Impotriva fracturării hidraulice a gazelor de șist în ROMÂNIA

Evident ca nu am putut sa citesc peste 800 de comentarii, ca sa dau vreo replica. Ar fi durat mult prera mult timp, care imi lipseste cu desavarsire. Ca inginer de mediu, la baza inginer chimist, stiu un lucru: presiunea asupra resurselor de apa dulce este din ce in ce mai mare. Populatia este in continua crestere, consumul de apa per capita creste si el, ca urmare a cresterii nivelului de trai. Mai mult, consumul de apa este considerat un indicator al nivelului de trai al unei populatii. Mai multe studii (facute chiar de americani, conationalii celor de la Chevron) arata ca in (cel mult) urmatoarele doua decenii, populatia lumii va ajunge la 9 miliarde. Principalii "furnizori" de oameni sunt China si India, care au descoperit si binefacerile "civilizatiei occidentale", deci este de asteptat ca, prin cumul, cresterea necesarului de apa dulce sa depaseasca disponibilul in timp foarte scurt. Ei, ce facem?

Tehnologia fracturarii hidraulice si-a demonstrat hibele chiar in USA, unde resursele de apa subterana (principala rezerva de apa in statele desertice, macar statele din nord, de la granita cu Canada, se alimenteaza din Marile Lacuri) au fost iremediabil distruse. Acum ne este "foame" de energie, dar peste 10 sau 20 de ani ne va fi "foame" de apa. Si cine va detine rezerve de apa va avea puterea decizionala. Pentru ca fara electricitate poti trai, fara masina personala poti trai, dar fara apa nu supravietuiesti mai mult de 7 zile (si fara aer, mai mult de 4 minute).

Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie. Doi oameni se ratacesc in desert si sunt obligati sa se deplaseze pe propriile picioare. Unul cara un burduf cu 20 de litri de apa, celalalt cara un sac cu 20 de kg de aur. Cat aur va plati cel de al doilea pentru un litru de apa?