NU VREM "CASĂ REGALĂ" înfiinţată şi FINANŢATĂ din bani publici !

MONICA PETRUŢ
Autorul acestei petitii

/ #5 E NECONSTITUTIONALĂ infiintarea, prin lege, a unei ONG de utilitate publică

2017-11-23 00:18

Ideea de bază e aceea că EXISTĂ MOTIVE DE NECONSTITUŢIONALITATE constatate  în Decizii ale Curţii Constituţionale, ce sunt valabile pentru proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”.

In ceea ce priveşte Legea de înfiinţare a "Casei Regale a României", SUNT VALABILE MOTIVELE DE NECONSTITUŢIONALITATE STABILITE DE CĂTRE CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI (CCR) în DECIZIA nr.600 din 9 noiembrie 2005 cu privire la constituţionalitatea Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I, DECIZIA nr.970 din 31 octombrie 2007 referitoare la sesizarea asupra neconstituţionalităţii Legii privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu, precum şi cele din DECIZIA nr.755 din 16 decembrie 2014.

MOTIVE din DECIZIA CCR nr.600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr.1.060 din 26 noiembrie 2005, APLICABILE în legătură cu proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”:  “1. Chiar în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, ESTE DE PRINCIPIU CĂ LEGEA ARE, DE REGULĂ, CARACTER NORMATIV, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale. Aşa cum rezultă din chiar titlul său, legea dedusă controlului are ca obiect de reglementare situaţia juridică a unor bunuri, identificate nu doar prin nominalizarea lor in terminis ori prin enunţarea unor criterii de identificare, cât mai ales prin precizarea apartenenţei lor la patrimoniul unei anumite persoane, fostul suveran al României, Mihai I. Indicarea apartenenţei bunurilor în chiar titlul legii nu are însă exclusiv finalitatea unui criteriu de identificare, de vreme ce acestea ar fi putut fi la fel de bine identificate prin simpla menţiune că fac parte din domeniul Peleş, ci în primul rând pe aceea de evidenţiere a raţiunii intuitu personae a reglementării. Or, ÎN MĂSURA ÎN CARE DOMENIUL DE INCIDENŢĂ A REGLEMENTĂRII este astfel determinat, aceasta ARE CARACTER INDIVIDUAL, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, CI, de plano, ÎNTR-UN SINGUR CAZ PRESTABILIT FĂRĂ ECHIVOC. […]  ÎN IPOTEZA ÎN CARE, însă, REGLEMENTAREA SPECIALĂ, diferită de cea constitutivă de drept comun, ARE CARACTER INDIVIDUAL, FIIND ADOPTATĂ INTUITU PERSONAE, EA ÎNCETEAZĂ DE A MAI AVEA LEGITIMITATE, DOBÂNDIND CARACTER DISCRIMINATORIU ŞI, PRIN ACEASTA, NECONSTITUŢIONAL.Curtoazia şi respectul pe care le impune o personalitate de amplitudinea celei a fostului suveran al României nu pot fi convertite juridic în argumente de natură să impună şi să justifice instituirea unui regim juridic reparatoriu intuitu personae, în absenţa consacrării unui statut juridic privilegiat sau, cel puţin, diferit de acela al celorlalţi cetăţeni, în ceea ce îl priveşte. Or, Constituţia - singura care o putea face - nu numai că nu prevede nimic în acest sens, ci, dimpotrivă, înţelege să prohibească o asemenea reglementare, aşa cum rezultă din prevederile art.4 alin.(2), potrivit cărora "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, FĂRĂ DEOSEBIRE de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, DE AVERE sau DE ORIGINE SOCIALĂ", precum şi din cele ale art.16 alin.(1), în termenii căruia "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Aşa fiind, Curtea constată că Legea pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I, contravine principiului constituţional al egalităţii între cetăţeni, astfel cum îşi găseşte expresie în art. 4 alin.(2) şi art.16 alin.(1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu şi, ca atare, este, sub acest aspect, în totalitate neconstituţională. 2. Prin definiţie, LEGEA, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de  specificul acestuia.     SOLUŢIA LEGISLATIVĂ ADOPTATĂ PE CALEA PREZENTEI LEGI NU UTILIZEAZĂ CA PREMISĂ O ANUMITĂ REALITATE SOCIALĂ, aşadar un "dat" obiectiv, CI O PREALABILĂ ÎNŢELEGERE, altfel spus, UN ACORD DE VOINŢĂ ÎNTRE FOSTUL SUVERAN ŞI GUVERN, REALIZAT PRACTIC PE CALE DE OFERTĂ ŞI ACCEPTARE. […]”

MOTIVE din DECIZIA CCR nr.970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.796 din 22 noiembrie 2007 (https://www.ccr.ro/files/products/D0970_07.pdf), APLICABILE în legătură cu proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”: “Examinând obiecţia de neconstituţionalitate formulată, prevederile legii criticate, prin raportare la dispoziţiile din Constituţie incidente, Curtea Constituţională constată că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: ASUPRA UNOR ASPECTE CONSTÂND ÎN REGLEMENTAREA PRIN LEGE A UNEI SITUAŢII CU CARACTER PERSONAL, precum şi invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art.4 alin.(2) şi ale art.16 alin.(1), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.600 din 9 noiembrie 2005. Cu acel prilej, în esenţă, S-A STATUAT CĂ, şi «ÎN ABSENŢA UNEI PREVEDERI PROHIBITIVE EXPRESE, ESTE DE PRINCIPIU CĂ LEGEA ARE, DE REGULĂ, CARACTER NORMATIV, NATURA PRIMARĂ A REGLEMENTĂRILOR PE CARE LE CONŢINE FIIND DIFICIL DE CONCILIAT CU APLICAREA ACESTORA LA UN CAZ SAU LA CAZURI INDIVIDUALE», că «ESTE DREPTUL LEGIUITORULUI DE A REGLEMENTA ANUMITE DOMENII PARTICULARE ÎNTR-UN MOD DIFERIT DE CEL UTILIZAT ÎN CADRUL REGLEMENTĂRII CU CARACTER GENERAL SAU, ALTFEL SPUS, DE A DEROGA DE LA DREPTUL COMUN, PROCEDEU LA CARE, DE ALTFEL, S-A MAI APELAT ÎN ACEASTĂ MATERIE», precum şi că, ÎN IPOTEZA ÎN CARE «REGLEMENTAREA SPECIALĂ, DIFERITĂ DE CEA CONSTITUTIVĂ DE DREPT COMUN, ARE CARACTER INDIVIDUAL, FIIND ADOPTATĂ INTUITU PERSONAE, EA ÎNCETEAZĂ DE A MAI AVEA LEGITIMITATE, DOBÂNDIND CARACTER DISCRIMINATORIU ŞI, PRIN ACEASTA, NECONSTITUŢIONAL». Aşa fiind, urmează să se constate că şi prezenta lege, care instituie un regim juridic intuitu personae, contravine, pentru considerentele reţinute în decizia menţionată, dispoziţiilor constituţionale ale art.4 alin.(2) şi ale art.16 alin.(1) şi, în consecinţă, este neconstituţională.”

MOTIVE din DECIZIA CCR nr.755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.101 din 9 februarie 2015, APLICABILE în legătură cu proiectul de lege privind „CASA REGALĂ A ROMÂNIEI”: “23. Cu privire la incidenţa art.16 alin.(1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, PRINCIPIUL EGALITĂŢII ÎN DREPTURI PRESUPUNE INSTITUIREA UNUI TRATAMENT EGAL PENTRU SITUAŢII CARE, ÎN FUNCŢIE DE SCOPUL URMĂRIT, NU SUNT DIFERITE (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, SITUAŢIILE în care se află anumite categorii de persoane trebuie SĂ DIFERE ÎN ESENŢĂ PENTRU A SE JUSTIFICA DEOSEBIREA DE TRATAMENT JURIDIC, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr.86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr.573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr.366 din 25 iunie 2014, publicată

#MonaPetrut

 

 




Publicitate plătită

Vom expune reclama pentru această petiție în atenția unui număr de 3000 de persoane.

Aflați mai multe informații...