Cum spune Monahul Teodot: ''Fiecare neam are pacatele lui. Pacatul neamului romanesc, specificul neamului romanesc, este dezbinarea.'' (''La limita dintre toleranta si inselaciune'' )

Poate spune cineva ca nu este asa? Exista cineva printre noi, sa zicem trecut de 10 ani, care nu a fost vreodata acuzat pe nedrept sau banuit macar de o fapta pe care nu a comis-o, chiar de oameni apropiati? Nu suntem invatati de mici sa vedem motive de cearta in orice fleac, sa fim cinici si paranoici, banuind ca cei din jur vor sa ne aduca prejudicii sau ca ar face-o pentru un mic avantaj? Nu vedem cum vorbesc atatia compatrioti ai nostri despre Romania, ca si cand ar fi fundatura Pamantului?

Marxismul este o ideologie bazata pe internationalism, care presupune renuntarea la orice mandrie nationala, la cultura, cutume etc. La noi a avut succes aceasta demoralizare. Poate ati observat ca deja celebra fraza ''traim in Romania si ne asta ne ocupa tot timpul'' a devenit mantra pentru unii. Adevarul e ca nu e nici mai bine nici mai rau decat in alte tari europene din punct de vedere al coruptiei aparatului de stat; problema asta e peste tot, dupa cum vedem ca atatea tari avanseaza in aceeasi directie simultan. Peste tot exista saracie, o prapastie intre cei instariti si cei care se lupta sa supravietuiasca; peste tot exista lacomie, criminalitate, degenerare.

O societate dezbinata este foarte usor impartita in grupuri cu antagonisme puternice, bazate pe ideologii de carton (simulate) care prind teren simultan si in alte tari. In prezent se incearca polarizarea noastra inspre extrema stanga (''liberalii'' doar cu numele) si extrema dreapta (care vrea sa ii atraga pe cei cu valori traditionale intr-o capcana).

Dialectica stanga-dreapta, liberali-conservatori, republicani-democrati etc este un mod de a simula democratia, obligandu-i pe oameni sa aleaga intre doua concepte artificiale, ca si cand ar fi singurele directii de gandire si viziune politica. Majoritatea celor care graviteaza in jurul acestor minciuni nu sunt rau intentionati sau extremisti, ci pur si simplu adera la tabara care pare sa ii reprezinte cel mai bine, ignorand faptul ca ar putea sa le refuze pe amandoua si sa isi urmeze constiinta, chiar daca prin asta pierd acceptarea altora. Cauta lideri, parteneri, cercuri in care sa activeze pentru a nu se simti singuri. Este instinctul tribal pe care clasa politica stie foarte bine sa il exploateze.

Pentru a avea acest sentiment al directiei si apartenentei la o doctrina, oamenii fac multe compromisuri, luand ce este bun din retorica celor care le conduc miscarea si ignorand ce le pica mai greu, pe baza ideii ca nu poate exista o coeziune perfecta.

Insa privind la rece, facem urmatoarea constatare: invelisul populist al doctrinelor de astazi poate fi foarte usor comparat chiar si cu emisiuni TV de prost gust precum ''Patru nunti si o provocare'', in sensul ca au la baza o idee inacceptabila pusa intr-un context neutru sau atragator. Am invatat din cateva experiente neplacute ca fix acele idei socante sunt miezul doctrinelor respective iar restul doar umplutura, pentru a atrage simpatizanti.

Stanga de exemplu defileaza cu notiuni ca egalitatea, sansele egale pentru toti, eradicarea saraciei, educatia pentru stoparea rasismului, fraternitatea, colegialitatea, munca, serviciile medicale de calitate pentru toti samd. Dar in mijlocul acestora mai strecoara si ''dreptul'' la avort si lobby-ul pentru minoritatile sexuale, ambele integrate in normalizarea completa a libertinajului.

Extrema dreapta face parada cu religia, cu traditiile, cu patriotismul, cu eroii nationali si cu valorile autohtone, inclusiv cu familia traditionala; un ''mic amanunt'' este ca multi adepti sunt rasisti pana in maduva oaselor. Daca nu credeti intrati pe FrontPress, site cu mii de simpatizanti nationalisti in sensul pozitiv, unde, totusi, daca te exprimi impotriva rasismului si urii bazate pe religie (chiar si a violentei generate de acestea) esti injurat de toti mortii, scuzati directitudinea. Sau pe orice site, forum sau blog unde vedeti uzurpate simboluri si personalitati ale Miscarii Legionare de catre oameni foarte tineri, care par sa le inteleaga putin spre deloc, dar le pun la ecuson (sau pe tricou, dupa caz).

Oamenii merg intr-un sens sau in altul, in general, cu intentii bune. Isi spun ca daca din 30 de idei au gasit bizare sau deranjante doar doua, partidul/ organizatia cu pricina are o directie pozitiva si sprijinirea ei este un lucru bun. Dar, iarasi facand paralela cu emisiunea respectiva si oricare alta ce isi propune reeducarea oamenilor (e fix acelasi sistem dar la scara mult mai mare), cum a recunoscut si acel domn de la CNA, ''jocul'' consta in ideea socanta strecurata (si tolerata), nu in umplutura.

Este complet falsa presupunerea unora ca cei din miscarea pentru apararea familiei traditionale trebuie musai sa se alinieze extremei drepte. Este la fel de falsa nevoia oamenilor sanatosi si de buna credinta de a se afilia unor asemenea grupuri, site-uri etc, doar prentru sentimentul apartenentei. Retorica ''homofascistilor'' include etichetarea tutor oamenilor care apara familia normala drept neo-nazisti, iar faptul ca atatia oameni cu capul pe umeri sunt atrasi catre asemenea nuclee, chiar cu cele mai bune intentii, nu ajuta.

Suntem jucati pe degete. Toti.

Daca am renunta la falsa dialectica stanga-dreapta, am gasi cu siguranta o punte comuna, care sa ne uneasca. Si mai ales, daca am renunta la compromisuri, doar pentru a simti ca facem parte dintr-un grup sau altul.

Este si destula paranoia la mijloc. Am observat si pe forumurile straine, cand am mai cautat discutii despre subiecte delicate (de care lumea in general se fereste) ca multi sunt impiedicati sa comunice curat – fara acuzatii, pretentii de superioritate etc – de orgoliul propriu. Ai zice ca intr-o lume indoctrinata de mass-media, un om care vede lucrurile cum sunt e bucuros sa gaseasca minti (suflete de fapt) care merg in aceeasi directie; ei bine, nu e intotdeauna asa. Se isca tot felul de conflicte din motive puerile; cum apare unul cu o informatie dubioasa, de care celalalt nu e sigur, e suspectat ca vrea sa saboteze efortul de grup si sa ii corupa pe ceilalti, ca e infiltrat samd.

Ori nimeni nu e perfect; daca nu putem avea incredere unul in celalalt, chiar si cand militam pentru acelasi scop si in aceleasi limite (iarasi, nu vorbesc despre extrema dreapta), unde vom ajunge?

Am avut mult optimism si destule dezamagiri.

Eu nu ma voi opri aici, chiar de ar fi sa actionez pe cont propriu, cu viteza (si posibilitatile) melcului.
Numai bine tuturor.

#2786: - Poporul roman si dezbinarea 

 o sinteza corecta.