Nici eu nu cred ca un cuplu de homosexuali poate creste un copil normal, cel putin nu intr-o societate cum suntem noi. Si nu fiindca ei nu ar fi in stare sa-l creasca si nu ar avea ce sa-l invete, ci fiindca societatea l-ar respinge, l-ar transforma in tinta tuturor prejudecatilor lor pana l-ar distruge psihic si emotional. Si dupa ce l-ar distruge, l-ar arata cu degetul si ar zice: "vedeti ce iese dintr-o anomalie?"

Intrebare pt dna Captilin Dana: inchipuiti-va o societate fara dumneavoastra. Fara oameni ca dumneavoastra. Fara oameni care sub masca normalitatii propovaduiesc in esenta URA! Cum ar fi lumea asta, doamna? Fara sansa de izbavire? Sau mai aproape de un Dzeu pe care dvs nu-l concepeti?

#416: Laura - Nu copiilor de homosexuali!

Draga mea, dupa genul de imaginatie pe care mi-l propui, pari a fi adolescenta. Daca nu esti, esti la acest nivel intelectiv. Cu rabdare si timp, experimentand in viata ta atat informatii riguroase, cat si proiectii personale (planuri de viata, de ex.), vei intelege ca imaginatia este benefica atata timp cat poate aduce un plus considerabil la realitatea existenta si la viitorul posibil. Altfel, este daunator sa visezi cu ochii deschisi scenarii fantasmagorice. Dumnezeu e unic. Ce inseamna ''un Dzeu pe care...''...?!

Deasemenea, imaginatia prinde, pe masura ce inainam in viata, conturul realitatii integrate activitatilor sociale. A-ti iubi semenii presupune socializare.

Eu, experimentand toata paleta imagistica, si ajungand la toate produsele ei (vise, reverii, planuri, amintiri), n-am reusit sa-mi imaginez niciodata o societate in absenta mea. Dumnezeu a stiut de ce mi-a dat darul vietii, iar eu intentionez sa nu-L intristez.

Da, mi s-a mai spus ca ati fi tare fericiti unii dintre voi daca noi, crestinii, am disparea. Dar Dumnezeu tine lumea asta in care voi va puteti permite sa emiteti diverse judecati aberante pentru noi. Nu te pripi in a scrie cateva cuvinte aici, pentru ca eu sunt nimeni sa te judec, insa Dumnezeu pretuieste fiecare buna intentie. Eu am bune intentii. Nici vorba de ura, dimpotriva! (observ ca scrii cu majuscule, intelegand prin asta ca ai vrut sa-ti reversi tot focul - deci ura - pe mine)

Rasfoieste prin comentariile mele inainte de-a vorbi de ura, o sa afli contrariul.