Întâlnire de foc la Prefectura Vâlcea. Comisia de Dialog Social susţinută de Prefectură a fost una extrem de interesantă, a dezvăluit câţi nesimţiţi/nesimţite avem pe mp.

Sindicaliştii din Educaţie au prezentat o situaţie cu asistaţii de lux ai combinatului Oltchim, o societate aflată în faliment, dar furată pe faţă, cu acordul statului, de veniturile realizate în regim de insolvenţă.

Cică administratorul special ar avea obligaţia de a redresa economic şi financiar societatea, asta în cazul în care-l doare-n în CV, se pare că pe cei de la Oltchim îi doare-n cot. Scopul lor în viaţă e altul… să fure legal cât mai mulţi euro prin tot felul de comisioane de… neperformanţă, dacă e să ne luăm după rezultatele prezentate de Piperea.

Dar tema acestui editorial este cu totul alta, mă refer la nesimţirea şi avariţia unei specii de aşa zis specialişti care se uită şi la ardeiul oferit la supa servită la restaurant… la directorii Oltchim, nu la toţi, dar doi dintre ei fac de râs toată conducerea combinatului.

Directorii Dana Mardare şi inegalabilul Bogdan Stănescu, ambii plătiţi cu câteva mii de euro bune, s-au cazat la Căminul Oltchim ca ultimii asistaţi sociali.

Şi asta nu ar fi nimic, dar duduia refuză să-şi plătească utilităţile pe motiv că o zână ca ea merită să fie ţinută gratis.

Cei doi au o stimă de sine atât de scăzută încât la banii lor s-au cazat într-un cămin… nu la hotel, nu la o pensiune. S-au cazat la cămin… ca ultimii sărăntoci.

N-am să înţeleg niciodată de ce statul, administratorul de facto al societăţilor economice, câte mai sunt ele, acceptă această formă penibilă de jaf.

Un elev sau un student amărât este condamnat să plătească chirii inimaginabile unor privaţi pentru că statul a redus numărul locurilor în căminele studenţeşti, în condiţiile în care anumite facultăţi nu au aşa ceva, cum este cazul Facultăţii de Litere.

Milionarii în euro au tratament privilegiat, au dreptul la toate facilităţile posibile doar  pentru faptul că sunt pilele cuiva, până şi hrana o primesc gratis, dacă o plătesc fac indigestie şi drumul la Londra sau Paris e lung.

Nu se ştie dacă rezistă până acolo şi rămâne naţia cu goluri în statistică.

În orice stat civilizat politicienii şi directorimea fie ea de la stat sau de la privat îşi plătesc cheltuielile de cazare şi hrană, este o chestiune de bun simţ care ţine de demnitatea funcţiei, de statutul social.

Arată ca dracu să porţi frac şi să te lase maşina firmei la scara căminul social. Ce poate fi mai penibil de atât?

Nu ar strica deloc ca statul să impună la numirea pe funcţii şi criteriul demnităţii, măcar aşa am arăta mai decent, am avea o şansă de trecere spre prima treaptă socială, că tot vorbim mereu de statutul demnitarului, intelectualului etc.

Când te porţi ca ultimul boschetar îți pierzi dreptul la respect, ești tratat ca atare.

Din păcate, România chiar arată ca un stat condus de boschetari şi asta şi suntem dacă toate statele şterg cu noi pe jos.