Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Stiti ca ieri a fost convocata sedinta CD la colegiu pentru a se vota un machet de masuri privind profesia si comunitatea.  Pe scurt, colegiul are 2 componente: CC=CD+PF, unde Cd= comisiile si PF= presedintii de filiale.  Pe fondul faptului ca in ultimile luni lumea se intreba retoric „ce face Colegiul?”, „ce fac cei din Colegiu, ca au promis multe” pe fondul in care parea ca nu se intampla mai nimic, tronc a picat de la Colegiu un pachet cu 17 masuri (l-ati primit toti).  In primă fază am crezut ca nu stiu eu, dar am sunat colegi si nici ei nu stiau. Apoi am crezut ca stiau cei din CD dar am sunat cativa si nici ei nu stiau. S-au scris mailuri, s-au cerut explicatii dar proiectul nu a fost asumat, desi era deductibil cui apartine.  Noi ăștia uimitii si luati prin surprindere de proiect nu am putut intelege de ce s-au hotarat unii sa lucreze pentru noi fara sa ne spuna. S-a uitat ca noi existam in aceasta formula pentru ca am luptat pentru democratie. Iar democratia inseamna ceea ce vrea majoritatea in functie de ce poate. Nu mi-a picat tocmai bine lipsa de transparenta, am militat pe fb si in filiala mea sa merg la sedinta CD ca observator. Am vorbit la vreo 150 de telefoane pentru asta. Si ieri m-am dus acolo.  Sedinta a inceput fara noi dar cu promisiunea ca se voteaza in sala, lucru care s-a si intamplat. Sedinta a debutat cu ordinea de zi si inca de la inceput cativa colegi au iesit si au opus rezistenta la proiect, refuzand sa-l discute ci mai degraba sa-l puna in „da sau nu”. Adica sa se voteze pro sau contra. Au fost cam 5 colegi cu niste pozitii ferme care au reusit sa contureze atitudini anti proiect. Cei din staff doreau proiectul sa-l amane, sa-l modifice, sa-l coafeze, machieze etc. Ei bine, colegii nostri NU au dorit proiectul. Discutiile au fost insa respectuoase si dialogul a fost crancen. S-a votat si votul a inclinat catre respingerea proiectului. S-a muncit mult la formularea de a inlocui proiectul cu altceva si s-au dat termene pentru licitatie de idei si pentru linii directoare strategice pentru colegiu. Cu pareri luate din filiale si tot tacamul. Vedeti voi, mi-ar fi placut mult sa ii descriu prin cuvintele mele pe colegii asumati dar nu stiu daca am voie sa fac asta. Nici daca ei ar fi de acord sa fie descrisi de mine si nici daca nu dezvalui prea mult din bucataria colegiului. Drept urmare, din respect voi ramane la mentionari generale gen „niste colegi”. Se va mai rafina si ROFI, se vor preciza si delimita termeni, care sunt folositi subiectiv.  Personal, am plecat de acolo obosita de cat am procesat, vazut, auzit, gandit dar mi-a placut maxim, chiar daca preponderent au fost idei opuse si chiar daca au plutit in aer emotii grele. Abia acum incep sa-i respect pe unii din colegii mei pe care nu i-am cunoscut. Iar pe unii pe care ii cunosteam am ajuns sa ii si admir. Nu m-am bucurat de faptul ca unii au muncit si li s-a respins munca. Ba, dimpotriva am empatizat cu ei dar nu si cu faptul ca au sarit peste niste principii.  Daca o sa mai merg la sedinte si daca voi avea acceptul de a scrie ceva mai precis o voi face. Pentru ca inca nu stiu raman in registrul ambiguu. S-a amant conventia. Se va digitaliza secretariatul. Se lucreaza.  Rolul meu in povestea asta a fost mic, poate pe fb prin postari am creat o energie de rezistenta la un proiect nepotrivit.  Stiti, anul trecut a fost simplu sa ne intovarasim toti intr-o cauza comuna si anume anti ILS. Am facut-o si forta noastra a fost deajuns. Ei, dupa aia, am intrat in etapa pervers democratica in care sistemul s-a confruntat cu el insusi. Etapa luptelor pentru putere si autoritate e inevitabila. Aici sistemul va trebui sa fie vigilent la autosuficientii care se cred superiori altora. Dupa parerea mea, in lume se sufera mult in baza a 2 idei delirante: 1 ar fi aceea ca „unii oameni (foarte putini la numar) sunt superiori altora” si 2. barbatul ii e superior femeii (nu are legatura cu postarea). Omul care se crede superior altuia fara a se indoi de sine e doar un psihopat chiar daca e extrem de inteligent. Psihopatul isi pune inteligenta in slujba propriilor idei in care crede. Cel care nu se indoieste de el si cel care uita de oameni, care nu se gandeste la oamenii din comunitatea lui, e ,,mancat" de viata in sensul ca traieste pe alaturi de varianta posibil frumoasa.