Se pare ca oamenii nu invata decat din greselile personale... va doresc sincer sa nu ajungeti vreodata sa aflati pe propria piele cum se simte costul (un om acum, altul peste trei-patru ani, ce mai tura-vura, modest de-a dreptul ! - dupa cum reiese din articolul de mai jos) unei astfel de constiinte curate, de aparator al altor specii IN DEFAVOAREA SPECIEI UMANE. Nimic, repet NIMIC nu justifica moartea unui om in "virtutea" unor drepturi ale animalelor (pare-se ca nu mai avem mult sa sustinem ca acestea sunt sacrificii umane necesare). Celor cu astfel de fatarnice crampe de ordin moral cu privire la regnul animal, le reamintesc ca la cel mai mic semn de infectie (de pilda) al onor propriului organism, savarsesc adevarate genocide cu antibiotice (adica sa fim mai exacti cu substante ANTI VIATA) in randul altor specii (probabil socotite inferioare). Balanta cu care aceste persoane cantaresc viata acestor organisme versus propria viata se pare ca nu este tot aceea cu care cantaresc vietile altor oameni amenintati de alte specii. Sa nu mai spun despre bucuria cu care stimabilii aparatori mentionati mai sus, se delecteaza cu cotlete, carnaciori, copanele, etc, precum si cu diverse tipuri de plante, toate acestea insemnand in mod gasit ca fiind firesc de data asta - moartea acestora pentru propria supravietuire. Datoria omului este sa indeparteze orice potentiala amenintare pana acolo unde nu mai prezita un pericol real (adica asta nu inseamna in cazul de fata macelarirea in mod barbar a cainilor). Chiar daca asta implica eutanasiere. Vrem-nu-vrem, ca specie ucidem direct si indirect alte specii ca sa traim. Punct. E momentul sa ne asumam raspunderea pentru a nu face abuz de aceasta si a ne scutura de false imagini despre noi, imagini zamislite pentru a gadila constiinta unora (probabil deteriorata din alte motive), cu pretul sangelui de copil. Daca persoanele de mai sus manifesta "scarba" in legatura cu realitatea aratata in aceste randuri, le recomand sa se priveasca in oglinda... Pe acesti auto intitulati iubitori de fiinte ii indemn sa duca de mancare mai intai unui copil orfan si numai dupa ce nici un om nu mai sufera, sa-si reverse prea-plinul iubirii de vietati catre alte specii. Dar asta implica raspundere si prezenta cu adevarat a starii de iubire a vietii, a intelegerii si asumarii raspunderii ce o purtam pentru moartea pe care o pricinuim pentru propria supravietuire... cum ziceam, in acest caz nu mai merge cu actoria - nu-i asa ? P.S. - Intr-ale vietii niici eu nu sunt mai breaz, dar ma straduiesc sa "stau stramb si sa judec drept" atat cat ma duce capu'...

#97: slavoicus - Despre oameni

slavoicus - respect !!! Cred ca este cea mai realista expunere a situatiei existente. Toti traim intr-o jungla, de fapt, si fiecare lupta pt. supravietuire. In orase noi suntem specia dominanta, asa ca....