc dramatic din cauza lor. Ţara arată ca după război şi pentru că toate guvernele au fost puse la zid de obligaţia de-a hrani milioanele de guri înfricoşate şi derutate ale înaintaşilor noştri direcţi.
Nu tu autostrăzi pe care să circule camioanele cu marfă ale Europei, nu tu industrie a turismului, nu tu bani pentru convertirea forţei de muncă. Miliarde de dolari au fost virate – legal sau ilegal – spre plata pensiilor, pentru că de acolo venea votul cel gras: votul neputinţei şi-al înapoierii programate.
MIRCEA MIHĂIEŞ
(publicat în Cotidianul, 14 decembrie 2004)

#258: Batrinul lui Mihaies - Raspuns la toti .... Din pacate domnul Mihaies are dreptate--statul are grija de "batranii"care care au iesit la pensie la 50 de ani,dar de acum incolo o sa ne scoata la pensie la 65-70 ani.

 

#258: Batrinul lui Mihaies - Raspuns la toti ....

Subscriu

#258: Batrinul lui Mihaies - Raspuns la toti ....

Pt. ca si eu am avut un tata.....

Chiar daca-l iubesc pe tata, nu pot sa nu-i reprosez
lasitatea, supusenia si capul plecat in fata celor care i-au spulberat  visele si sperantele, incet, incet, ani si
zeci de ani. Il iubesc pe tata si l-am iertat pt lasitate; a ales pentru el
calea cea mai sigura, poate singura, dar nu pot sa nu-i reprosez faptul ca mie
nu mi-a construit aripi sa zbor, dintr-o lume in care el se impotmolise. Zeci
de ani a trait tata, fara sperante si fara vise. Deformat de totalitarismul
comunist, care-i anihilase orice urma de empatie, nu-si putea imagina ca fiica
lui si-ar dori altceva. Dupa  1989 a
venit si pensionarea lui tata. In sfarsit liber si in plina putere.  Am crezut atunci ca tata o sa-mi construiasca
aripile sau o sa-mi arate directia spre care sa ma indrept. I-am reprosat, in
gand, ca n-a facut-o, dar l-am inteles, era obosit tata, obosit de comunism sau
de romanism, nu mai stiu. Mi-am construit eu singura aripile si am zburat
departe. Am vazut acolo ce au facut alti tati pentru copiii lor. M-am revoltat
pe tata, dar la scurt timp desconsideratia mea s-a transformat in compasiune
pentru neputinciosul meu tata. Pe tatal meu las, supus, lipsit de viziune,
egoist si neputincios, l-am iubit si-l voi iubi intotdeuna, pentru ca este
tatal meu. As dori ca si copiii mei sa ma iubeasca asa cum il iubesc eu pe
tata. Mi-as dori ca si eu sa fiu la inaltimea sperantelor copiilor mei, ca sa
merit si stima lor.

 

#258: Batrinul lui Mihaies - Raspuns la toti ....

A propos de articol. Il felicit pe Domnul Mihaies si l-as decora, daca ar fi in competentele mele. A spus lucruri adevarate. Cei care ne-au lasat mostenirea dezastruoasa sunt parintii nostri iesiti la pensie. Au crescut in sistemul comunist: mergi la servici, vii de la servici, iar seara te uiti la televizor. Mai ciordesti cate ceva de la locul de munca, daca ai nevoie. In rest, te lasi in grija partidului. Articolul este de mare actualite si ar trebui re-publicat, in conditiile in care astazi germineaza samanta unui totalitarism tot atat de periculos sau poate si mai periculos decat comunismul. Fac referinta la politica celui mai puternic partid din Romania, PSD-ul. Nimeni n-o sa ne scape din ghiarele acestuia, nici opozitia care este slaba si divizata si nici UE, care este departe de preocuparile noastre interne.