Am auzit intr-o singura zi doua povesti diferite despre oameni foarte bine platiti in Romania care au ales de curand sa paraseasca tara. Aud tot mai des vorbindu-se in jurul meu despre expatriere ca solutie iminenta. Repet, toti oamenii astia nu cauta o leafa mai buna, ci o viata mai buna. Nu fug de saracie, ci de pustiul vietii intr-o tara fara viitor. O fi deja fenomen? Am intrebat pe pagina mea de Facebook. As fi vrut sa nu va spun ce a iesit. Dar e mai bine sa stim cu totii cum stam.

In nici o ora, zeci de oameni cu identitate reala, cu nume, preune si destin, au raspuns la unison ca se gandesc sa plece dupa referendum sau dupa parlamentare, in functie de rezultate, ca regreta ca n-au facut-o mai devreme. Cativa se felicita ca si-au gasit deja locul in alta parte. Mai jos, o scurta selectie din explicatiile amicilor de pe Facebook:
•"Ce motiv ar avea unul care are acum 20-25 de ani sa treaca 5-10 ani de desert pentru ca peste anii respectivi sa ajunga, CU NOROC, in punctul in care suntem acum"
•"Da si noi ne-am hotarat sa parasim tara si cativa prieteni de fam care prin natura meseriei unii castiga 8-10.000 de euro. Chiar daca nu mai suntem la prima tinerete. Dar vrem cat mai avem de trait sa ducem o viata demna ! Regretam ca nu am luat decizia asta dupa mineriada din '90"
•"Am 44 ani, un job rezonabil platit in Romania si, desi am avut nenumarate ocazii de a pleca, am ramas gandindu-ma ca merita, ca nu se poate ca lucrurile sa nu evolueze in bine si aici, ca va veni vremea cand ma voi simti om intreg in tara mea. Acum, imi doresc nespus sa plec. Mi-e dor de normalitate. Atat."
•"Da, daca aceasta lovitura de stat reuseste in mod sigur voi pleca si nu din motive financiare caci pe mine nu ma va afecta in mod direct o eventuala reusita a pucistilor.Insa refuz categoric sa traiesc intr-o tara in care poporul isi da acordul sa i se fure tot sacrificiul ultimilor ani!"
•"Ce-mi lipseste aici cu adevarat - pe langa acea mult slavita 'normalitate' din vest - este perspectiva. faptul ca ne miscam atat de incet, ca natie, si chiar mai facem pasi mari inapoi, este ceea ce ma framanta cel mai tare. viziunea, planul pe termen lung, gandirea cu bataie peste 'maine' si posibilitatea de a construi ceva pe niste fundamente solide - sunt punctele esential. iar acestea lipsesc. timpul si ritmul meu, individual, se dezvolta/curge mult mai repede decat cel al Romaniei. se intampla si in alte tari si cumva e normal. dar e la fel de normal sa pot alege cu ce vreau sa-mi ocup timpul ramas: nervi si/sau stres din cauza lipsurilor si galagiei publice de la noi sau liniste si timp pentru dezvoltarea personala, departe de gauri in asfalt, autostrazi lipsa la minim triplu de pret normal, evaziune fiscala 35%, incalcari grave ale legii, dosare penale, acuzatii, defaimari, 'baietzasi' drept model de succes, seminte pe strada, parcari pe piste de biciclete etc."

Veti observa din cele cateva enunturi ca sunt invocate, in esenta, doua chestiuni: calitatea vietii si perspectiva. Sunt oameni care inteleg ca, daca dispui de un minim set de valori dupa care iti ghidezi viata, nu prea ai ce face cu banii intr-o tara nefunctionala. Pentru a ramane in acord cu tine insuti, pentru a gasi motivatii sa mergi inainte, pentru a trai in solidaritate cu ceilalti si cu sentimentul apartenentei la o comunitate, fiecare dintre noi are nevoie de ceva mai mult decat o leafa buna.

Calitatea vietii n-a fost niciodata punctul forte al Romaniei. Dupa 2007, oamenii au avut ocazia sa iasa mai des afara si sa compare. Astfel si-au ridicat singuri standardele. Dupa o anumita varsta, nu mai esti dispus sa astepti. Vrei o schimbare calitativa in viata ta cat mai repede. Aceste schimbari presupun servicii administrative bune, sanse egale in fata legii, adica mai putina coruptie, mediu de business mai curat, justitie libera, guvernare eficienta, politicieni care sa vorbeasca mai mult despre ce au facut ei si mai putin despre impotenta altora. Mai multe fapte, mai putine vorbe.

Aici intervine discutia despre perspectiva. De la puciul parlamentar impotriva presedintelui Traian Basescu, perspectiva unei imbunatatiri de substanta s-a indepartat rapid pana la disparitie. Romania a devenit in doua luni oaia neagra a Europei, considerat un stat acceptat dintr-o regretabila eroare in clubul tarilor civilizate si propus spre exmatriculare. Decizia arbitrara, anarhia, nesocotirea statului de drept si revolutia borfasilor au speriat nu doar Bruxelles-ul, ci si publicul intern cu aspiratii ceva mai mari decat o pensie mai buna sau o leafa de bugetar reintregita.

Desigur, pare ca exista un public si mai numeros pentru care calitatea vietii se rezuma la cele cateva sute de mii in plus la pensie, o leafa mai grasa, un anumit mod de a te descurca in viata si cateva ore pe seara de Antena 3. Acestui public frustrat, lovit de criza economica, cu nevoi imediate, liderii USL ii canta lozinca "vrem o tara ca afara". Realitatea e ca grosul acestui public nu doreste standardele ridicate de afara, nu are alte aspiratii de ordin etic, moral sau social in afara celor de ordin strict material si manifesta oroare fata de rigorile occidentale. Daca lucrurile ar sta altfel, acest public n-ar vota borfasi, n-ar aplauda fosti prim-ministri trimisi la inchisoare si ar sanctiona abuzurile flagrante comise in ultimele doua luni de Guvernul Ponta.

Revenind la publicul minoritar, panicat de lipsa perspectivei, veti spune poate ca asa a fost tot timpul in ultimii 20 de ani, ca romanii au, in general vorbind, tendinta sa dramatizeze in situatii limita, sa se lamenteze continuu si sa abandoneze repede. Nu-i chiar asa. Dezradacinarea, instrainarea, parasirea propriei tari nu-i o decizie usor de luat. A fost un fenomen dupa mineriadele din 1990, cand Romania a pierdut crema populatiei active, progresiste si in plina putere, alungata practic de brutalitatea noii puteri incarnate atunci de Ion Iliescu.

Cred ca fenomenul a revenit dupa deschiderea pietei muncii in UE si ca acum suntem in buza celui de-al treilea val, generat de Voiculescu, Ponta si Antonescu. Daca valul se va revarsa peste granite, va fi un dezastru pentru viitorul acestei tari, pe termen lung. Vrem o tara. Dar nu tara lor, tara borfasilor, tara plagiatorilor si iresponsabililor de nestavilit. Tara poate fi oriunde afara, desigur. Nimeni nu are dreptul sa-i judece pe cei care o cauta si o gasesc acolo unde e bine. Vestea proasta este ca, din cauza crizei economice raspandite cam prin toata Europa, binele e mai dificil de gasit decat in trecut.

Dar inca mai cred ca putem obtine o tara si aici. Inca mai cred ca singura solutie pentru a evita o catastrofa - de care vom fi in parte si noi vinovati - este sa luptam pana la ultimul strop de energie pentru a mentine Romania pe orbita occidentala, sa ne aparam putinul castigat in ultimii 20 de ani, sa ne salvam institutii cheie din justitie de la preluarea controlului total, sa pretindem mai departe standarde ridicate in administratie si politica, sa nu renuntam la a crede in noi chiar si atunci cand stim ca nu mai e nimic de facut.

#37884: je - Vrem o tara.Pleci afara?

Sa ne amintim bibliografia dictatorului basescu :

TRAIAN BASESCU a fost racolat de Securitate in 1973, pe cand era elev al Institutului de Marina intocmindu-i-se dosarul personal nr. 3990/09-11-1973
Pana la terminarea studiilor in 1976 a fost colaborator al lucratorilor din Directia a IV- a de Contrainformatii Militare. (A nu se confunda cu Directia a III-a de Contraspionaj!)
In aceasta calitate elevul militar BASESCU TRAIAN avea obligatia sa informeze organele de Securitate despre modul in care se desfasurau activitatile specifice in Institut, despre comportamentul si atitudinea colegilor si ale cadrelor didactice atat in cadrul activitatilor specifice, cat si in particular.
La terminarea studiilor, Directia a IV- a de Contrainformatii Militare a incetat legatura cu colaboratorul BASESCU TRAIAN , dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, Departamentul Securitatii Statului, cu adresa nr. 00151392/29-09-1976.
Dupa absolvirea Institutului de Marina, TRAIAN BASESCU este incadrat ca ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta.
In aceasta calitate TRAIAN BASESCU este preluat ca informator – sursa de catre lucratorii Biroului de Securitate Port Constanta condus la acea vreme de ofiterul Dumitru Nicusor.
De folosirea ofiterului de marina TRAIAN BASESCU s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides care organiza contacte cu acesta inainte de plecarea in cursa si la intoarcere. La aceste intalniri participa de regula si seful lui Avramides, Dumitru Nicusor, care insa se intalniea si separat cu TRAIAN BASESCU.
In calitatea sa de ofiter de marina, TRAIAN BASESCU dadea informatii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discutie abordate de membrii echipajului, activitatile si contactele pe care membrii echipajului le aveau in porturi, in timpul escalelor, activitati de contrabanda si specula, dar si despre eventuale aprecieri sau comentarii facute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioara de partid si de stat.
De mentionat faptul ca desi in acea perioada era valabil ordinul conform caruia membrilor PCR nu li se puteau lua informatii scrise, locotenentul major Avramides, care avea o experienta redusa in munca de Securitate, el provenind din sistemul penitenciarelor, a cerut si a obtinut de la informatorul TRAIAN BASESCU mai multe note scrise pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr 3990/1973.
In jurul anului 1980, Mihai Avramides s-a intors, la cerere, la Directia Penitenciarelor.Dupa plecarea lui Avramides din cadrul Biroului de Securitate Port Constanta , TRAIAN BASESCU a continuat sa fie prelucrat informativ de ofiterii Rosioru Ioan si Deacu Constantin, tot sub coordonarea sefului biroului, Dumitru Nicusor.
Dumitru Nicusor a trecut dupa 1989 in SRI, ajungand General, sef al Sectiei SRI – Constanta si apoi seful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.TRAIAN BASESCU a sustinut in 1981 examenul de Comandant, care a fost o simpla formalitate, a durat numai 5 minute, dupa care a primit comanda navei Arges.
In acea perioada era de notorietate in randul colegilor sai sustinerea de care acesta se bucura.
In jurul anului 1984 informatorul TRAIAN BASESCU a fost trecut in reteaua Centrului de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului unde a lucrat cu ofiterul Silvian Ionescu din cadrul Directiei I.
In 1987 TRAIAN BASESCU este numit sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde isi desfasoara activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu care conducea la acea data Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Directia I a CIE.
In aceasta perioada TRAIAN BASESCU a transmis preponderent informatii de inters economic cu privire la activitatile din porturile maritime Anvers si Roterdam,
dar si informatii cu privire la echipajele navelor care acostau in aceste porturi, precum si informatii despre membrii personalului diplomatic roman din tarile respective.
In vara anului 1988, TRAIAN BASESCU a fost retras temporar de la Anvers pentru a participa la un instructaj care a durat doua luni si s-a desfasurat la Scoala de ofiteri MI de la Baneasa.
In 22 decembrie 1989, ofiterul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut in subordine pe TRAIAN BASESCU, s-a infiltrat printre revolutionarii din fata Comitetului Central, a intrat in anturajul lui Dan Iosif si ulterior al lui Gelu Voican Voiculescu si in ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.
La inceputul anului 1989 in ascensiunea profesionala a lui TRAIAN BASESCU intervine o sincopa.
Pe 8-03-1989 este rechemat in tara , fiind acuzat de nereguli grave in administrarea fondurilor NAVROM.TRAIAN BASESCU a fost sanctionat pentru ca a autorizat, fara aprobarea NAVROM Constanta, o plata suplimentara de 300.000 de franci belgieni pentru lucrarile de reparatii efectuate la nava Zimnicea in ianuarie 1989. Sanctiunea primita s-a datorat, mai ales, faptului ca TRAIAN BASESCU a decis ca lucrarile de reparatii sa fie executate de Santierul Naval Belliard din portul Anvers, desi existau oferte de executie a lucrarilor, mult mai ieftine, din partea altor santiere navale din acelasi port.
In perioada ianuarie-martie 1989 TRAIAN BASESCU a trimis numeroase note informative si rapoarte in tara incercand sa-si justifice deciziile, dar si lansand acuze grave si neintemeiate la adresa Comandantului navei Zimnicea.
Datorita gravitatii exceptionale a faptelor de care a fost acuzat, tinand cont de legislatia din acea vreme, numai sustinerea din partea Securitatii poate explica faptul ca TRAIAN BASESCU a fost sanctionat doar administrativ, si nu a suportat si rigorile legii. El a fost chiar mentinut ca angajat al NAVROM Constanta, fara sa mai primeasca insa nici o insarcinare pana la Revolutie.

(1)