DEMNITATE SI ONOARE, FARA PLICURI IN SPITALE!

Am semnat aceasta petitie deoarece tot ce se scrie aici, in comentarii este adevarat, deoarece vreau sa-mi invat copiii sa fie oameni, sa se implice, sa fie responsabili. Vreau ca atat baiatul meu, cat si elevii carora le predau sa inteleaga ca nobletea unei profesii nu vine din diploma, din titulaturi, ci din felul in care ei si-o exercita, ii vor face cinste sau rusine. Eu nu consider ca oamenii sunt numai buni sau numai rai, oamenii sunt amestec si opinia mea e ca un profesor are menirea de a scoate ce e mai bun din fiecare. Natura ne aseamana, dar mediul in care traim si educatia ne diferentiaza. Exista in batrani vorba: dupa fapta si rasplata. Sunt de acord sa nu li se dea, sa nu primeasca donatii informale, sunt de acord ca e o mizerie sa conditionezi expres sau implicit un act medical si cine face astfel de lucruri trebuie sa plateasca, dar daca omul nu cere, nu insinueaza, nu conditioneaza nici direct, nici indirect, imi pare incorect sa-l condamni oricum. Si pedeapsa...Nu stiu cum e in drept, dar eu ca pedagog stiu ca pedeapsa are in principal functie educativa... Am citit tot ce s-a scris despre medici, despre doctorul care a recunoscut ca a luat bani de la pacienti, cel cu fetita, am citit ce a scris si el si cel care a lucrat patru ani benevol si a recunoscut ca singurii lui bani erau cei bagati in buzunar de pacienti. Nu spun ce sentimente de compasiune am avut fata de fiecare, fiindca niciunul, nici altul nu sunt oameni rai, ambii au avut puterea si curajul de a marturisi, gesturi care pentru mine au o valoare cu mult mai mare decat spaga luata. Sunt cadru didactic si vad copiii la scoala cum te mint in fata, pe fata, cum insista sa spuna ca nu, chiar prinsi cu minciuna. Si mint, fiindca invata minciuna acasa, de la cei din jur, fiindca minciuna e incurajata, tolerata. Oamenii acestia au fost foarte sinceri, ei erau stanjeniti si va voi da, prin comparatie, exemplul unui medic pe care-l cunosc eu, medic care are aproape 50 de ani si care e anestezist. Are dosar penal pentru cateva zeci de infractiuni de luare de mita. Lua pt anestezie intre 100 si 150 de euro. Nu ii cerea el, ii dadea chirurgul. Care lua pt operatii si 2500 de euro. Medicul despre care va vorbesc nu considera ca a facut nimic rau, nu are lui sa-si reproseze absolut nimic, acest doctor e suparat doar pentru ca a fost prins, ca altii au luat mai mult ca el si n-au patit nimic, ca investigatorii sub acoperire vin prin spitale si provoaca medicii. Nu are nici cel mai mic regret, nici cea mai mica remuscare. Medicul acesta, cei cu care lucreaza dau vina pe bolnavi, pe oricine altcineva pentru ce li se intampla. Sa facem oare comparatia? V-as povesti si ce am vazut duminica pe linia troleibuzului 69. Un baietel de 14-15 ani canta la chitara, in limba engleza in mijlocul de transport in comun. Era civilizat, nu cersea, dar era limpede ca nevoia il adusese acolo. Dintr-un troleibuz plin, cu zeci de calatori, calatori care se bucurau de muzica lui, doar cinci oameni s-au gandit sa ii dea si au fost o mama si o fiica profesoare, un tata medic cu fetita de mana si eu... A primit o bancnota de 10 lei de la fiecare profesoara si 100 de lei de la medic. Baiatului nu ii venea a crede. A multumit atata de frumos, se uita la noi si parca il vedea pe Dumnezeu. Primele doua persoane care i-au dat au coborat la Universitate. Eu, tatal si fetita, la Kaufland, Drumul Taberei. Va spun drept, mi-a venit greu sa-i dau 10 lei, dar mi-a fost rusine sa-i dau mai putin cand ceilalti patru...Nu erau deloc oameni cu bani, haine, lucruri scumpe. Cu profesoarele, nu am vorbit decat putin. Cu tatal si fetita, tot drumul, si-n magazin un pic. Prima care a remarcat baiatul cu chitara a fost fetita blonda. Ea i-a atras tatei atentia si l-a intrebat daca putea sa-i dea 5 lei. Tata s-a uitat la fata, la baiat, nu a raspuns nimic pe moment. Apoi, i-a spus fetitei ca merita mai mult, ca era un copil necajit, canta frumos, daca voiai sa-l ajuti, nu ii dadeai 5 lei, ci macar bani de caiete pentru inceput de scoala, dar ca avea cu totul 150. Daca ii dadea baiatului banii, nu mai puteau face cumparaturile dupa care i-a trimis mama. S-au uitat amandoi pe lista si fetita a spus ca ea nu mai voia carioci, creioane, sa-i dea banii pentru rechizitele ei. Tata i-a spus ca tot nu erau de ajuns, ca fara 100 de lei nu-si poate cumpara mai nimic pt scoala si a intrebat-o daca nu va face mofturi pana cand va lua leafa, va manca ce-i va pregati mama, va renunta la dulciuri. Fata a dat din cap. Asa ca tata s-a dus si i-a intins copilului doua hartii de 50 de lei. Parea rusinat ca n-a putut sa-i fi dat mai mult. I-am dat si eu 10 lei si am discutat apoi pana la Kaufland. Intai, despre baiat, apoi, despre fetita adorabila pe care o avea, o fetita blonda, cu pletele ondulate, foarte bine crescuta si care astepta scoala cu mare nerabdare. Tatal era foarte slabut, firav, parea mai inaltut pt ca era foarte subtire, scofalcit, cu pielea galbejita, vanat-albastrui pe la ochi, cu cearcane adanci. A fost foarte locvace pana am ajuns sa vorbim despre petitia aceasta. Apucase sa-mi spuna unde lucra inainte, fetita imi spusese mandra cum o chema, unde invata, iar tatal m-a implorat aproape sa nu-i dau numele... Era doctorul despre care vorbim... Am promis ca nu voi povesti, nu-i voi da numele. M-am tinut doar partial de cuvant, fiindca nu puteam sa nu povestesc scena la care am fost nemijlocit martora, nu puteam sa nu va spun ca din 50-60 de calatori, doar aceia, nu puteam sa nu spun ca am vazut ca in afara fructelor si laptelui n-a cumparat nimic, fiindca a dat toti banii unui copil sarman. Las faptele sa vorbeasca in locul meu.