DEMNITATE SI ONOARE, FARA PLICURI IN SPITALE!

Am semnat pentru demnitatea  si onoarea profesiei de medic, demnitate si onoare care nu pot sa existe cu spaga, cu scandaluri si lipsa de respect, cu propuneri umilitoare si pentru medici si pentru pacienti. Am semnat pentru ca nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege, iar daca eu gresesc, platesc. Raspund penal, civil, contraventional, dupa faptele mele. Asa cum eu raspund, asa doresc sa raspunda si medicii care iau spagi, omoara sau nenorocesc. Am citit si confesiunile induiosatoare ale medicilor alungati de stat, refuzati de stat sau batjocoriti de stat in tara. Mi-a parut de rau si de cel alungat, si de cel care a facut la noi patru ani de voluntariat si de cel cu fetita, care este cu certitudine si un om si un medic bun, fiindca altfel nu avea nici pareri de rau, nici nu-si complica existenta singur, nici nu facea ceea ce a facut. Fiind barbati, lor le e si mai greu si ii inteleg pe toti, fiindca societatea romaneasca e una misogina si patriarhala, una in care femeia e desconsiderata, barbatul e cel care trebuie sa castige, s-aduca banul in casa, sa o intretina. Nu-mi vin in minte vorbele potrivite acum pentru niciunul, dar sper s-aiba mai mult noroc de acum inainte! Pe cel de aici, care nu vrea sa plece, l-as sfatui sa se gandeasca bine la ce e cel mai important in lume pentru dansul. Daca-s sotia si fiica, ceea ce e normal, atunci, poate ar trebui sa le asculte pe ele, sa se gandeasca la cum si unde le-ar fi lor mai bine, conditiile in care ar fi ele mai fericite, fiindca obligatii are mai intai fata de ele. Domnule Doctor, va cred ca  va iubiti profesia, va cred ca nu sunteti mandru ca luati bani de la pacienti, dar va voi spune ceva: pe lume, un copil are o singura mama si un singur tata... Nimeni pe lume nu-l va iubi ca dansii, nu-l va sprijini ca mama si ca tata, nimic nu-l traumatizeaza pe copil mai tare ca absenta, abuzurile, neglijenta parintilor. Fiica il vrea pe tata, are nevoie de tata si are nevoie de tatal ei acum, acum cat e in crestere, e in formare. Am inteles ca fetita e destul de mare incat sa intrebe, sa inteleaga multe, dar inca mica pentru a avea prieten, iubit, pentru ca anturajul sa fie foarte important. Domnule Doctor, in primii 7-11/12 ani, copiii se adapteaza usor oriunde daca au alaturi stalpii de rezistenta! Fiica Dumneavoastra e atasata acum de tara, dar stie cum e in alta parte? A fost in alta parte? Isi poate face si acolo prieteni, poate invata si limba altei tari, puteti pleca intai singur si va puteti aduce familia mai tarziu, timp in care sa o pregatiti pe cea mica spre a nu avea surprize! Copiii romani sunt premianti in afara, fiindca la noi, scoala e foarte grea si imbacsita. Iar eu voi fi foarte directa: in viata, nu poti avea tot ce-ti doresti, dar poti avea unele si medicina se poate practica oriunde in lume, in orice spital! Familia e una singura si viata, tot una! E timpul sa va ganditi de acum mai ales la familie, la D-voastra, e timpul sa va cautati fericirea si daca nu puteti trai linistiti, fericiti aici, plecati! Asa v-ar sfatui cine s-ar gandi intai la D-voastra si apoi la medicina, sistem de sanatate romanesc, pacientii de aici! Pentru pacienti, ar fi o mare pierdere, dar cati dintre pacienti credeti ca se gandesc mai intai la D-voastra si mai apoi la ei?  Daca totusi ramaneti in Romania, din inima, va rog, ori de cate ori sunteti tentat sa faceti lucruri cam pe langa lege, ganditi-va ca v-asteapta acasa fata, e inca mica si are nevoie de tata langa dansa, de un tata liber, cat de cat sanatos! Atat am sa va spun!