"Ma numesc Emilian am 16 ani… si am o problema!

In urma cu 5 ani mi-am dat seama ca sunt gay. De atunci ma suport… Simt ca nu merit asta… nimeni din familia mea nu este “gay” tata, bunicul etc… DE CE EU?"

si sfaturile de la alti copii

"Nu e un capat de lume, crede-ma. Uneori parintii se dovedesc a fi cei mai de incredere oameni, desi la varsta noastra, eu am 19 ani, ii vedem ca pe niste posibili inamici. Daca acea prietena a ta te-a intrebat daca esti gay inseamna ca a avut motive sa creada asta; te-ai intrebat vreodata daca mama ta sau tatal tau nu si-au pus vreodata aceeasi intrebare, doar ca nu ti-au spus? Chiar crezi ca parintii sunt atat de “orbi” incat sa nu vada ca la 16 ani baiatul lor, viitor barbat, nu iese cu baietii la fotbal, nu vine cu fete acasa sau nu pleaca seara cu domnisoare? Ei te vor iubi intotdeauna ASA CUM ESTI TU, cu bune si cu rele; tu esti cel mai scump lucru al lor si vei fi mereu fiul lor, chiar si fiul lor gay....Cat despre lumea rea…mereu va exista, mereu va impune standarde pe care NU suntem obligati sa le acceptam, dar, oarecum, trebuie sa ne modelam pentru a putea sa convietuim in armonie cu cei din jurul nostru.
Succes, poti"
si un altul

"Ai putea începe prin a citi cărțile lui George Bălan (iubirea interzisă, Celălalt eros, Homofobia), o resursă de neprețuit, de altfel, pentru orice tânăr gay din România. Aceste cărți sunt probabil disponibile în bibliotecile din orașele mai mari din țară sau poate la anticariate, pe internet. O carte pe care ți-o recomand în particular, dacă poți citi în limba engleză este Free Your Mind: The Book for Gay, Lesbian, and Bisexual Youth and Their Allies de Ellen Bass și Kate Kaufman (vezi pe Amazon).
O altă idee bună ar fi să îți alegi câteva modele în viață, cum ar fi: Dan Savage, Stephen Fry, George Takei sau alții, din experiența cărora ai putea învăța ceva. Vezi pe YouTube mai multe despre ei, dacă te interesează.
În rest, ai grijă de tine, învață bine la școală și găsește-ți un băiat care să te iubească. Restul vine de la sine! Și nu uita, it gets better!"

preluat de pe un site de profil. e ceva naucitor. o disolutie maxima a sufletului uman de la cele mai fragede varste. o lume ludica si dramatica in acelasi. o lume a contrastelor si a paradoxurilor. pe undeva se pierde sufletul din om. asta este rezultatul negarii lui Dumnezeu.

#966: - SUNT GAY SI NU STIU CE SA FAC!!!!

Asta e "rezultatul negarii lui Dumnezeu", aceste sfaturi venite de la primul comentator al acelui articol legat de Emilian:

"1. Vezi-ti de scoala. Citeste. Uita-te la filme. Culturalizeaza-te.

2. Dezvolta o relatie cu ai tai. Problemele de comunicare, in orice relatie, duc la dezastre.

3. Vorbeste cu prietenii tai despre tot si toate. Fa-te placut prin a face bine.

4. Calatoreste pe cat de mult posibil.

5. Citeste si mai mult.

6. Identifica-te ca persoana, invata ce vrei de la viata.

7. Ia-te in serios. Nu mai folosi ghilimele cand spui, tastezi, scrii “gay”.

Felicitari! Nu mai esti gay. Esti OM. Restul sunt detalii. Restul e can-can."

#966: - SUNT GAY SI NU STIU CE SA FAC!!!!

Rezultatul negarii lui Dumnezeu? Ma lasi... Dupa tine un om care ii spune unui adolescent aflat intr-o criza ca trebuie sa-si traisaca viata in continuare, ca nu e capat de lume sa fii gay, duce la distrugerea sufletului? Dar ma rog, tu ce i-ai spune, "sa iti muti privirea de la barbati, ca asa te vei insanatosi?" sau "cred ca cel mai bine e sa mergi in camera, sa faci matanii si sa spui Ave Maria de 30 de ori, si daca cumva te gandesti la barbati, peretele e un loc bun de dat cu capul?"

#966: - SUNT GAY SI NU STIU CE SA FAC!!!!

De pe la varsta de 11-12 ani si pana pe la 19, fiind crescut in spirit religios in fiecare seara in rugaciune, pe langa altele, ii ceream lui Dumnezeu sa ma "indrepte", sa imi placa fetele. Ani de zile m-am tot rugat, acasa, la biserica, in masina in timp ce ma gandeam la asta, etc. Apai am ajuns la doua idei: ori nu exista Dumnezeu si ma rugam la un perete cu poza pe el, ori Dumnezeu m-a lasat asa si El considera ca nu e nimic rau in asta.

Era cea mai mare rugaminte a mea, ca si copil, altceva nu imi doream mai mult pentru mine.

Asa cu Dumnezeu...